Contestatie la executare

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant D.G.F.P. – A.J.F.P. şi pe intimat S.C. R.M.C. S.R.L. – A.J.M.R.L.S.P.R.L., intimat C.E.C.B. SA, intimat B.T. SA, intimat I.B.  N.V. A. S.B., intimat I.B. SA, având ca obiect contestaţie la executare

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului civil de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. xxx/04.10.2019 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. xxx/245/2019 s-au dispus următoarele:

„Admite contestația la executare formulată de contestatorul R.M.C. SRL, în insolvență, prin A.J.M.R.L.S.P.R.L.,, , în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. – A.J.F.P. Anulează executarea silită și toate actele de executare emise în dosarul de executare nr. xx deschis împotriva contestatorului, în vederea recuperării sumei de 70559 lei.”

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25 aprilie 2019 sub nr. xxx/245/2019, contestatoarea R.M.C. SRL, societate aflată în procedura de insolvență, a formulat, în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. și cu terții popriți  C.E.C.B. SA, intimat B.T. SA, intimat I.B.  N.V. A. S.B., intimat I.B. SA SA, contestație împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.xxx, solicitând anularea adresei nr. 375584/12.04.2019 prin care s-a dispus măsura indisponibilizării sumelor existente și a celor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile de lei și valută deschise pe numele debitoarei la băncile terți popriți, dar și constatarea ca nelegală a întregii executări silite pornită de intimata DGRFP Iași.

În motivarea în fapt, contestatoarea a arătat că executarea silită în sine și toate actele de executare emise sunt nelegale, având în vedere, în esență, că procedura de insolvență în care se află societatea R.M.C. SRL a fost declanșată la data de 26.09.2018, anterior intrării în vigoare a OG nr. 88/2018, care produce efecte începând cu data de 2.10.2018, nefiind astfel respectat principiul neretroactivității legii civile noi.

Susține că prin raportare la acest principiu, intimata nu putea demara o procedură dc executare silită întemeiată pe prevederile modificărilor aduse de OG 88/2018 legii insolvenței, atât timp cât procedura aplicabilă societăţii faţă de care s-a declanşat executarea silită este guvernată de varianta legii 85/2014 în vigoare la data de 28.09.2018 data înregistrării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Mai arată că Legea nr. 85/2014 în vigoare la data înregistrării cererii, care guvernează procedura de insolvenţă a societăţii contestatoare nu permite unui creditor, fie el şi instituţie bugetară, să demareze în paralel o procedură de executare silită împotriva unei societăţi aflată sub incidenţa legii insolvenţei. Dimpotrivă, atât principiile care guvernează procedura insolvenţei cât şi norme legale exprese, interzic demararea şi desfăşurarea unei proceduri execuţionale distincte de procedura insolvenţei.

Se mai susține, în esență, că modificările aduse de OUG nr. 88/2018 articolului 143 alin. 1, cu excepţia termenelor modificate în cuprinsul acestui text de lege, nu se aplică proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia.

În drept a invocat dispozițiile art.260 și urm. C.proc.fisc., art. 712 C.proc.civ.

În dovedire, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit disp. art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Intimata D.G.F.P. – A.J.F.P. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.

În motivare, a arătat că în privința debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței prin Încheierea nr. xxx/05.10.2018 a T.I., iar în urma notificării primite din partea administratorului judiciar desemnat, A.J.F.P. a formulat cerere de admitere a creanței asupra averii debitorului, înregistrată sub nr. xxx/14.11.2018, prin care a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe cu suma de 2.465.423 lei, reprezentând impozite și taxe datorate bugetului de stat.

În baza art.143 alin.1 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 88/2018, continuă intimata, a fost emis titlul executoriu nr. xxx/05.03.2019 și somația nr. x/05.03.2019 pentru suma de 70559 lei, reprezentând obligații fiscale acumulate după data deschiderii procedurii de insolvență (05.10.2018).

Consideră intimata că dispozițiile art. 143 alin.1 teza a III-a din Legea nr. 85/2014, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 88/2018, sunt pe deplin aplicabile în cauză, în conformitate cu prevederile art. 12 alin.2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

În dovedire, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri.

Terțul poprit B.T. a formulat, la rândul său, întâmpinare, prin care a arătat, în esență, că a procedat în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește înființarea popririi asupra contului identificat ca aparținând debitoarei menționată în cererea de poprire primită din partea AJFP Iași.

A mai afirmat că prin răspunsul  formulat către executorul fiscal prin care a confirmat instituirea popririi, a precizat că față de societatea debitoare a fost deschisă procedura insolvenței în baza Legii nr. 85/2014, solicitând să i se comunice dacă organul fiscal înțelege să mențină popririle dispuse sau să le sisteze, neprimind însă vreun răspuns.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ. și ale art. 236 C.proc.fisc.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Ceilalți terți popriți nu au formulat întâmpinare. 

La data de 10 iulie 2019 a fost depusă copia dosarului de executare silită privind pe contestatoarea R.M.C. SRL (f. 63-69).

Analizând contestația formulată, prin prisma probatoriului administrat și a motivelor invocate, instanța reține următoarele:

Astfel cum rezultă din Încheierea nr. xxx/05.10.2018 (f.12-15), la data de 28 septembrie 2019 a fost înregistrată pe rolul T.I. cererea debitoarei R.M.C.SRL de deschidere a procedurii generale a insolvenței, solicitându-se desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență M.R.L. SPRL. 

Prin Încheierea mai sus-menționată, instanța a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei R.M.C. SRL și a desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență M.R.L.SPRL.

La data de 05.03.2019, intimata D.G.F.P. – A.J.F.P.  a emis Titlul executoriu nr. xxx/05.03.2019 în dosarul de executare nr. xxx, deschis pe numele debitoarei-contestatoare, precum și Somația nr. xxx/05.03.2019, cu privire la plata sumei de 70.559 lei, reprezentând contribuții asigurări sociale și de sănătate,  impozit pe veniturile din salarii și taxa pe valoare adăugată, datorii ce au fost stabilite prin decizii emise în data de 18.12.2018.

Întrucât această sumă nu a fost achitată, s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești, adresă ce a fost comunicată terților popriți în vederea punerii în executare.

Analizând cererea formulată, instanța urmează a se pronunța exclusiv asupra motivului invocat de contestatoare, cel referitor la aplicabilitatea în prezenta cauză a dispozițiilor art. 143 alin.1 din Legea nr. 85/2014, în forma modificată prin intrarea în vigoare a OUG nr. 88/2018.

Cu titlu preliminar, instanța reține că OUG nr. 88/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 840 din 2 octombrie 2018, intrând în vigoare în aceeași zi, potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018 arată că „termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Se observă astfel că textul face diferenţiere între două noțiuni: termenele și prevederile.

Dispoziția nou introdusă care dă dreptul creditorilor curenţi la executarea silită se găseşte la prevederile art. 143 alin. (1): „(…) Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au o vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită”.

Deşi legiuitorul a avut posibilitatea şi a şi utilizat sintagma „prevederile” în alte situaţii, când a făcut referire la art. 143 alin. (1) a specificat doar “termenele”. Așadar, art. 143 alin. (1) face referire la „în termen de 30 de zile”, atunci când vorbeşte de durata judecării cererii de faliment şi la o scadenţă „mai mare de 60 de zile”, atunci când se vorbeşte de executarea silită.

Instanța observă că sintagma „termenele prevăzute la art. 143 alin. (1) şi (3)” include mai multe termene, dat fiind că se referă şi la alin. (3), astfel că nu trebuie să se concluzioneze că art. IX alin. (1) din OUG nr.  88/2018 face referire şi la dreptul la executare silită, ca dispoziţia să aibă sens. Într-adevăr, art. 143 alin. (1) şi (3) conţine termene, care se pot aplica retroactiv, fără ca acest fapt să presupună neapărat că şi executarea silită trebuie să se aplice retroactiv.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca retroactivitatea să opereze şi cu privire la dreptul de executare silită atunci acesta nu doar că ar fi putut să folosească sintagma „prevederile” în loc de „termenele”, ci ar fi fost obligat să o facă. Însăși Constituţia impune cerinţa că „orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat”. Cerinţa clarităţii legii este cerută şi de legi inferioare ca forţă juridică celei a Constituţiei.

Un argument în plus este dat de faptul că norma de la art. IX alin. (1) din OUG nr. 88/2018 este în sine o excepţie, de strictă interpretare, de la principiul neretroactivităţii legii. Art. 15 alin. (2) din Constituţie arată că legea dispune numai pentru viitor, în timp ce art. 24 şi 25 C. proc. civ. reiterează principiul conform căruia procesele începute sunt guvernate de legea existentă la data debutului.

Se poate concluziona astfel că executarea silită este permisă doar în procesele de insolvență (calculate de la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii) inițiate începând cu data de 2 octombrie 2018.

Întrucât în cauză, cererea de deschidere a procedurii insolvenței societății debitoare a fost depusă la Tribunalul Iași la data de 28 septembrie 2018, instanța reține că acesta este momentul începerii procesului, care se situează deci anterior intrării în vigoare a OUG nr. 88/2018.

În consecință, dispozițiile art. 143 alin.1 din Legea nr. 85/2014, în forma în vigoare în urma modificării survenită prin OUG nr. 88/2018, nu sunt aplicabile și în cauza dedusă judecății, motiv pentru care instanța urmează a admite contestația formulată de contestatoarea R.M.C. SRL, prin administrator judiciar M.R.L. SPRL și, în consecință, va anula executarea silită și toate actele de executare emise în dosarul de executare nr. 2571 deschis împotriva contestatorului, în vederea recuperării sumei de 70559 lei.”

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel  în termen legal intimata D.G.R.F.P., considerând-o netemeinică  pentru următoarele motive:

În motivarea apelului, după expunerea  rezumată a situaţiei de fapt şi a soluţiei pronunţate în primul ciclu procesual,  intimata a susţinut că  hotărârea primei instanţe nu este temeinică aceasta fiind pronunţată în lipsa unui  temei dar şi cu încălcarea prevederilor legale speciale aplicabile in speţa, în art.lX din OUG nr. 88/2018.

Apelanta susţine că, în mod greşit, prima instanţă a reţinut că interpretarea art. IX alin. 1 din OUG nr. 88/2018 trebuie, efectuată in sensul ca dispoziţiile invocate sunt aplicabile doar proceselor începute înainte de intrarea in vigoare a OUG nr. 88/2018 a legii nr. 85/2014 deoarece, textul de lege  menţionează faptul ca noile modificări legislative referitoare, la executarea silita a obligaţiilor fiscale născute ulterior deschiderii procedurii de insolventa  se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia. Susţine intimata ca, în lumina noilor modificări legislative introduse prin OUG nr. 88/2018, dispoziţiile legii insolventei referitoare la suspendarea de drept a executării silite la data deschiderii procedurii, nu sunt aplicabile pentru obligaţiile fiscale acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile, care nu au fost achitate, pentru organul fiscal poate începe executarea silită, aceasta constituind o excepţie prevederile art. 36 din Legea nr, 85/2006 (respectiv art. 75 din Legea nr. 85/2014) şi că, interpretarea instanţei, lipseţte de raţiune dispoziţiile art I pct.14 prin. care se modifica art 143 si art. X din Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 88/2018.

În continuarea motivelor de apel,  intimata  a reluat argumentele referitoare la fondul cauzei, expuse şi în primul ciclu procesual. Astfel, s-a arătat că, în baza art.143 alin.1 din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 88/2018, a fost emis titlul executoriu nr. xxx/05.03.2019 și somația nr. xxx/05.03.2019 pentru suma de 70559 lei, reprezentând obligații fiscale acumulate după data deschiderii procedurii de insolvență (05.10.2018).

Potrivit apelantei, deşi faţă de  contestatoare s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei, organul fiscal are obligaţia sa efectueze control managerial intern privind începerea procedurii de executare silita pentru societăţile care se supun prevederilor art. 143 alin din Legea 85/2014, astfel cum a fost modificata prin Ordonanţa nr. 88/2018.

Apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă, ale OUG  nr. 88/2018, ale Legii nr. 207/2015.

Legal citate, intimatele nu au depus întâmpinare.

În apel a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, a dispoziţiilor legale în domeniu, precum şi din oficiu,  instanţa de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Aşa după cum a reţinut şi prima instanţă, prin încheierea nr. xxx/05.10.2018 (f.12-15), la data de 28 septembrie 2019 a fost înregistrată pe rolul T.I. cererea debitoarei R.M.C.SRL de deschidere a procedurii generale a insolvenței, solicitându-se desemnarea ca administrator judiciar a practicianului în insolvență M.R.L. SPRL. 

Prin încheierea mai sus-menționată, instanța a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei R.M.C. SRL și a desemnat administrator judiciar provizoriu practicianul în insolvență M.R.L.S.P.R.L.

La data de 05.03.2019, intimata D.G.F.P. – A.J.F.P.  a emis Titlul executoriu nr. xxx/05.03.2019 în dosarul de executare nr. xxx, deschis pe numele debitoarei-contestatoare, precum și Somația nr. xxx/05.03.2019, cu privire la plata sumei de 70.559 lei, reprezentând contribuții asigurări sociale și de sănătate,  impozit pe veniturile din salarii și taxa pe valoare adăugată, datorii ce au fost stabilite prin decizii emise în data de 18.12.2018.

Întrucât această sumă nu a fost achitată, s-a dispus înființarea popririi asupra disponibilităților bănești, adresă ce a fost comunicată terților popriți în vederea punerii în executare.

Codul procedură civilă prevede în cuprinsul art. 711 alin 1: „ (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii....„

Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei prevede în cuprinsul  art. 143 alin 1: (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, oricare dintre creditori  sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenţie de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită. ... (3) Titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor”,

Potrivit art. IX alin. 1 din OUG nr. 88/2018: „(1) Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3), precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale redate mai sus, instanţa de control judiciar reţine că apelul nu este fondat, sentinţa instanţei de fond fiind temeinică.

În primul rând, trebuie reţinut faptul că hotărârea primei instanţe cuprinde atât motivele de drept cât şi cele de fapt, care au determinat adoptarea soluţiei, susţinerile apelantei fiind vădit nefondate.

În al doilea rând, instanţa de control judiciar reţine că soluţia apelată este pronunţată cu respectarea şi interpretarea corectă a legislaţiei în vigoare.

Contrar susţinerilor apelantei,  Tribunalul reţine că prevederile art. IX alin. 1 din OUG nr. 88/2018  nu  dispun că prevederile  art. 143 alin 1 şi 3 se aplică pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia.  Aşa după cum, în mod temeinic  şi legal, art. IX alin. 1 din OUG nr. 88/2018 face, în mod evident, o distincţie între termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2014 şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Din analiza textului de lege anterior redat, rezultă că numai prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, urmează a se aplica şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu şi prevederile art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 85/2014.

Folosirea a două sintagme diferite în aceeaşi frază, arată clar distincţia pe care legiuitorul a  dorit să o facă,  altfel, nu era necesar a se folosi doi termeni diferiţi pentru a reglementa retroactivitatea  dispoziţiilor legale.  Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere principiul conform căruia exceptio est strictissimae interpretationis. Potrivit acestei reguli, atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care acea normă juridică nu le prevede.

Ori, în speţă, legiuitorul  a indicat în mod expres şi neechivoc ce anume prevederi şi care termene retroactivează, nefiind permis interpretului să  extindă aceste excepţii.

Aşadar, interpretarea dată de instanţa de fond  prevederilor legale incidente este legală şi temeinică, apelul intimatei fiind vădit nefondat. În aceste condiţii, în mod corect a fost admisă contestaţia la executare aşa încât,  faţă de această soluţe, nu se mai impune analizarea motivelor ce ţin de fondul contestaţiei, atât timp cât executarea silită este nelegală.

Faţă de toate cele reţinute, Tribunalul urmează a respinge apelul formulat de către intimata D.G.R.F.P. împotriva sentinţei civile nr. nr. xxx/04.10.2019 pronunţată de J.I. sentinţă pe care o va păstra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

Decide:

Respinge apelul declarat de apelanta D.G.R.F.P. împotriva sentinţei civile nr. xxx/04.10.2019 pronunţată de Judecătoria  Iaşi, sentinţă pe care o păstrează.

Domenii speta

Spete similare