Executare silită - calitate procesuală activă, cheltuieli de executare

Sentinţă civilă 1903 din 29.02.2008


Sfera persoanelor ce pot contesta executarea silită este mai largă decât aceea a debitorilor, excepţia lipsei calităţii procesuale active neputând fiind admisă numai pentru că s-a formulat contestaţie de „altcineva decât de debitor”, aşa cum susţine intimatul. (sentinţa civilă nr.1903/29.02.2008)

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti la data de 28.12.2007,  formulată de contestatorul PRIMARUL SECTORULUI 2 AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI  în contradictoriu cu intimaţii  S.D. şi B.E.J. Asociaţi „C. şi D.”, s-a solicitat anularea procesului verbal nr.1251/07.12.2007, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 7.697,18 lei, şi somaţia de executare nr.1254/07.12.2007, ambele emise în dosarul de executare nr.79/2007 al biroului de executori judecătoreşti menţionat.

Arată contestatorul că executarea a fost pornită la solicitarea intimatului creditor S.D. în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr.5207/30.06.2004 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosar nr.10473/2003, prin care s-a dispus obligarea Subcomisiei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor sector 2 Bucureşti prin Primarul sectorului 2 Bucureşti şi Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Prefectul Municipiului Bucureşti să-l împroprietărească cu 500 m.p. loc de casă în Municipiul Bucureşti sau 1 ha teren arabil în extravilan, în cazul imposibilităţii executării în natură a obligaţiei urmând a se acorda reclamantului despăgubiri reprezentând contravaloarea unui teren la data atribuirii, şi precizează că în str. D. nr.31, sector 2 a fost identificată o suprafaţă de teren de 314 m.p.,  ce aparţine domeniului privat la municipiului Bucureşti şi care poate fi atribuită creditorului, propunerea de atribuire fiind înaintată acestuia cu adresa nr.59674/14.12.2007, la care nu  s-a primit răspuns.

Arată contestatorul şi că, prin somaţia nr.1254/07.12.2007 s-a solicitat să se procedeze la împroprietărirea creditorului cu terenul situat în Bucureşti, str. C. nr.26, sector 2, cu motivarea că acesta ar corespunde exigenţelor titlului executoriu, solicitare nefondată în condiţiile în care instanţa de judecată nu a stabilit în sarcina Subcomisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei sectorului 2 Bucureşti obligaţia de atribuire a acestui teren.

Referitor la cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal încheiat la data de 07.12.2007, contestatorul arată că onorariul de executor de 7.582,79 lei este nejustificat de mare în raport de activitatea desfăşurată de executorul judecătoresc, demersurile întreprinse pentru executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu neputând justifica această sumă în condiţiile în care, în conformitate cu dispoziţiile art.55  din Ordinul 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea onorariului trebuie avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit, modul în care se stabilesc onorariile minimale şi maximale fiind stabilit de art.37  din Legea nr.188/2000.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.399  şi următoarele Cod procedură civilă.

În dovedirea contestaţiei s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, la dosar fiind depuse documentele la care contestatorul a făcut referire în cuprinsul cererii introductive de instanţă şi, ulterior, adresa nr.59674/52705/50923/15.01.2008, înregistrată la Prefectura Municipiului Bucureşti sub nr.1254/17.01.2008, prin care se propune acordarea de despăgubiri.

Cererea a fost timbrată cu suma de 194 lei, conform ordinului de plată nr.81 din data de 16.01.2008, s-a aplicat timbru judiciar de 3 lei.

Intimatul S.D., reprezentat prin mandatar B.A., în baza procurii autentificate sub nr.5022/18.12.2007, a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei la executare şi obligarea contestatorului la cheltuieli de judecată în favoarea statului întrucât Primăria sectorului 2 Bucureşti nu înţelege să execute de bunăvoie obligaţia stabilită în sarcina sa. 

Susţine intimatul  că propunerea de atribuire a terenului de 314 m.p., care oricum nu corespunde suprafeţei de teren la care este îndreptăţit, a fost făcută de contestatoarea debitoare numai după ce a primit somaţia de executare şi precizează că a fost nevoit să apeleze la executorul judecătoresc deoarece notificările prin care a solicitat Primăriei sectorului 2 Bucureşti să îşi îndeplinească obligaţia au fost ignorate.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc, arată că a fost stabilit în raport de chiar criteriile menţionate de contestator şi apreciază că debitorul nu este în măsură să conteste cuantumul onorariului deoarece nu poate aprecia asupra activităţii executorului judecătoresc în condiţiile în care a dovedit rea credinţă, nerespectându-şi obligaţia.

Intimatul S.D. nu a solicitat probe în apărare.

Constatând că între copiile certificate ale actelor din dosarul de executare, comunicate de executorul judecătoresc în conformitate cu dispoziţiile art.402 alin.1 Cod procedură civilă,  nu se află actele doveditoare depuse de creditor cu privire la cheltuielile de executare, înscrisuri la care se face referire în procesul verbal contestat,  instanţa de judecată a solicitat executorului judecătoresc înaintarea acestora precum şi lămuriri referitoare la modul de calcul al cheltuielilor de executare în raport de Ordinul Ministrului Justiţiei nr.2550/2006, dat în  aplicarea dispoziţiilor art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000  modificată şi completată.

Prin adresa nr.671/2007, B.E.J. Asociaţi „C. şi D.” a răspuns solicitării arătând că în calculul onorariului s-a strecurat o eroare, în sensul că la suma de 5.200 lei, onorariu ce se încadrează în prevederile Hotărârii UNEJ nr.2/2007, s-a aplicat de două ori T.V.A., şi precizând că atât procesul verbal cât şi somaţia au fost refăcute, astfel că actele de executare contestate au rămas fără obiect, fiind anulate prin noile procese verbale.

S-a înaintat instanţei contractul de consultanţă în materie de executare silită nr.59/05.12.2007, factura fiscală nr.200/06.12.2007 chitanţa nr.170/2007 şi proces verbal privind cheltuielile de executare în cuantum de 6.284,39 lei,  emis cu numărul 598 la data de 07.02.2008.

În data de 28.02.2008, intimatul B.E.J. Asociaţi „C. şi D.”  a depus la dosar o petiţie ce poate fi calificată drept întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active,  excepţie în motivarea căreia arată că Primarul sectorului 2  Bucureşti a formulat contestaţia la executare în nume propriu şi nu în numele Subcomisiei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor sector 2, acesta fiind debitorul urmărit.

Pe fondul cauzei arată că, după ce instanţa a solicitat relaţii cu privire la modul de calcul al onorariului de executare, s-a sesizat eroarea de calcul şi s-a procedat la emiterea unei noi somaţii în privinţa cheltuielilor de executare imputate debitorului, pentru suma de 6.284, 39 lei (5.200 lei + TVA), făcându-se aplicarea dispoziţiilor legale privitoare la onorariul maximal cuvenit executorului judecătoresc, aşa cum este prevăzut în Ordinul M.J. nr.2550/2006.

Noua somaţie a fost comunicată contestatorului iar acesta continuă să refuze a face plata, neachitând nici măcar suma pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare prestaţiei executorului judecătoresc, atitudine ce evidenţiază că adevăratul motiv al contestaţiei îl reprezintă încercarea de a explica refuzul de plată şi nu nerespectarea dispoziţiilor art.37  din Legea nr.188/2000,  text de lege care vizează raporturile dintre executorul prestator de servicii şi clientul său, permiţând stabilirea unui eventual refuz de executare din partea executorului prin pretinderea unui onorariu disproporţionat de mare faţă de efortul pe care l-ar presupune îndeplinirea actului solicitat.

Susţine intimatul că în niciun caz caracterul „excesiv”  al onorariului negociat între client şi executorul judecătoresc nu are a fi invocat de debitor, în sarcina acestuia fiind toate cheltuielile ocazionate de executare, inclusiv onorariul judecătoresc.

Referitor la criticile aduse somaţiei de executare, se arată că debitorul contestator simulează neînţelegerea cuprinsului acesteia, prin menţionarea terenului din str. C nr.26 sector 2 creditorul urmărind a aduce la cunoştinţă faptul că a fost identificat un teren ce corespunde exigenţelor stabilite prin titlul executor, fără a afirma că respectivul teren ar constitui obiectul material exclusiv al acestuia, şi subliniază faptul că oferta formulată după primirea somaţiei, privind terenul de 314 m.p., nu satisface criteriile de determinare prevăzute de hotărârea judecătorească.

Nici intimatul B.E.J. Asociaţi „C. şi D.” nu a solicitat probe în apărare.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art.137 Cod procedură civilă,  excepţia lipsei calităţii procesuale active motivată de intimatul B.E.J. Asociaţi „C. şi D.” prin aceea că Primarul sectorului 2 Bucureşti nu a formulat contestaţia la executare în numele debitorului Subcomisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, instanţa reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art.399 alin.1 Cod procedură civilă, „împotriva executării silite precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.”

Prin urmare, sfera persoanelor ce pot contesta executarea silită este mai largă decât aceea a debitorilor, excepţia lipsei calităţii procesuale active neputând fiind admisă numai pentru că s-a formulat contestaţie de „altcineva decât de debitor”, aşa cum susţine intimatul.

Verificând legitimarea procesuală a contestatorului în raport de cele două condiţii impuse alternativ de textul de lege – persoană interesată ori persoană vătămată prin executare -  se constată că Primarul sectorului 2 Bucureşti este persoană interesată în anularea procesului verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare şi a somaţiei de executare, ambele emise în data de 07.12.2007.

Aceasta deoarece Subcomisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, al cărei preşedinte este şi care funcţionează în cadrul Primăriei sectorului 2 Bucureşti, nu are personalitate juridică, la plata cheltuielilor de executare fiind ţinută unitatea administrativ teritorială, din bugetul local, iar în exercitarea atribuţiilor privitoare la bugetul local primarul este ordonator principal de credite în conformitate cu dispoziţiile art.63 alin.4 lit.a  din Legea nr.215/2001  republicată.

În această calitate este evident că nu-i poate fi indiferent primarului modul în care urmează să fie cheltuiţi banii publici, acceptarea tacită (prin neformularea contestaţiei la executare în termenul prevăzut de lege) a plăţii cu titlul de cheltuieli de executare a unei sume calculate cu nerespectarea legii putând constitui latura obiectivă a infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

În raport de cele reţinute, excepţia lipsei calităţii procesuale active a Primarului sectorului 2 Bucureşti se priveşte ca neîntemeiată.

Cât priveşte fondul cauzei, se constată că temeinicia susţinerilor contestatorului în ceea ce priveşte cuantumul nejustificat al sumei pretinse cu titlu de onorariu a fost recunoscută în parte de executorul judecătoresc, astfel că urmează a se dispune anularea procesului verbal  emis cu numărul 1251/07.12.2007 pentru cheltuieli de executare în cuantum de 7.697,18 lei.

Nu se poate reţine, aşa cum solicită intimatul, faptul că actul de executare contestat  a rămas fără obiect ca urmare a emiterii a unui nou proces verbal în data de 07.02.2008, deoarece în acesta  se precizează că s-au stabilit „cheltuieli ocazionate cu executarea silită până la data încheierii prezentului proces verbal” fără a se menţiona că îl înlocuieşte pe cel întocmit cu două luni în urmă şi care stabilea cheltuielile ocazionate cu executarea silită la data de 07.12.2007, existând posibilitatea de a se pretinde plata ambelor sume, stabilite la intervale diferite, cu atât mai mult cu cât în niciunul nu se menţionează modul de calcul al onorariului ci numai al cheltuielilor de executare reprezentând înregistrare dosar de executare, formare dosar de executare, redactare adresă, emitere adresă poprire, emitere somaţie de plată,  prin trimitere la Hotărârea nr.2 din 17.02.2007 al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

În ceea ce priveşte somaţia de executare emisă cu nr.1254/07.12.2007, instanţa constată că sunt neîntemeiate susţinerile referitoare la faptul că, în executarea sentinţei civile nr.1254/07.12.2007, debitoarei i s-ar fi cerut să împroprietărească pe creditor cu terenul din str. C. nr.26, sector 2.  Cuprinsul actului nu lasă loc niciunei interpretări, Subcomisia pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor fiind somată ca în termen de 10 zile de la comunicare, în conformitate cu dispoziţiile art.5802 Cod procedură civilă, să împroprietărească pe creditor „cu 500 mp loc de casă în Municipiul Bucureşti sau 1 ha teren arabil în extravilan”, terenul din str. C. nr.26 sector 2 fiind menţionat numai ca o propunere, o modalitate de executare cu care creditorul ar fi fost de acord.

În aceste condiţii şi în raport de motivele de nelegalitate reţinute s-ar fi impus numai îndreptarea somaţiei prin indicarea corectă a cuantumului sumei datorate cu titlu de cheltuieli de executare dar având în vedere declaraţia intimatului B.E.J. Asociaţi „C. şi D.”, în sensul că a fost emisă o nouă somaţie, urmează a se dispune şi anularea în parte a acestui act de executare.

Cât priveşte nerespectarea criteriilor impuse de art. 55  din Ordinul M.J. nr.210/2001 la stabilirea onorariului executorului judecătoresc, având în vedere  soluţia  de anulare a procesului verbal din 07.12.2007 ca urmare a faptului că executorul a recunoscut că suma este greşită, instanţa apreciază că această critică nu poate face obiectul analizei în cauza de faţă, dată fiind stabilirea onorariului în fara oricărei justificări legale ci, eventual, într-o nouă contestaţie la executare împotriva procesului verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare de 6.284,39 lei, executorul judecătoresc apreciind că i se cuvine  onorariul maximal prevăzut la  punctul 2  al O.M.J. nr.210/2001 în cazul executării directe împotriva unui debitor persoană juridică, acest act de executare, emis în data de 07.02.2008, după formularea contestaţiei, nefăcând obiectul prezentei judecăţi.