Contestaţie la executare. Obiect. Inadmisibilitate

Sentinţă penală 395 din 02.11.2010


Contestaţie la executare. Obiect. Inadmisibilitate

Contestaţie la executare

Sentinţa penală nr. 395/2 noiembrie 2010

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de  5.03.2010,  condamnatul G. I.  a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei penale nr. 398/2009 a Tribunalului Botoşani, cu motivarea că măsura de internare într-o clinică din reţeaua Ministerului Sănătăţii dispusă prin sentinţa mai sus amintită, nu este realistă deoarece nu a fost pusă în aplicare.

Prin sentinţa penală nr. 368 din 19 mai 2010 Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală , în baza art. 461 lit. c Cod procedură penală a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că petentul G. I. execută pedeapsa de  5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 517/2007 a Judecătoriei Suceava – MEPÎ nr. 795/07.03.2007,  iar faţă de motivul invocat  de petentul condamnat, cererea sa se încadrează în dispoziţiile art. 461 lit. c Cod procedură penală, competenţa de soluţionare revenind acestei din urmă instanţe.

Investită cu soluţionarea contestaţiei la executare, Judecătoria Suceava, prin sentinţa penală nr.  373/18.08.2010 a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în baza art. 461 alin.1 lit. c şi alin.2 Cod procedură penală, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Botoşani.

S-a avut în vedere că petentul G. I. a contestat executarea sentinţei penale nr.  398/2009 a Tribunalului Botoşani, invocând motivul prev. de  art. 461 lit. c Cod procedură penală, şi că, potrivit art. 461 alin. 2 Cod procedură penală, competentă  este instanţa care a pronunţat hotărârea la care se referă contestaţia.

Astfel investit,  Tribunalul a dispus citarea petentului G. I. şi a luat măsurile necesare pentru asigurarea asistenţei juridice obligatorii, potrivit art. 171 Cod procedură penală.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 398 din 21 august 2009 a Tribunalului Botoşani, definitivă,  s-a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea pentru întreruperea executării pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 871/2001 a Tribunalului Bucureşti; în temeiul art. 453 pct. 1 lit. a teza ultimă, rap. la art. 1391 Cod proc.pen., s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 517/2007 a Judecătoriei Suceava, formulată de petentul G. I., petentul având posibilitatea să-şi rezolve situaţia conform art. 1391 Cod procedură penală, privind tratamentul medical sub pază permanentă.

Prin contestaţia la executare dedusă judecăţii, petentul G. I. critică neexecutarea dispoziţiilor sentinţei de mai sus, referitoare la tratamentul medical sub pază permanentă.

Petentul, pornind de la dispoziţia din sentinţă potrivit căreia hotărârea se va comunica locului de deţinere în vederea punerii în executare, susţine, pe calea contestaţiei la executare, că măsura tratamentului medical sub pază permanentă nu a fost pusă în executare de către administraţia penitenciarului. Din acest punct de vedere se constată, pentru început, că instanţa nu poate dispune efectuarea tratamentului medical sub pază permanentă, atribuţie care, potrivit dispoziţiilor Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 şi  Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 1361/C-1016/2007 privind asigurarea asistenţei medicale a persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, revine doar administraţiei locului de deţinere. Respectând prevederile acestor acte normative, instanţa nu a dispus efectuarea tratamentului sub pază permanentă, limitându-se să formuleze recomandarea de a se analiza posibilitatea instituirii unui asemenea tratament.

Faţă de aceste împrejurări reiese că dispoziţiile pe care le contestă petentul nu sunt susceptibile de punere în executare, astfel încât nu pot forma obiectul unei verificări întemeiate pe dispoziţiile art. 461 Cod procedură penală.

Pentru aceste considerente prezenta contestaţie va fi respinsă ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală şi ţinând seama că petentul a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu,

2