Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Soluţiile care se pot pronunţa. Incompatibilitate

Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Soluţiile care se pot pronunţa. Incompatibilitate

Procedură civilă şi penală

Decizia nr. 142 R/6 aprilie 2010

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond se constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 18.11.2009 petentul G. M. P. a solicitat desfiinţarea Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 18 septembrie 2009 dată în dosarul nr. 607/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, precum şi a Ordonanţei de respingere a plângerii nr. 1549/II/2 din 26 octombrie 2009 dată de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

  În motivarea plângerii petentul a aratat că soluţiile procurorilor sunt nelegale şi netemeinice, că nu există nici o dovadă a agresiunii sale asupra părţii vătămate nici sub raport testimonial nici medico legal, şi că trebuiau avute în  vedere vârsta, starea de boală, faptul că tatăl său se afla în acel moment sub influenţa băuturilor alcoolice, cât şi starea lui de tulburare creată de existenţa acestora pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, „soldate cu  alte agresiuni” mult mai grave asupra tatălui său. A apreciat petentul că se putea reţine în  favoarea sa legitima apărare.

A mai precizat petentul că la faţa locului nu au fost decât partea vătămată şi tatăl său, care a declarat în mod constant că doar a împins-o pe S. I.  pentru a  înlătura agresiunea din partea acesteia. Cât priveşte referirile la adresa nr. 1430/25.08.2009 a S.M.L. Botoşani acestea sunt irelevante întrucât indiferent de partea pe care a căzut victima aceasta trebuia să prezinte leziuni specifice în afara celor de la faţă.

 Petentul a mai solicitat înlăturarea sau reducerea amenzii cu  caracter administrativ, având în vedere că familia sa nu realizează venituri constante şi  are patru copii minori în întreţinere.

Investită cu soluţionarea plângerii, Judecătoria Săveni prin sentinţa penală nr. 5 din 11 ianuarie 2010 a admis plângerea formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală de petentul G. M. P., domiciliat în satul Cişmăneşti, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani.

A desfiinţat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 18.09.2009 dată în dosarul nr. 607/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi ordonanţa de respingere a plângerii nr. 1549/II/2 din 26.10.2009 dată de Prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

A reţinut cauza spre judecare.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate S. I. împotriva inculpatului G. M. P. – fiul lui M. şi Mx., născut la data de 31.05.1973 în localitatea Dobârceni, judeţul Botoşani, domiciliat în satul Cişmăneşti, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani, cetăţean român, posesor al actului de identitate C.I. seria XX. nr. xxxxxx eliberat de SPCLEP Truşeşti, studii profesionale, stagiul militar satisfăcut, muncitor în construcţii, căsătorit, cu antecedente penale, C.N.P. - xxxxxxxxxxxxx pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor.

  A obligat atât partea vătămată, cât şi inculpatul să plătească statului suma de 110 lei  fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa din 18.09.2009 emisă în dosarul nr. 607/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul G. M. P. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv 600 lei amendă.

În cuprinsul actului emis de parchet s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 lit. b1 Cod procedură penală deoarece învinuitul are 36 de ani, condamnările anterioare sunt vechi, fiind împlinit termenul de reabilitare, iar fapta prin împrejurările în care a fost comisă, conţinutul ei concret şi urmarea produsă a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.

  Împotriva acestei soluţii petentul a formulat, în termen legal, plângere la prim procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, iar prin Ordonanţa nr. 1549/II/2 din 26 octombrie 2009 plângerea a fost respinsă, menţinându-se soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, apreciindu-se că probatoriul administrat în cauză a fost evaluat corect, iar individualizarea pericolului social a fost corespunzător realizată în raport de faptă şi persoana învinuitului.

Prin plângerea de faţă, formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, petentul G. M. P. a solicitat reevaluarea probatoriului, constatarea nevinovăţiei sale şi în subsidiar reducerea sancţiunii.

La termenul de judecată de din data de 11.01.2010 petentul şi intimata S. I. au declarat că s-au împăcat şi au solicitat încetarea procesului penal.

Datorită naturii sale juridice şi efectelor ce le are, plângerea formulată în temeiul art. 2781 Cod procedură penală are caracterul vădit al unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.

Potrivit art. 132 alin. 2 Cod penal împăcarea produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Având în vedere că soluţia procurorului urma să devină definitivă, după epuizarea căilor de atac instanţa a apreciat că împăcarea părţilor poate interveni şi în această fază procesuală a plângerii.

Chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în conţinutul dispoziţiilor art. 2781 Cod procedură penală printre soluţiile care se pronunţă cu ocazia judecării plângerii şi pe aceea a posibilităţii părţilor de a se împăca aceasta nu înseamnă că o asemenea situaţie, nereglementată în mod expres, să nu îşi găsească rezolvarea firească adecvată conţinutului şi sensului solicitării pe care partea a înţeles să îl dea, prin exprimarea liberă a voinţei sale.

Întrucât împăcarea părţilor a intervenit în calea de atac a plângerii, ulterior emiterii soluţiei de către parchet, instanţa a apreciat că poate lua act de manifestarea de voinţă a părţilor, şi în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală a admis plângerea, a desfiinţat soluţiile parchetului şi reţinând cauza spre judecare a dispus încetarea procesul penal în baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală.

Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen legal recurs Parchetul de  pe lângă Judecătoria Săveni, criticând-o pentru nelegalitate din următoarele motive:

1.Prin aceea că acelaşi judecător care a admis plângerea a participat în continuare la judecarea cauzei, cu neluarea în considerare a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală şi a Deciziei nr. XV/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, au fost încălcate principiul separării funcţiilor de urmărire de cele de judecată şi cel al dreptului la un proces echitabil.

2.În speţă prima instanţă era obligată să hotărască prin încheiere, şi nu prin sentinţă, admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre judecare, urmând ca într-un complet de judecată distinct să fie soluţionată cauza conform dispoziţiilor privind judecata în primă instanţă.

3.Conform art. 2781 alin. 7 Cod procedură penală judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

În cauză prima instanţă nu a procedat, conform acestor prevederi, la verificarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei procurorului şi a hotărât încetarea procesului penal, nepronunţându-se cu privire la aceste aspecte.

4.Însăşi prima instanţă a admis că legiuitorul nu a prevăzut expres printre soluţiile ce pot fi pronunţate cu ocazia judecării plângerii şi pe cea a posibilităţii părţilor de a se împăca, dar cu toate acestea, făcând aprecieri pe fondul cauzei, a încetat procesul penal ca urmare a unei asemenea manifestări de voinţă.

Verificând legalitatea hotărârii atacate, atât din perspectiva motivelor invocate de procuror, cât şi din oficiu potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul apreciază că recursul este fondat.

Potrivit art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, judecarea cauzei după admiterea plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată se face în complet legal constituit, fără a se distinge funcţie de natura soluţiei care ar putea fi pronunţată ori de considerentele avute în vedere la admiterea plângerii. Constituirea legală a completului presupune respectarea dispoziţiilor privind compunerea completului de judecată, inclusiv a celor ce privesc cazurile de incompatibilitate.

În cazul particular al plângerii întemeiate pe dispoziţiile art. 2781 Cod procedură penală, prin Decizia nr. XV/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite s-a decis că, în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. c, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia.

Atât din dispozitivul deciziei, cât şi din considerentele acesteia, reiese că incompatibilitatea operează în toate cazurile în care, în urma admiterii plângerii, se reţine cauza spre judecare, pentru simplul motiv că, în asemenea situaţii, judecătorul care admite plângerea se pronunţă indirect asupra soluţiei ce trebuie adoptată în cauză.

În speţă, acelaşi judecător care a admis plângerea s-a pronunţat şi pe fondul cauzei, fiind astfel dat cazul de incompatibilitate mai sus arătat şi, implicit, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 Cod procedură penală. Odată constatată incidenţa acestui caz de casare, care atrage casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, nu  se mai impune şi analiza celorlalte motive invocate de procuror.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va fi admis recursul  şi casată sentinţa cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea plângerii.

Cu prilejul rejudecării prima instanţă va respecta dispoziţiile legale ce reglementează compunerea completului de judecată, având totodată în vedere şi celelalte aspecte de legalitate invocate în motivarea prezentului recurs.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,

4

Domenii speta

Spete similare