Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Sentinţă pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Inadmisibilitatea recursulu

Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Sentinţă pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Inadmisibilitatea recursului

Procedură civilă şi penală

Decizia penală nr. 504/13 octombrie 2011

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 176 din 14 decembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. xxxx/217/2010 al Judecătoriei Darabani, judeţul Botoşani, in temeiul art. 278 ind.1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petentul R. D., domiciliat în mun. Dorohoi, str. X, nr. Y, bl. Z, et. T, ap. U, jud. Botoşani.

S-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin Rezoluţia nr. 210/P/2010 din 20.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani.

A fost obligat petentul să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în urma examinării dosarului de urmărire penală, că prin plângerea introdusă la data de 22.11.2010 şi înregistrată sub nr.xxxx/217/2010, petentul R. D., în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, a solicitat  desfiinţarea Ordonanţei dată în data de 20.09.2010 în dosarul nr.210/P/2010 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani şi a Ordonanţei nr. 1659/II/2 dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, în contradictoriu cu intimaţii  C. C. , S. M., J. G., S. C. – S., M. L. şi  V. C., solicitând a fi reţinută cauza pentru judecare, probatoriul administrat dovedind vinovăţia intimaţilor.

Cercetând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanţă a reţinut că  împotriva intimaţilor  s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 289 şi 291 Cod penal, dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în cauză fiind aplicabile prevederile art.10 lit. d Cod procedură penală.

Din actele dosarului rezultă că,  petentul R. D. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aparţinând părinţilor acestuia, R. E. şi R. Dx.  şi în urma cererii depuse  a fost eliberată adeverinţa nr.xxx din 08.03.1991 conform căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate  pentru suprafaţa de  2,79 ha pe numele  R. D., L. P., C. A., B. A., P. M.şi V. T. toţi în calitate de moştenitori ai defuncţilor sus-menţionaţi.

Din adeverinţa nr. xxxx din 30.10.2009 eliberată de Primăria comunei Havârna, rezultă că  diferenţa dintre suprafaţa reconstituită  prin adeverinţa nr.xxx din 08.03.1991 şi întreg terenul deţinut de părinţii petentului este trecută în titlul nr.xxxxx din 23.06.2002 eliberat pe numele cumnatului petentului V. C. ( căsătorit cu V. T.) şi în titlul de proprietate nr.xxxxx din 04.07.1994 eliberat pe numele L. P. (soţul nepoatei sale).

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că intimaţii  au fost şi sunt angajaţi ai Primăriei comunei Havârna, în perioada în care s-au emis titlurile de proprietate, titluri care au fost întocmite  conform prevederilor legale neexistând date potrivit cărora  intimaţii să fi atestat aspecte necorespunzătoare adevărului sau că prin omisiune cu ştiinţă nu au inserat unele date cu ocazia întocmirii acestor titluri.

De asemenea, din întreg probatoriul administrat nu rezultă că, vreuna din persoanele reclamante a folosit vreun înscris cunoscând că este fals, drept pentru care,  nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual sub aspectul laturii obiective  şi nici ale infracţiunii de uz de fals sub aspectul laturii obiective şi a laturii subiective.

Atât timp cât întreaga suprafaţă de teren a părinţilor petentului a fost reconstituită  în favoarea moştenitorilor  nu-i rămâne petentului decât să rezolve pe cale civilă  atribuirea efectivă în posesie a terenurilor  în urma ieşirii din indiviziune, în cadrul căreia  are posibilitatea solicitării  raportării  înzestrării primite de fiecare dintre moştenitori.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul R. D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând probleme legate de fondul cauzei.

La termenul de astăzi, din oficiu, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului declarat, justificat de faptul că, sentinţa atacată cu recurs a fost pronunţată la data de 14 decembrie 2011, dată la care era în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Prin această lege au fost modificate dispoziţiile art. 2781 alin. 10 Cod procedură penală, care prevedeau că hotărârea judecătorului pronunţată conform alin. 8 lit. a şi b Cod procedură penală poate fi atacată cu recurs, în sensul că s-a prevăzut că această hotărâre, pronunţată conform alin. 8 este definitivă.

Prin urmare, cum petentul a atacat cu recurs o hotărârea care este definitivă, conform legii, recursul este inadmisibil, urmând a fi respins pe acest temei, conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a Cod procedură penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

2

Domenii speta

Spete similare