Contestatie la executare

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 30.04.2009 şi înregistrată sub nr. 1917/202/2009 contestatoarea debitoare S.C. O. SA.,  a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr. 82468/03.04.2009 şi a Somaţiei de executare nr. 82469/03.04.2009 emise de intimata Primăria mun. Călăraşi – Direcţia impozite şi taxe locale, ,solicitând anularea parţială a acestora.

Motivându-şi în fapt cererea contestatoarea arată că pentru încasarea impozitului pe clădiri creditorul bugetar, Primăria Călăraşi a emis, simultan, titlul executoriu şi somaţia sus-menţionate aferente creanţelor bugetare în cuantum total de 29.525,96 lei (27.008,11 lei – debit şi 2517,85 lei – majorări şi penalităţi).

Apreciază contestatoarea aceste acte ca fiind nelegale, din moment ce nu datorează vreo creanţă de acest tip.

Îşi justifică această opinie în raport de dispoziţiile art. 108 al. 3 din Codul fiscal, potrivit cărora, „actul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală” şi ale art. 137 al. 2 din acelaşi Cod, care stipulează că „Titlul de creanţă devine executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”. În speţă, precizează contestatoarea, că nu există vreun titlu fiscal de creanţă iar impunerea sumelor cuprinse în titlul executoriu apare ca un abuz, din moment ce izvorul creanţei nu i-a fost adus la cunoştinţă.

În opinia contestatoarei, potrivit art. 137 al. 5 din Codul de procedură fiscală titlul executoriu emis, urma să precizeze natura obligaţiei fiscale datorate  ,or în cazul de faţă creditorul bugetar apreciază că au de achitat impozit pe clădiri pentru un număr de 6 imobile în situaţia în care nu sunt proprietari decât pentru primul imobil,cel cu numărul matricol 241,126,toate celelalte fiind proprietatea creditorului bugetar Primăria Călăraşi  şi s-au aflat în posesia lor doar până la data de 01.03.2009 dată la care contractul de închiriere  şi-a încetat valabilitatea,situaţie în care impunerea acestor clădiri pentru întreg trimestrul I-II 2009 ( până la 31.03.2009) apare abuziv stabilită.

În ceea ce priveşte creanţa de 2517,85 lei reprezentând majorări şi penalităţi se arată că aceasta a fost stabilită mai înainte de a fi înştiinţaţi despre existenţa vreunei creanţe principale şi a unui termen înlăuntrul căruia urma să se facă plata,or potrivit prevederilor art115 alin.1 din C procedură fiscală „ majorările  de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate ,inclusiv”,situaţie în care necunoscându-se termenul de scadenţă ,majorările de întârziere sunt calculate nelegal.

În drept se invocă prevederile art.169 C procedură fiscală.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei,intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

În motivare acesteia se arată că  potrivit prevederilor art.85 alin.1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală  impozitele şi taxele ,contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin declaraţie fiscală ,iar potrivit prevederile art.81 alin.1 şi 3 ,declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului Fiscal ,şi în situaţia în care organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscală”,articole în baza cărora  Primăria a procedat la stabilirea din oficiu a bazei de impunere şi a obligaţiei fiscale.

Având în vedere că debitoarea contestatoare nu s-a prezentata la sediul organului fiscale în vederea achitării impozitului pe clădiri  şi penalităţile aferente,organul de executare a dispus în mod legal şi temeinic impunerea din oficiu a impozitului pe clădiri ce au făcut obiectul contractelor de închiriere nr.921,922,923,924,925 /23.06.2003,clădiri pentru care potrivit prevederilor art.31 din Legea114/1996  şi art.255 alin.1 şi 256 din Legea 571/2003 avea obligaţia de a plăti impozit.

Cum contestatoarea nu şi-a achitat obligaţia de a plăti impozitul  până la data de 31.03 şi 31.09 inclusiv ,aceasta figurează în evidenţele Direcţiei Taxe şi Impozite Locale cu un debit de 2392,08 la care s-au calculat penalităţi de 7.15 lei.

În continuare se arată că potrivit prevederilor art.261 alin.1 din Legea 571/2003 orice persoană ce are în proprietate un mijloc de transport datorează o taxă anuală ce se plăteşte la bugetul local,or contestatoarea nu şi –a îndeplinit obligaţia legală astfel că datorează suma de 1026,60 lei ,respectiv 639 lei impozit  şi penalităţi de 3,07,respectiv 1.92.

Se mai arată că potrivit prevederilor art.270 alin.1 contestatoarea datorează o taxă reprezentând impozitul privind publicitatea de sediu,fapt pentru care figurează în evidenţele fiscale ale sale cu un debit de 14,27 lei  şi majorări aferente acestuia de 0,27 .

În continuare se apreciază neîntemeiată susţinerea contestatoarei potrivit căreia nu are cunoştinţă de obligaţia fiscală menţionată în situaţia în care prin adresa emisă de Serviciul Public Centrale Termice şi Administrare Fond Locativ NR.43231/13.11.2007 au fost menţionate contractele de închiriere aparţinând contestatoarei pentru care aceasta avea obligaţia achitării impozitului.

În drept se invocă prevederile art.115-118 C procedură civilă  şi prevederile Legii 571/2003.

În dovedirea întâmpinării  intimata  a înţeles  să se  folosească de  dovada  cu  înscrisuri  sens în care a depus  la dosar  actele  aflate  la filele 13-23 din dosar.

În cauză,instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri,respectiv cele existente la dosarul cauzei.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 03.04.2009 a fost emis de către intimata Primăria Călăraşi – Direcţia  Taxe şi Impozite titlul executoriu numărul 82468/03.04.2009  privind suma de 33 599,83 lei din care suma de 31069,58 lei  reprezentând debit ,iar suma de 2530,26 lei majorări şi penalităţi.

Potrivit acestui titlu executoriu din cuantumul total al debitului suma de 27008,11 lei reprezintă impozit pe clădiri,suma de 2384,93 lei reprezintă impozit pe teren  intravilan,suma de 1023,53 lei ,respectiv de 639,00 reprezintă impozit pe mijloace de transport ,respectiv pe mijloace de transport mai mari de 12t,iar suma de 14,00 lei publicitate sediu.

La aceste sume au fost calculate pentru neachitarea în termen a obligaţiilor fiscale majorări şi penalităţi de întârziere.

Concomitent cu titlul executoriu s-a emis şi somaţia de plată aflată la fila 13 din dosarul cauzei.

În drept,instanţa reţine  că  potrivit dispoziţiilor art.85 din Codul de procedură fiscală: „, plata contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se face fie  prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4) din Codul de procedură fiscală  ,fie  prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

În cauză contestatoarea nu a făcut în cauză o declaraţie fiscală  privind  obligaţia fiscală datorată către intimată,astfel încât aceasta nu poate fi asimilată deciziei de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi nu poate  produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia,aşa cum prevede art.86 alin.4 din Codul de procedură fiscală.

În lipsa acesteia, potrivit art.85 ,stabilirea impozitelor, taxelor datorate  trebuia să se facă  printr-o decizie  de impunere emisă de organul fiscal,decizia de impunere,precum şi decizia  referitoare la obligaţiile de plată  accesorii constituind şi înştiinţări la plată de la data comunicării acestora,conform prevederilor art.86 alin.6 din C. procedură fiscală.

Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent şi care cuprinde obligaţia fiscală de plată, ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel document, având obligaţia de a îndeplini toate condiţiile de formă pentru această categorie de acte.

Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanţe

fiscale iar în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor fiscale , pe baza ei se porneşte executarea silită.

Intimata nu a emis în cauză o decizie de impunere cu privire la obligaţiile fiscale ale contestatoarei mulţumindu-se să comunice o înştiinţarea  privind obligaţia de plată ,înştiinţare ce nu cuprinde suma datorată şi care a fost  comunicată la 7.12.2007 ( conform dovezilor de confirmare de primire-fila 19)  .

Potrivit procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor şi  contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursa datorate bugetului general consolidat  emisă de Ministerul Finanţelor şi  publicată în Monitorul Oficial nr.758/06.09.2006 şi aprobată prin ORDIN Nr. 1393 din 22 august 2006 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitului pe venit la persoanele fizice şi a modelului şi conţinutului formularelor "Decizie de impunere din oficiu" :” Stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înstiintarea contribuabilului privind depasirea termenului legal de depunere a declaratiei fiscale.

În cazul neprezentarii contribuabilului în termen de 15 zile de la primirea notificarii, organul fiscal competent va proceda la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale, folosind metoda estimarii bazei de impunere.

Pentru estimarea bazei de impunere, organul fiscal va avea în  vedere toate datele si documentele care au relevanta pentru estimare,estimarea constând  în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale, urmarindu-se stabilirea corecta a impozitelor, taxelor si contributiilor. Pe baza Referatului privind estimarea bazei de impunere, organul fiscal competent emite decizia privind  impunerea din oficiu, model prevazut în anexa nr.2., în 2 exemplare, din care:1 exemplar se transmite contribuabilului, iar un  exemplar se păstreaza la dosarul fiscal al contribuabilului.

Decizia privind impunerea din oficiu se comunică în conformitate cu prevederile art.44 din Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din analiza  dispoziţiilor legale anterior enunţate  rezultă că intimata nu a respectat prevederile legale şi a procedat la începerea executării silite a contestatoarei  fără a exista în cauză o decizie privind impunerea din oficiu şi fără ca aceasta să fie comunicată debitoarei,astfel încât  titlul executoriu nr. 82468/03.04.2009 şi formele de executare întocmite în baza acestuia sunt lovite de nulitate.

Cu toate acestea având în vedere  că prin contestaţia formulată contestatoarea a solicitat anularea parţială a cestui titlu numai în ceea ce priveşte obligaţia de plată a creanţei de 29525,96 lei,reprezentând  impozit pe clădiri şi penalităţile aferente,instanţa ţinând cont şi de  principiul disponibilităţii părţilor ,va admite contestaţia la executare astfel cum a fost formulată  şi va dispune anularea parţială a titlului executoriu nr. 82468/03.04.2009 şi a somaţiei de executare nr. 82468/03.04.2009 emise de Primăria Mun. Călăraşi în ceea ce priveşte creanţa în cuantum total de 29525,96 lei reprezentând contravaloare impozit pe clădiri în sumă de 27008,11 lei şi penalităţi aferente acesteia de 2517,85 lei.

Conform prevederilor art.274 C procedură civilă,constatând culpa procesuală a intimatei va obliga pe aceasta din urma  la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta contestatoare în cuantum de 1194,3 lei,reprezentând contravaloare taxe de timbru şi onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare