Contestaţie la executare. Încuviinţarea executării silite. Transmiterea calităţii de debitor

Calitatea de debitor nu s-a transmis în cursul executării silite conform art. 645 alin. 2 Cod procedură civilă pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale şi pentru ca actele de executare silită îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale să producă efecte în condiţiile legii faţă de succesorii în drepturi ai debitoarei. Drepturile şi obligaţiile din dosarul nr 3509/307/2011 au fost transmise în anul 2014 şi deopotrivă părţile au o culpă în crearea acestei situaţii. Pe de o parte, intimaţii nu au fost suficient de diligenţi în dosarul din 2011 pentru a clarifica în legătură cu debitorul obligaţiei la data pronunţării deciziei civile, respectiv de a se stabili cadrul procesual. Pe de altă parte, debitoarea în condiţiile în care a preluat drepturile şi obligaţiile din acel dosar şi având cunoştinţă de hotărârea judecătorească manifestând bună credinţă ar fi putut executa de bunăvoie titlul executoriu.

Însă, revenind la dispoziţiile legale aplicabile executării silite şi care sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, se constată că împotriva debitoarei apelante executarea silită a fost efectuată fără a exista încuviinţarea executării silite. Această societate a dobândit calitatea de debitor anterior începerii executării silite şi nu îi sunt opozabile actele de executare silită efectuate până la data introducerii în dosarul de executare silită, nefiind incidente dispoziţiile art  645 alin 2 cod proc civ, aşa cum am arătat anterior. Executarea silită nu poate fi efectuată în lipsa încuviinţării executării silite de către instanţa de executare. Reţinând lipsa încuviinţării executării silite faţă de debitoarea G.HC.C.D. SRL, executarea silită şi actele de executare silită efectuate faţă de această societate în dosar de executare nr 1/2018 al executor judecătoresc Batin Petru sunt nule astfel încât instanţa de apel constată că se impune anularea executării şi a actelor de executare efectuate faţă de această societate.

Prin sentinţa civilă nr. 53 din 07.01.2019 Judecătoria B.M.a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC G.HCC.D. SRL,  în contradictoriu cu intimaţii F.I., B.V., B.V., B.I. şi  B.I. ca neîntemeiată, a respins cererea contestatoarei de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în contravaloare copie dosar execuţional, în cuantum de 210 lei şi onorariu avocat în cuantum de 2975 lei, ca neîntemeiată şi a respins cererea de restituire a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, în cuantum de 100 lei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul executorului judecătoresc Batin Petru, la data de 04.01.2018, creditorii intimaţi au solicitat executarea silită a debitoarei SC R.I. SRL, în temeiul titlului executoriu sentinţa civilă nr. 338/06.02.2014, pronunţată de Judecătoria S.M., în dosarul nr. 3509/307/2011, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 534/A/10.12.2014, a Tribunalului Maramureş (f. 176, 184-187, 188-191). Prin încheierea din aceeaşi dată, executorul judecătoresc a admis cererea şi a dispus deschiderea dosarului execuţional nr. 1/2018 (f. 175).

Prin încheierea civilă nr. 83 din data de 15.01.2018, pronunţată de Judecătoria S.M., în dosar nr. 68/307/2018, s-a încuviinţat executarea silită în baza titlului executoriu mai sus menţionat, respectiv pentru plata cheltuielilor de judecată în apel şi stabilirea liniei despărţitoare dintre terenul aparţinând debitoarei SC R.I. SRL şi terenul aparţinând creditorilor urmăritori (f. 166-167).

Prin încheierea din data de 19.01.2018, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită (f. 161). La aceeaşi dată executorul a emis somaţia mobiliară, somaţia imobiliară şi înştiinţarea de declanşare a executării silite (f. 158, 159, 160).

Înştiinţarea de declanşare a executării silite, somaţia mobiliară şi cea imobiliară, încheierea de încuviinţare a executării silite şi titlul executoriu au fost comunicate debitoarei, SC R.I. SRL, la data de 07.02.2018 (f. 145).

În data de 14.02.2018 se comunică, de către administratorul judiciar al debitoarei SC R.I. SRL, Cziriac&Cziriac, executorului judecătoresc, înscrisuri conform cărora, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, debitoarea, aflată în prezent în faliment, a transmis, la data de 27.02.2014, dreptul de proprietate asupra imobilului cu privire la care s-a încuviinţat executarea silită către SC G.HC C.D. SRL, aceasta din urmă asumându-şi toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din dosarul nr. 3509/307/2011 (f. 136-140).

Prin încheierea din data de 20.02.2018, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite faţă de debitoarea SC R.I. SRL şi executarea titlului executoriu împotriva debitoarei SC G.HC C.D. SRL care şi-a asumat, prin actul de transfer al dreptului de proprietate, drepturile şi obligaţiile debitoarei iniţiale decurgând din dosarul nr. 3509/307/2011 al Judecătoriei S.M. (f. 135).

Prin încheierea din data de 20.02.2018 s-au stabilit cheltuielile de executare faţă de debitoarea SC G.HC C.D. SRL, iar la aceeaşi dată s-au emis somaţia mobiliară, somaţia imobiliară şi înştiinţarea de declanşare a executării silite (f. 130-132).

Înştiinţarea de declanşare a executării silite, somaţia mobiliară şi cea imobiliară, încheierea de încuviinţare a executării silite şi titlul executoriu au fost comunicate debitoarei SC G.HC C.D. SRL la data de 22.02.2018 (f. 110).

În data de 14.03.2018, urmare a stabilirii liniei despărţitoare dintre proprietăţi, conform titlului executoriu, s-a încheiat, de către executorul judecătoresc, un proces verbal (f. 103).

În drept, potrivit art. 714 alin. 1 C. proc. civ. ,,Contestaţia se introduce la instanţa de executare.” Art. 651 alin.1 C.proc.civ. prevede că : ,,Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

În speţă, instanţa de fond a constatat că debitoarea SC G.HC C.D. SRL se prevalează de dispoziţiile legale mai sus menţionate, solicitând instanţei a constata faptul că încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria S.M. este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea competenţei teritoriale exclusive, în condiţiile în care, sediul acesteia, conform certificatului constatator eliberat de ORC Maramureş, este în B.M., (f. 9).

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că încheierea civilă nr. 83, din data de 15.01.2018, pronunţată de Judecătoria S.M., în dosar nr. 68/307/2018,  prin care s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu sentinţa civilă nr. 338/06.02.2014, pronunţată de Judecătoria S.M., în dosarul nr. 3509/307/2011, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 534/A/10.12.2014, a Tribunalului Maramureş, a fost admisă împotriva debitoarei SC R.I. SRL, iar în consecinţă, motivul de nulitate nu putea fi invocat decât în ceea ce o priveşte pe aceasta.

A mai reţinut instanţa faptul că în actul de transfer al dreptului de proprietate de la SC R.I. SRL către SC G.HC C.D. SRL, aceasta figurează cu sediul în S.M., iar actul de transfer nu a fost adus la cunoştinţa creditorilor decât în cursul executării silite, cu toate că acesta a fost încheiat în data de 27.02.2014, anterior pronunţării deciziei civile nr. 534/A/10.12.2014, a Tribunalului Maramureş şi de asemenea, că potrivit certificatului constatator eliberat de ORC Maramureş, la adresa imobilului la care s-a încuviinţat executarea silită în vederea stabilirii liniei despărţitoare, respectiv S.M., se află un sediu secundar al debitoarei SC G.HC C.D. SRL (f. 15).

Instanţa a apreciat că, în contextul în care, transferul de proprietate nu a fost adus la cunoştinţa creditorilor decât în data de 14.02.2018, iar contestatoarea a invocat, în aceste circumstanţe, că încuviinţarea executării silite trebuia solicitată împotriva sa, alegând că procedura de executare silită este în consecinţă nelegală, contestatoarea se prevalează în faţa justiţiei de propria culpă pentru a valorifica un drept, cu încălcarea astfel a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Prin urmare, având în vedere inclusiv principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, instanţa, faţă de considerentele expuse, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată.

Articolul 453 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că ,,Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Corelativ art. 451 alin. 1 C. proc. civ. prevede că ,,Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.”  În ceea ce priveşte dovada cheltuielilor de judecată, art. 452 prevede că ,,Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”

Având în vedere faptul că, contestatoarea este cea care a căzut în pretenţii, iar intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată, instanţa a respins cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în contravaloare copie dosar execuţional, în cuantum de 210 lei (f. 83) şi onorariu avocat, în cuantum de 2975 lei (f. 199), ca neîntemeiată şi, de asemenea, raportat la dispoziţiile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013, va respinge solicitarea contestatoarei de restituire a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 100 lei (f. 39), ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, înregistrat iniţial pe rolul Secţiei a II-a a Tribunalului Maramureş, contestatoarea G.HC C.D. SRL, în termenul legal, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării încheierii civile de încuviinţare a executării silite nr. 83/15.01.2018 a Judecătoriei S.M. din dos. nr 68/307/2018 şi a executării silite pornite împotriva apelantei în dosarul execuţional nr. 1/2018 de către Biroul executorului judecătoresc Batin Petru, cu consecinţa anulării tuturor actelor de executare efectuate împotriva apelantei, cu cheltuieli de judecată onorariu avocat la fond şi restituirea taxelor judiciare de timbru achitate la fond şi în apel.

În motivarea apelului, s-a arătat că sentinţa pronunţată de Judecătoria B.M.are la bază aspecte nereale, instanţa fiind în eroare atunci când, invocând principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, reţine că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză nu a fost adus la cunoştinţa creditorilor decât la data de 14.02.2018 în cursul executării silite, cu toate că a fost încheiat în anul 2014.

Contrar celor reţinute de instanţă, transferul dreptului de proprietate a fost adus la cunoştinţa creditorilor în data de 17.09.2014 prin precizarea depusă în dosarul nr.3509/307/2011 (în care a fost emisă sentinţa ce face obiectul executării silite), dispunându-se citarea apelantei în acel dosar.

Sentinţa este nelegală şi sub aspectul faptului că în dosarul de executare silită încuviinţarea executării a fost realizată de către Judecătoria S.M., ca instanţă de executare, iar contestaţia la executare a fost soluţionată de către Judecătoria B.M., tot ca instanţă de executare în acelaşi dosar execuţional, fiind de neconceput existenţa a două instanţe de executare distincte în acelaşi dosar.

Potrivit dispoziţiilor art.714 NCPC „Contestaţia se introduce la instanţa de executare”, iar art .651 stabileşte faptul că „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare domiciliul, sau după caz, sediul debitorului, în afară de cazurile în care legea dispune altfel”. Sediul apelantei este în B.M.,  încă din anul 2015 şi până în prezent, aşa cum reiese din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Maramureş, situaţie în care s-a declarat competentă teritorial în soluţionarea contestaţiei la executare Judecătoria B.M.. Nu este incidentă în speţă situaţia specială prevăzută la art. 714 alin. 2 NCPC întrucât imobilul ce face obiectul executării silite (din S.M.) nu este situat în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare (BM), ambele aparţinând Curţii de Apel Cluj.

Nici SC G.HC C.D. SRL, nici SC R.I. SRL, nu au avut vreodată sediul în S.M., astfel încât să poată fi considerată instanţă de executare Judecătoria S.M.. Este total lipsită de relevanţă reţinerea instanţei în sensul că la data încuviinţării silite apelanta (care nu era vizată de executarea silită la acel moment, întrucât s-a început executarea împotriva SC R.I. SRL) avea un sediu secundar în S.M., atâta vreme cât art. 651 NCPC face referire la sediul debitoarei, iar nu la sediu secundar (punct de lucru).

Încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria S.M. este lovită de nulitate, fiind dată cu încălcarea competentei teritoriale exclusive, această necompetenţă fiind de ordine publică conform art.129 alin.2 pct.3 NCPC. Potrivit art.174 alin.2 NCPC nulitatea este absolută atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o norma care ocroteşte un interes public, iar potrivit art.176 alin.l pct.3 nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la competenţa instanţei. Efectul nulităţii este indicat de art.179 NCPC, în sensul că actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data îndeplinirii lui, iar desfiinţarea atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare. Totodată art. 704: Nulitatea executării silite, arată că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executare silită atrage nulitatea actelor subsecvente.

Nu poate fi reţinută afirmaţia instanţei în sensul că atâta vreme cât încheierea de încuviinţare a fost admisă împotriva SC R.I. SRL apelanta nu ar putea invoca motivul de nulitate de care aceasta este lovită. În opinia apelantei este total greşită această susţinere, apelanta a devenit debitoare în dosarul execuţional, iar pe calea contestaţiei la executare este îndreptăţită să solicite anularea încheierii de încuviinţare a executării silite (art.712 alin.3 NCPC).

Judecătoria S.M. atunci când îşi verifică competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare invocă dispoziţiile art.651 alin. l NCPC şi îşi justifică atribuirea competenţei „dată fiind situarea domiciliului debitoarei în circumscripţia sa teritorială”. În condiţiile în care SC R.I. SRL nu a avut niciodată sediul social în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei S.M., nici apelanta, aşa cum a indicat mai sus.

Art.666 NCPC dispune în sarcina executorului judecătoresc ca în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii de executare silită să solicite încuviinţarea executării de către instanţa de executare. Conform art.666 alin.4 NCPC încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc să recurgă la toate modalităţile de executare prevăzute de lege, în lipsa încuviinţării de către instanţă neputând fi efectuate forme de executare silită.

În consecinţă, raportat la nulitatea încheierii de încuviinţare a executării silite, se impune constatarea nulităţii tuturor actelor de executare silită împotriva apelantei. Nu pot fi reţinute argumentele intimaţilor pentru a fi încălcată o normă imperativă, în sensul că la data sesizării executorului adresa cunoscută de aceştia era în S.M. (n-a avut niciodată sediul acolo, iar executorul trebuia să verifice unde este sediu debitorului).

Nulitatea încheierii de încuviinţare a emiterii silite şi a actelor de executare rezultă însă şi dintr-un alt aspect: în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti ce se execută figurează ca şi reclamantă, respectiv apelantă, SC R.I. SRL, societate în insolvenţă, cu sediul în B.M., jud. Maramureş, având ca şi administrator judiciar pe Cziriac&Cziriac, cu sediul în B.M.. Această societate a transmis apelantei dreptul său de proprietate asupra imobilului din S.M., , ce făcea obiectul dosarului de grăniţuire, în baza Actului de transfer al dreptului de proprietate a unor bunuri cu preluarea datoriei, autentificat sub nr. 982/27.02.2014 de către notarul public Rakoczi Ferencz Robert, prin acest act făcându-se menţiunea expresă în sensul că G.HC C.D. SRL preia toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din dosarul nr. 3509/307/2011 aflat pe rolul Judecătoriei S.M. având ca obiect grăniţuire. Transferul s-a făcut după pronunţarea sentinţei de către Judecătoria S.M., însă acest aspect a fost adus la cunoştinţa Tribunalului Maramureş în calea de atac a apelului.

Creditorii au formulat cerere de executare silită la data de 04.01.2018 împotriva debitoarei SC R.I. SRL, încheierea de încuviinţare a executării silite face menţiunea expresă în sensul că pe rol este soluţionarea cererii de executare silită formulată de creditori împotriva SC R.I. SRL, toate actele de executare silită din dosarul nr.1/2018 al BEJ Batin Petru au fost efectuate împotriva SC R.I. SRL, până la data de 20.02.2018 când, raportat la adresa comunicată prin fax la data de 14.02.2014 de către SC R. I. SRL, prin Cziriac&Cziriac (devenit între timp lichidator la acesteia, raportat la intrarea în faliment), executorul judecătoresc emite o încheiere prin care încetează executarea silită faţă de SC R.I. SRL şi, în loc să procedeze la deschiderea unui dosar de executare silită împotriva debitoarei G.HC D. SRL, la cererea creditorilor, procedează de la sine putere la dispunerea executării silite împotriva apelantei. Evident o asemenea manieră de a proceda este nelegală întrucât executorul a dispus executarea fără a avea o cerere în acest sens şi fără a solicita încuviinţarea executării silite împotriva apelantei instanţei de executare, folosindu-se de aceeaşi încheiere de încuviinţare ce fusese pronunţată împotriva unui alt debitor, respectiv SC R.I. SRL. Motivul de încetare a executării silite invocat de executor nu se încadrează în nici una din situaţiile de la art.703 NCPC: Cazuri de încetare a executării silite, acesta fiind ţinut de alin.2 să menţioneze cauza de încetare a executării.

S-a arătat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 645 alin.2 NCPC potrivit cărora: „Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii în acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale produc efecte, în condiţiile legii, faţă de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz”, întrucât calitatea de debitor nu a fost transmisă în cursul executării silite, ci această calitate nu a existat în ceea ce o priveşte pe SC R.I. SRL, care astfel nu avea ce transmite către apelantă.

De asemenea, contestaţia la executare nu a rămas fără obiect întrucât nu există capăt de cerere privind întoarcerea executării, aşa cum susţin intimaţii, raportat la faptul că întoarcerea executării (prin restituirea sumelor încasate cu titlu de cheltuieli de executare în baza unei proceduri nelegale) poate fi cerută pe cale separată, ulterior soluţionării şi admiterii contestaţiei la executare (aşa cum în mod expres prevede art.723 alin.4 NCPC).

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.718, 174, 176, 179, 651, 666, 712, 453 NCPC.

Intimaţii F.I., B.V., B.V., B.I.,B.I. au formulat întâmpinare, în etapa procesuală a apelului, prin care au solicitat respingerea apelului formulat, menţinerea în totalitate a hotărârii atacate, drept temeinică şi legală, având în vedere următoarele:

Executarea silită din dosar nr. 1/2018 al BEJ Batin Petru are ca obiect aducerea la îndeplinire a titlului executoriu reprezentat de SC 338/06.02.2014 pronunţata in dosar nr. 3509/307/2011 al Judecătoriei Sighetu Marmatiei, având ca obiect acţiunea introdusă de către SC R.I. SRL prin administrator judiciar CZIRIAC & CZIRIAC şi DC 534/A/10.12.2014 pronunţată în acelaşi dosar, în recursul judecat de către Tribunalul Maramureş, pronunţată doar în contradictoriu cu SC R.I.SRL prin administrator judiciar CZIRIAC & CZIRIAC.

În dosar nr. 3509/307/2011 în care s-a judecat recursul în care a fost pronunţată DC 534/A/2014 cererea de recurs a fost înregistrata de către SC R.I.SRL la data de 05.06.2014, prin administrator judiciar, deşi anterior, în data de 27.02.2014, SC R.I. SRL prin administrator judiciar a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ce făcea obiectul cauzei situat în S.M.,  teren şi casă, către apelanta G.HC C.D. SRL.

Potrivit actului de transfer al dreptului de proprietate al unor bunuri cu preluarea datoriei, se transferă titlul de proprietate al spaţiului comercial situat în S.M., , de la SC R.I.SRL către S G.HC C. D. SRL, societate care preia şi datoria în suma de 57.000 Euro datorată de SC R.I.SRL.

G.HC C.D. SRL SRL dobândeşte dreptul de proprietate asupra bunurilor începând cu data de 27.02.2014, intrând în posesia bunului începând cu aceeaşi dată.

Prin acelaşi act de transfer, SC R.I. SRL transferă către G.HC C.D. SRL toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din dosar nr. 3509/307/2011 aflat pe rolul Judecătoriei S.M. având ca obiect grăniţuire.

Cu toate că actul de transfer a fost încheiat la 27.03.2014, recursul declarat în dosar nr. 3509/307/2011 se realizează la data de 05.06.2014 - după 4 luni - de către fostul proprietar al imobilului SC R.I. SRL prin administrator judiciar.

În mod evident SC R. I. SRL şi G.HC C.D. SRL au acţionat cu intenţia de a obţine hotărâri judecătoreşti care să fie puse în executare cu întârziere.

Având în vedere că ambele titluri executorii SC 338/2014 şi DC 534/A/2014 au fost pronunţate în contradictoriu cu SC R.I. SRL deşi aceasta nu mai avea calitatea de proprietară a imobilului, începând cu 27.02.2014, executarea silită nu putea fi demarată decât în contradictoriu cu societatea debitoare care era indicată în cele două hotărâri - SC R.I. SRL - deşi în realitate proprietară şi deci, debitoare, este G. HC C.D. SRL”.

La data sesizării organului de executare adresa cunoscută pentru debitoarea G.HC C.D. SRL era cea din S.M., jud. Maramureş.

De altfel însuşi lichidatorul judiciar al SC R.I. SRL, Cziriac & Cziriac, prin adresa comunicată BEJ Petre Batin indică aceeaşi adresă pentru sediul G.HC C.D. SRL, susţin intimaţii.

Şi în cadrul apelului G.HC C.D. SRL îşi indică adresa în S.M., jud. Maramureş.

În ce privesc acuzaţiile aduse executorului judecătoresc cu privire la începerea executării silite faţă de SC R.I. SRL urmează a se avea în vedere că doar SC R.I. SRL apare în cele două hotărâri judecătoreşti care constituie titlu executoriu. În decizia pronunţată de Tribunalul Maramureş nu se aminteşte absolut nimic, de G.HC C.D. SRL, avându-se în vedere că executorul judecătoresc nu a fost parte în acel dosar, el doar primind cele două hotărâri judecătoreşti, nu avea obligaţia de a studia dosarele instanţei.

Mai mult decât atât, se încearcă aruncarea vinei pe creditori şi executorul judecătoresc, în condiţiile în care contestatoarea a fost parte în dosarul judecat în apel de Tribunalul Maramureş, a primit hotărârea judecătorească, însă nu a acţionat corect şi nici conform legii, în sensul de a solicita completarea/lămurirea dispozitivului, acceptând pronunţarea unei hotărâri în care nu apare ca şi parte, tocmai în ideea de a împiedica prin orice modalitate executarea silită, susţin intimaţii.

Executorul judecătoresc a emis încheiere de încetare a executării silite împotriva SC R.I.SRL care nu mai are calitatea de debitor-proprietar al bunului ce face obiectul executării silite. Nu s-a procedat la deschiderea unui alt dosar de executare şi nici nu s-a solicitat o altă încuviinţare a executării silite împotriva noului proprietar deoarece în titlul executoriu proprietar este SC R.I. SRL, astfel că nu se poate solicita încuviinţarea executării silite faţă de noul proprietar, motiv pentru care se dispune continuarea executării silite împotriva noii societăţi având în vedere că la momentul începerii executării silite proprietara imobilului şi titulara calităţii de debitor este G.HC C.D. SRL.

Încuviinţarea executării silite s-a realizat şi cu privire la imobil. De asemenea, calitatea de debitor sau creditor se poate transmite oricând, chiar şi în cursul executării silite, conform art. 645 alin. 2 C.pr.civilă, astfel că toate actele de executare produc efecte şi faţă de succesorii în drepturi ai creditorului iniţial.

Executarea silită s-a finalizat la data de 02.04.2018, obiectul executării silite fiind stabilirea liniei despărţitoare dintre proprietăţile părţilor, linie despărţitoare stabilită în baza titlurilor executorii. La data de 02.04.2018 s-a stabilit linia despărţitoare, au fost puse în executare titlurile executorii, G.HC C.D. SRL a achitat în integralitate cheltuielile de executare, aşa cum rezulta din OP-ul aflat la fila 93 din dosarul de executare.

Raportat la finalizarea executării silite prin stabilirea liniei despărţitoare dintre proprietăţi, executarea fiind realizată în „contradictoriu” cu proprietarul imobilului reprezentat de G.HC C.D. SRL şi având în vedere că titlurile executorii sunt reprezentate de două hotărâri judecătoreşti a căror soluţie nu mai poate fi modificată, neputând fi analizate dispoziţiile titlurilor executorii, intimata nu înţelege finalitatea demersului iniţiat de către debitoarea G.HC C.D. SRL.

În continuare, intimaţii au arătat că nu înţeleg finalitatea demersului iniţiat şi prin raportare la faptul că deşi prin hotărârile judecătoreşti care reprezintă titluri executorii, s-a stabilit în concret linia despărţitoare şi limitele proprietăţilor, în vederea realizării activităţii desfăşurate de către debitoare, a permis acesteia să folosească parte din proprietatea intimatei drept cale de acces în spatele clădirii pe care o deţine, deşi aceasta îşi poate realiza accesul şi prin faţa clădirii, în momentul de faţă accesul în partea din spate a proprietăţii debitoarei se realizează pe terenul intimatei – file 20-23 dosar nr. 2578/182/2018.

Prin încheierea civilă din 11 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. 2578/182/2018, secţia a II-a civilă a Tribunalului Maramureş a declinat soluţionarea prezentului apel în favoarea secţiei I civile a Tribunalului Maramureş.

Dosarul s-a înregistrat sub nr. 2578/182/2018*.

Apelul a fost legal timbrat – fila 18.

Analizând sentinţa civilă nr. 53/7.01.2018, pronunţată de Judecătoria B.M.în dosarul nr. 2578/182/2018,  pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:

Prin contestaţia la executare s-a solicitat anularea încheierii civile de încuviinţare a executării silite nr. 83/15.01.2018 a Judecătoriei S.M. din dosarul nr. 68/307/2018 şi a executării silite pornite împotriva SC G.HC C.D. SRL în dosarul execuţional nr. 1/2018 al BEJ Batin Petru  şi anularea tuturor actelor de executare efectuate împotriva contestatoarei.

S-a arătat că încheierea de încuviinţare a executării silite este lovită de nulitate fiind dată cu încălcarea competenţei teritoriale exclusive a instanţei de executare.

Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la data de 08.03.2018, societatea contestatoare înfiinţată în anul 2010 are sediul social în B.M., în baza contractului de închiriere din data de 01.11.2015 cu valabilitate până în data de 31.10.2021. Societatea are trei sedii secundare/  puncte de lucru din care două sedii secundare situate în B.M.şi un sediu secundar/punct de lucru în S.M. (file 7-11).

Potrivit certificatului constatator  emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la data de 08.03.2018 SC R.I. SRL, societate înfiinţată în anul 1994, aflată sub incidenţa  Legii nr. 85/2006, are sediul social  în B.M., şi 5 sedii secundare/puncte de lucru, din care trei puncte de lucru în B.M.şi două în S.M. (file 12 -16).

În dosarul execuţional nr. 1/2018 al BEJ Batin Petru cu sediul în S.M. a fost începută executarea silită la data de 04.01.2018 la solicitarea creditorilor F.I., B.V., B.V., B.V., B.I. şi B.I. împotriva debitoarei SC În cazul dedus judecăţii, prin cererea de chemare în judecată a altei persoane reclamantul iniţial a solicitat a se consta şi în favoarea soţiei sale dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra aceluiaşi imobil. Practic reclamantul solicită a se constata, prin extinderea cadrului procesual, în favoarea persoanei chemate în judecată un drept similar cu al său, solicită a se constata că cei doi soţi au dobândit împreună dreptul de proprietate prin uzucapiune. Or, instituţia chemării în judecată a altei persoane are un alt rol, acela de a evita ca un terţ care pretinde acelaşi drept ca şi reclamantul şi nu alături de acesta, să-şi valorifice dreptul pe calea unei acţiuni separate. În cazul dedus judecăţii persoana chemată în judecată poate avea un drept propriu similar cu dreptul reclamantului, dar nu este acelaşi drept cu al reclamantului, iar prin cererea formulată reclamantul urmăreşte a valorifica pentru un terţ un drept propriu al acestuia. Din această perspectivă, cererea de chemare în judecată a altei persoane este inadmisibilă şi va fi respinsă.

Executarea silită a fost solicitată în temeiul titlurilor executorii - sentinţa civilă nr. 338/06.02.2014 pronunţată de Judecătoria S.M.  şi decizia civilă nr. 534/A/10.12.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. 3509/307/2011.

Hotărârea, decizia civilă a fost comunicată şi cu SC GHCCDSRL conform datelor din programul Ecris.

În dosarul nr. 3509/307/2011 s-a dispus la termenul de judecată citarea  în cauză a SC GHCCDSRL. Împotriva deciziei civile nr. 534/A/2014 a Tribunalului Maramureş se declară recurs de către SC RISRL.

Executarea silită este încuviinţată prin încheierea civilă nr. 83/15.01.2018 pronunţată de Judecătoria S.M.; prin încheiere se încuviinţează executarea silită pentru recuperarea sumei de 54 lei reprezentând cheltuieli de judecată şi stabilirea liniei despărţitoare dintre terenul proprietatea debitoarei SC RISRL înscris în CF 53054 S.M.  nr. topo 16011, în suprafaţă tabulară  de 726 mp şi terenul creditorilor urmăritori înscris în CF 53898 S.M., nr. topo 16012, în suprafaţă tabulară de 428 mp (file 166-167 dosarul primei instanţe).

Potrivit art. 651 Cod procedură civilă instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, iar instanţa de executare la data sesizării executorului judecătoresc este Judecătoria B.M., instanţă în circumscripţia căreia se afla la data  sesizării organului de executare silită sediul debitoarei. Judecătoria S.M. nu era competentă teritorial să încuviinţeze executarea silită.

Titlurile executorii, sentinţa civilă nr. 338/06.02.2014 şi decizia civilă nr. 534/A/10.12.2014,  privesc pe reclamanta apelantă SC RISRL (file 184-191 dosarul de fond). Faţă de această societate au fost stabilite drepturi şi obligaţii prin titlu. Executarea silită este încuviinţată faţă de această debitoare şi actele de executare iniţiale au fost întocmite faţă de această debitoare.

La data de 27.02.2014 între SC RISRL, în calitate de cedent şi SC GHCCDSRL, în calitate de achizitor şi cesionar şi O.B.R. SA în calitate de creditor declarant se încheie actul de transfer al dreptului de proprietate al unor bunuri cu preluarea datoriei prin care s-a transmis de la SC RISRL către SC GHCCDSRL dreptul de proprietate asupra  imobilului compus din teren în suprafaţă de 726 mp,  nr. topo 16011 şi construcţia casă având număr cadastral C1 top 16011, înscris în CF 53054 S.M., imobil situat în S.M., Maramureş. Prin acest act autentificat sub nr. 982/27.02.2014 SC RISRL a transferat către SC GHCCDSRL toate drepturile şi obligaţiile ce decurg  din dosarul nr. 3509/307/2011 (file 137-139).

SC  GHCCDSRL a fost citată în apel în dosar nr. 3509/307/2011. În baza acestui act autentic a avut loc transmiterea calităţii procesuale de la SC RISRL către SC GHCCDSRL. În dispozitivul deciziei civile nu se face vorbire despre această transmitere a calităţii procesuale. Intimaţii, fiind părţi în dosarul nr 3509/307/2011, nu pot susţine că nu au avut cunoştinţă de transferul de proprietate. Acest transfer al dreptului de proprietate este adus la cunoştinţa executorului judecătoresc în dosarul de executare silită la data de 14.02.2018 (fila 136). La data de 20.02.2018 executorul judecătoresc dă încheierea prin care dispune încetarea executării silite împotriva SC RISRL şi începerea executării silite împotriva SC GHCCDSRL (fila 135). Ulterior acestei  încheieri actele de executare se efectuează faţă de SC GHCCDSRL încheindu-se procesul  verbal depus la fila 134 din dosar.

Calitatea de debitor nu s-a transmis în cursul executării silite conform art. 645 alin. 2 Cod procedură civilă pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii legale şi pentru ca actele de executare silită îndeplinite până la data transmiterii calităţii procesuale să producă efecte în condiţiile legii faţă de succesorii în drepturi ai debitoarei. Drepturile şi obligaţiile din dosarul nr 3509/307/2011 au fost transmise în anul 2014 şi deopotrivă părţile au o culpă în crearea acestei situaţii. Pe de o parte, intimaţii nu au fost suficient de diligenţi în dosarul din 2011 pentru a clarifica în legătură cu debitorul obligaţiei la data pronunţării deciziei civile, respectiv de a se stabili cadrul procesual. Pe de altă parte, debitoarea în condiţiile în care a preluat drepturile şi obligaţiile din acel dosar şi având cunoştinţă de hotărârea judecătorească manifestând bună credinţă ar fi putut executa de bunăvoie titlul executoriu.

Însă, revenind la dispoziţiile legale aplicabile executării silite şi care sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, se constată că împotriva debitoarei apelante executarea silită a fost efectuată fără a exista încuviinţarea executării silite. Această societate a dobândit calitatea de debitor anterior începerii executării silite şi nu îi sunt opozabile actele de executare silită efectuate până la data introducerii în dosarul de executare silită, nefiind incidente dispoziţiile art  645 alin 2 cod proc civ, aşa cum am arătat anterior. Executarea silită nu poate fi efectuată în lipsa încuviinţării executării silite de către instanţa de executare. Reţinând lipsa încuviinţării executării silite faţă de debitoarea GHCCDSRL, executarea silită şi actele de executare silită efectuate faţă de această societate în dosar de executare nr 1/2018 al executor judecătoresc Batin Petru sunt nule astfel încât instanţa de apel constată că se impune anularea executării şi a actelor de executare efectuate faţă de această societate.

Apelanta a solicitat şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr 83/2018 pronunţată de Judecătoria S.M.. Deşi se constată că Judecătoria S.M. nu era competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite, încheierea de încuviinţare vizează pe debitoarea SC RISRL care nu are calitate de parte în cauză, motiv pentru care cererea de anulare a acestei încheieri va fi respinsă. 

În temeiul dispoziţiilor art 453 urm cod proc civilă în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată să plătească părţii care a câştigat la cererea acesteia cheltuieli de judecată, intimaţii vor fi obligaţi să plătească la fond contestatoarei suma de 1805 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în apel suma de 1500 lei cu acest titlu, proporţional cu pretenţiile admise. Suma de 1805 lei reprezintă 105 lei – taxă comunicare dosar execuţional şi 1700 lei – onorariu avocat, iar suma de 1500 lei reprezintă onorariu avocat în apel, onorariu redus în temeiul art 451 alin 2 cod proc civ.

În temeiul dispoziţiilor art 45 alin 1 lit f) şi alin 2 din OUG 80/2013 se va restitui contestatoarei apelante, proporţional cu admiterea contestaţiei suma de 165,40 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanţelor nr 580 seria TAXA16580RO din data de 25.06.2019 şi nr 106318 000033225 2018 din data de 08.03.2018.

Pentru motivele arătate, în temeiul art 480 alin 2 cod proc civ apelul declarat va fi admis în parte, cu consecinţa schimbării sentinţei civile şi a admiterii în parte a contestaţiei la executare conform dispozitivului. 

Domenii speta

Spete similare