Contestaţie la executare

Dosar nr.11310/55/2011, Sentinta Penala NR. 3279/201.Definitiva. Respingerea plângerii, conform art. 278 Cod procedura penala. Neangajarea raspunderii penale în cazul neexecutarii obligatiilor civile/comerciale.

Constata ca prin plângerea înregistrata la Judecatoria Arad, petentul B F, administrator la SC FC, a solicitat instantei desfiintarea rezolutiei Parchetului de pe lânga Judecatoria Arad din data de 14.04.2011 emisa în dosarul nr. 5959/P/2010 si respectiv Ordonantei prim-procurorului aceluiasi parchet din data de 27.06.2011 emisa în dosarul nr. 821/II/2/2011.

În motivarea plângerii sale, petentul arata ca în mod gresit procurorul a apreciat ca fapta numitului LP nu este prevazuta de legea penala.

 Din probele administrate în cauza instanta a retinut în fapt urmatoarele:

 Prin rezolutia din 14.04.2011 pronuntata în dosar nr. 5959/P/2010 s-a dispus, în temeiul art.228 alin. 6 rap. la art. 10 lit. b Cod procedura penala  neînceperea urmaririi penale fata de faptuitorul L P, pentru savârsirea infractiunii prev. si ped. de art.215 alin. 1, 3 Cod penal,  apreciindu-se ca nu se poate retine comiterea infractiunii de înselaciune întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia. Astfel, potrivit disp. art. 215 alin. 3 Cod Penal  constituie infractiunea de înselaciune” inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile stipulate”, iar în alin. 1 al. Art. 215 Cod Penal , se defineste înselaciunea ca fiind” inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase a unei fapte adevarate, în scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba”. Astfel,  pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni este necesara în primul rând o actiune de inducere în eroare care sa însoteasca procesul de încheiere a contractului. Din cercetarile efectuate în cauza nu rezulta manopere dolosive sau actiuni de inducere în eroare efectuate de reprezentantii societatilor implicate la încheierea contractelor. Aspectele survenite pe parcursul derularii contractelor, generate de nerespectarea, obligatiei de plata a pretului nu se circumscriu ilicitului penal. Modalitatile în care reprezentantii celor trei  societati comerciale parti contractante si-au stins obligatiile una fata de cealalta( executare silita, stornare facturi) sunt prevazute de legislatia civila/comerciala ca mijloace de stingere a obligatiilor si sunt guvernate de regulile specifice în materie. Încasarea de catre faptuitor a pretului neurmata de restituirea marfurilor nu poate fi considerata ca elementul material al infractiunii de înselaciune în conventii cu ocazia executarii contractului, ci eventual o îmbogatire fara justa cauza a societatii faptuitorului care atrage aplicarea legislatiei civile.

Aceasta solutie a fost atacata la procurorul ierarhic superior de catre petent iar prin ordonanta nr. 821/II/2/2011 din 27.06.2010 a Prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Arad, a fost respinsa plângerea.

Verificând rezolutia atacata prin prisma prev. art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala instanta  a apreciat ca solutia este temeinica si legala.

Astfel, s-a aratat ca în mod legal procurorul a retinut ca intimatul nu a exercitat nicio actiune de inducere în eroare care sa însoteasca procesul de încheiere sau de executare a contractului si  nu a întreprins nici un fel de manopere dolosive care sa determine petentul sa achizitioneze marfa sau sa execute obligatiile contractuale respectiv sa achite pretul marfii. Efectuarea platii de catre petent a fost consecinta fireasca a încheierii contractului respectiv a propriei obligatii asumate.

Emiterea facturilor storno, situatie invocata de petent ca fiind una înselatoare, nu este reala. Instanta retine ca facturile storno nu au fost emise de intimat ci de catre administratorul SC F.SRL  în a carei custodie fusese lasata marfa (primul furnizor de altfel în lantul vânzarilor succesive). De altfel, intimatul nici nu avea competenta de a emite astfel de facturi storno catre SC F SRL S fiind cumparator fata de aceasta societate ci doar fata de SC C I SRL Arad fata de care avea calitatea de vânzator, furnizor.

Este adevarat ca petentul în prezent este pagubit, fiind în situatia de a achita, aproape integral pretul marfii achizitionate si cu toate acestea, nefiindu-i predata marfa, însa aceasta situatie poate fi si trebuie solutionata conform normelor civile, comerciale; intimatul aflându-se în situatia îmbogatirii fara justa cauza.

În concluzie, instanta retinând ca organele de urmarire penala, în mod legal si temeinic au apreciat, în baza probelor administrate, ca intimatul nu se face vinovat de comiterea infractiunii de înselaciune, a respins ca neîntemeiata plângerea formulata  de petent  si a mentinut actele de urmarire penala.

Domenii speta

Spete similare