Anulare act - reziliere contract intretinere

 Dosar nr. xxxx/193/2007 Anulare act

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 206 A

Şedinţa publică din 16 noiembrie 2009

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant D. R., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi V. V. şi V. S., împotriva sentinţei civile nr. 5601 din 30 octombrie 2008 pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2007al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal  făcut în şedinţă publică se prezintă reclamantul apelant D. R. asistat de avocat G. A. şi intimata V. S. asistată de avocat G. S., lipsind intimatul-pârât V. V..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care arată că procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocat G. A. depune la dosar chitanţa nr. 35493 EMMA din 16.11.2009 în sumă de 800 lei, reprezentând taxa de timbru judiciar, care se anulează.

Întrebate fiind, părţile prezente prin apărători, arată că nu mai au alte probe de administrat sau cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată apelul în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente asupra fondului.

Avocat G. A. arată că legatul cu titlu particular nu-şi mai putea produce efectele, deoarece bunul fusese înstrăinat printr-un contract autentic de vânzare-cumpărare din 1998, ce a fost atacat de vânzătoare, dar nu s-a dat o soluţie definitivă, dosarul fiind suspendat până la soluţionarea prezentei cauze. Solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii primei instanţe, cu obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat, pentru care va depune chitanţă în timp util.

Avocat G. S. arată că apelantul a solicitat suspendarea cauzei aflate în apel, despre care a făcut vorbire apărătorul acestuia şi nu părţile pe care ea le reprezintă. Mai arată că defuncta G. M. era perfect lucidă când a solicitat rezilierea contractului de întreţinere şi că cel de-al doilea motiv de apel cu privire la faptul că acesta nu ar fi avut discernământ când a încheiat testamentul nu este întemeiat, efectuându-se şi o expertiză în acest sens. Arată în continuarea aceasta că apartamentul nu trebuie să se întoarcă în patrimoniul apelantului, care a avut un comportament necorespunzător faţă de defunctă, Cu cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 25.01.2007 reclamantul D. R. a chemat în judecată pe pârâţii V. V. şi V. S., pentru ca în baza probelor ce se vor administra, instanţa să dispună anularea testamentului nr. 630/01.02.2006 întocmit de G. M., decedată la data de xx.xx.xxxx, cu ultimul domiciliu în Botoşani, pentru motiv de nulitate absolută prevăzut de art. 948 alin. 2 Cod civil şi pentru motivul separat prevăzut de art. 953, 960 alin. 1 şi 2, 961 Cod civil.

A mai solicitat reclamantul şi anularea certificatului de legatar emis în baza testamentului autentic, ca act subsecvent testamentului atins de cauzele de nulitate arătate mai sus şi care a stat la baza înfiinţării certificatului.

În motivare reclamantul a arătat că defuncta G. M., decedată la data de xx.xx.xxxx în Botoşani, este sora mamei sale şi pentru imobilul din certificatul de legatar a avut încheiat cu aceasta un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere care a fost reziliat de Judecătoria Botoşani.

Precizează reclamantul că prezenta acţiune o formulează în calitatea sa de moştenitor acceptant cu declaraţie expresă de acceptare a moştenirii după defuncta G. M., că atât el cât şi soţia sa a îngrijit-o pe defunctă, însă cu aproximativ 5-6 luni înainte de deces aceasta a intrat sub influenţa pârâţilor, străini de familie, care au reuşit să se apropie treptat de defunctă, să se impună în casa acesteia şi să inoculeze refuzul întreţinerii, punând stăpânire efectivă pe casa acesteia şi în acest context obţinând testamentul arătat.

Mai precizează reclamantul că defuncta era consumatoare de alcool şi din această cauză a suferit alterări progresive ale stării sale de sănătate, fiindu-i afectată capacitatea intelectivă de judecată, având o stare de anxietate şi teamă cu crize de pierdere a controlului realităţii, defuncta suferind frecvente internări la Spitalul de Psihiatrie, unde a urmat tratamente de recuperare, dar fără rezultat. Mai mult, defuncta avea şi vederea afectată, astfel că nu a putut lua cunoştinţă de testament, acesta neavând originea în voinţa defunctei în raport cu starea sa.

Pârâţii au depus întâmpinare la dosar în care au solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că lipsa discernământului invocat de reclamant este o încercare disperată a acestuia de a redeveni în proprietatea sa a apartamentului primit iniţial prin contract de întreţinere fără a-şi respecta, alături de fosta sa soţie D. M. obligaţiile asumate, că defuncta într-adevăr avea un defect la un ochi şi o pierdere totală a vederii la celălalt ochi pentru care era încadrată în gr. II de handicap, la care s-a adăugat şi diagnosticul de cancer al colului uterin stadiul IV, inoperabil, însă acestea nu i-au afectat discernământul, fapt confirmat de adeverinţa eliberată de medicul de familie din data de xx.xx.xxxx, iar susţinerile reclamantului cu privire la faptul că defuncta ar fi fost alcoolică şi că a fost internată şi a fost supusă unui tratament de dezalcolizare, însă a continuat să consume alcool, fapt ce i-a afectat discernământul este o întinare a memoriei acesteia din partea reclamantului în calitatea sa de nepot de soră, iar în dosarul ce a avut ca obiect reziliere contract de întreţinere nu a invocat lipsa discernământului defunctei în apărare.  Mai arată pârâţii că în ceea ce priveşte susţinerea reclamantului că ar fi folosit mijloace dolosive pentru a capta bunăvoinţa defunctei, în scopul de a o determina să încheie testamentul prin care i-a desemnat legatari universali, acestea nu sunt reale, ei locuind în acelaşi bloc în care a locuit defuncta şi s-au cunoscut de mulţi ani, astfel că nu a fost necesar să uzeze de mijloace dolosive de care face vorbire reclamantul, defuncta bucurându-se de sprijinul şi ajutorul lor în momentele cele mai grele din viaţa sa, singură cu discernământ hotărând asupra bunurilor, urmărind astfel să-şi asigure îndeplinirea datinilor creştineşti după moarte.

Prin sentinţa civilă nr. 5601 din 6 noiembrie 2008 Judecătoria Botoşani a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că anterior părţile s-au judecat în dosarul nr. xxxx/2005 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect reziliere contract de întreţinere, şi prin sentinţa civilă nr. 3192 din 5 iulie 2006 s-a admis cererea reclamantei, dispunându-se rezilierea contractului încheiat cu D. R. şi D. M., reclamantul din prezenta cauză, cu motivarea că nu şi-au îndeplinit angajamentele.

Prin testamentul autentificat sub nr. 630 din 1.02.2006 de către BNP R. A., G. M. în vârstă de 69 ani a dispus pentru cauză de moarte în favoarea pârâţilor, lăsându-le în cote părţi egale apartamentul nr. X, situat în Botoşani, B-dul. X nr. Y, sc. T, et. U, precum şi toate bunurile mobile existente în apartament, iar în baza acestui testament la data de 21.03.2006 s-a eliberat certificatul de legatar nr. 96.

Reţine instanţa de fond că în cauză s-a solicitat anularea testamentului pentru lipsa unei condiţii care intră în alcătuirea actului juridic, respectiv consimţământul, prin raportare la dispoziţiile referitoare la existenţa dolului, ori o condiţie de validitate pentru consimţământ este ca aceasta să provină de la o persoană cu discernământ. Că din probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit în mod neechivoc lipsa de discernământ şi a voinţei conştiente a defunctei G. M. în momentul întocmirii testamentului, iar faptul că aceasta era o persoană cu handicap, având un deficit de vedere la un ochi şi pierderea totală de vedere la celălalt ochi, la care s-a adăugat şi diagnosticul de cancer, acestea nu sunt de natură să ducă la lipsa discernământului, defuncta potrivit adeverinţei eliberată de medicul de familie la xx.xx.xxxx fiind pe deplin conştientă şi având discernământ, iar în perioada cât aceasta a fost internată pentru dezalcolizare, potrivit foilor de observaţie cu referire la starea sa psihică se menţionează că avea conştiinţa lucidă iar gândirea se desfăşura în mod normal, coerent fiind orientată temporo-spaţial etc, astfel că de aici se trage concluzia că defuncta nici în perioadele de criză nu a avut afectat discernământul.

Mai reţine prima instanţă că în ultima perioadă a vieţii sale G. M. a încheiat cu reclamantul contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 7908/21 august 1998, iar ulterior a promovat acţiune în justiţie pentru rezilierea acestui contract, ocazie cu care nu s-a contestat discernământul acesteia, ci dimpotrivă martorii audiaţi în această cauză au relatat că relaţiile dintre defunctă şi pârâţii V., atât înainte de încheierea contractului cât şi cu ocazia încheierii actului era normală, că defuncta era o femeie normală, conştientă de urmările actelor sale şi nu au existat împrejurări de natură să-i influenţeze voinţa.

În ceea ce priveşte dolul invocat de către reclamant ca temei juridic al constatării nulităţii absolute a testamentului, prima instanţă a reţinut că potrivit disp. art. 960 alin. 2 Cod civil, dolul nu se presupune, reclamantul nefăcând dovada în ce au constat mijloacele dolosive folosite de pârâţi de natură să-i influenţeze voinţa şi că ţinând cont de starea de sănătate a defunctei, de vârsta, sexul şi împrejurările concrete existente la data încheierii testamentului, a apreciat că G. M., în momentele grele în care se află a hotărât singură cu discernământ ce se va întâmpla cu bunurile sale astfel că actul juridic încheiat la xx.xx.xxxx reprezintă voinţa liber exprimată a defunctei care a urmărit prin încheierea acestui act să-şi asigure un sfârşit creştinesc.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul a arătat că prima instanţă trebuia din oficiu să suspende acţiunea şi nu respingerea ei, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. xxxx/193/2005 a Judecătoriei Botoşani privind rezilierea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu defuncta G. M., aceasta deoarece având în vedere succesiunea în timp a actelor ce privesc imobilul din contract, a fost primul act de înstrăinare şi în funcţie de o hotărâre definitivă şi irevocabilă a unei instanţe judecătoreşti cu privire la legalitatea acestei tranzacţii devine operant testamentul încheiat ulterior, respectiv la xx.xx.xxxx în favoarea pârâţilor. Că nici pe fondul cauzei hotărârea nu este rezultatul unei cercetări judecătoreşti complete menite să clarifice raporturile juridice dintre părţi şi manifestarea de voinţă a testatoarei, prima instanţă, în pofida unei diagnostice psihiatrice pe fond de alcoolism cronic care afectează personalitate şi implicit discernământul, a refuzat efectuarea unei noi expertize sau să solicite avizul unei comisii superioare de medici, dând o interpretare subiectivă a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză şi nu a avut în vedere faptul că pârâţii au fost martorii defunctei în procesul de anulare a contractului de vânzare-cumpărare şi prin aceasta este clar că pârâţii făcând asemenea servicii testatoarei au fost în situaţia de a-i putea pretinde să le lase locuinţa prin testament.

În apel reclamantul a solicitat instanţei asistenţă juridică gratuită sub forma reducerii şi eşalonării plăţii taxei de timbru în cuantum de 1633,60 lei, cerere care prin încheierea din 29 iunie 2009 a fost admisă, dispunându-se reducerea cuantumului taxei judiciare de timbru la suma de 800 lei cu motivarea că petentul potrivit înscrisurilor depuse are un venit de sub 800 lei şi că este debitorul unei obligaţii de întreţinere de 60 lei lunar în favoarea minorei Andrada, fiind îndeplinite condiţiile art. 8 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2008.

Apelul declarat în cauză este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Prin testamentul autentificat sub nr. 630 din 1 februarie 2006 de BNP R. A. – G. M. a dispus pentru cauză de moarte în favoarea pârâţilor cărora le-a lăsat în cote egale apartamentul nr. 23, situat în Botoşani, B-dul X nr. Y, sc. A, et. III, precum şi toate bunurile mobile existente în apartament, iar în baza acestui testament la data de 21 martie 2006 s-a emis certificatul de legatar a pârâţilor.

Prin acţiunea formulată la Judecătoria Botoşani la data de 25 ianuarie 2007 reclamantul D. R. solicitat anularea testamentului pentru lipsa consimţământului prin raportare la dispoziţiile referitoare la existenţa dolului  în temeiul art. 948 alin. 2, art. 953, 960 alin. 1 şi 2 şi art. 961 Cod civil.

În ce priveşte consimţământul, ca o condiţie de fond a actului juridic, acesta pentru a fi valabil, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe, cumulativ: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie alterat de vreun viciu de consimţământ.

Reclamantul  a solicitat anularea testamentului tocmai pentru neîndeplinirea acestor condiţii, respectiv pentru lipsa de discernământ a testatoarei şi pentru faptul vicierii consimţământului de către pârâţi prin sugestie şi captaţie.

Discernământul, condiţie de valabilitate a consimţământului, constă în caracterul conştient al actului juridic în sensul că subiectul de drept civil trebuie să aibă puterea de a aprecia efectele juridice care se produc în baza manifestării sale de voinţă, iar potrivit art. 856 Cod civil, orice persoană este capabilă să dispună prin testament dacă nu este oprită de lege, capacitatea fiind regula, iar incapacitatea excepţia.

Deci afară de cazurile în care legea prezumă persoanele ca lipsite de discernământ, pot exista şi cazuri în care persoane cu discernământ în drept sunt totuşi în fapt, lipsite temporar de discernământ, numite cazuri de incapacitate naturală – beţia, hipnoze etc. cum se invocă în prezenta cauză.

Din probele administrate în cauză, corect şi just interpretate de prima instanţă, nu s-a dovedit în mod neechivoc lipsa de discernământ şi a voinţei conştiente a testatoarei în momentul întocmirii testamentului, faptul că acesta era o persoană cu handicap, având un deficit de vedere la un ochi şi pierderea vederii la celălalt ochi la care s-a adăugat şi diagnosticul de cancer a colului uterin stadiu avansat, acestea nu sunt de natură a afecta discernământul, aspect confirmat şi de medicul de familie.

În ce priveşte beţia, ca fiind unul din cazurile de incapacitate naturală invocate de reclamant, Tribunalul constată că din toate foile de observaţie încheiate cu ocazia internării defunctei la Spitalul de Psihiatrie, reiese că aceasta avea conştiinţa lucidă, clară, gândirea desfăşurându-se în ritm normal, coerent, având orientare temporo-spaţială, aspecte care dovedesc că defuncta nici în perioadele de criză nu a avut afectat discernământul.

Mai mult, faptul că defuncta a avut cunoştinţă de efectele întocmirii testamentului în favoarea pârâţilor şi că aceasta a fost voinţa ei, decurge şi din aceea că anterior încheierii acestui act defuncta a încheiat cu reclamantul  un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere în 1997, promovând ulterior, în 2005 o acţiune în justiţie pentru rezilierea acestui contract, acţiune ce a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 3192/5 iulie 2006.

Cu privire la vicierea consimţământului prin dol, Tribunalul reţine că sugestia şi captaţia constituie forme persuasive de a determina o persoană să facă un act juridic în favoarea alteia, cu titlu gratuit şi în lipsa cărora un atare act juridic nu s-ar fi încheiat, iar în măsura în care se face dovada existenţei manoperelor frauduloase de captaţie şi sugestionare, acestea sunt de natură să atragă nulitatea actului juridic, întrucât consimţământul dispunătorului este viciat de cauze externe.

Potrivit art. 960 alin. 2 Cod civil dolul nu se presupune, ci trebuie dovedit prin orice mijloc de probă, dolul fiind un fapt juridic stricto senso. Ori, reclamantul  nu a făcut dovada în ce au constat mijloacele dolosive folosite de pârâţi de natură să-i influenţeze voinţa ci dimpotrivă martorii audiaţi în cauză au relatat că între defunctă şi pârâţi era o relaţie normală, atât înainte de încheierea contractului cu clauza de întreţinere, cât şi ulterior, că defuncta era o persoană normală, conştientă de urmările actelor sale, neexistând împrejurări de natură să-i influenţeze voinţa, susţinerile apelantului cum că pârâţii au fost martorii defunctei în procesul de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, neputând fi primită, întrucât, pârâţii fiind vecini cu testatoarea de mai mulţi ani erau singurii în măsură să relateze aspecte necesare acestei acţiuni.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica cu privire la faptul că prima instanţă nu a suspendat prezenta acţiune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 291/193/2005 al Judecătoriei Botoşani, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere încheiat între G. M. şi D. R. şi M., deoarece prima instanţă a fost sesizată cu o acţiune de nulitate a actului juridic având ca temei lipsa discernământului testatoarei prin raportare la dispoziţiile referitoare la existenţa dolului ca viciu de consimţământ, fiind evident că aceasta nu putea examina cauza şi pe alte temeiuri, potrivit principiului disponibilităţii, iar în al doilea rând art. 244 Cod procedură civilă se referă la cazuri de suspendare facultativă, ce este lăsată la aprecierea instanţei sesizate.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul D. R. din sat şi comuna Ungureni, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 5601 din 6 noiembrie 2008 a Judecătoriei Botoşani, pe care o păstrează, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi V. V. şi V. S. din Botoşani, B-dul X nr. Y, bl. Z, sc. T, et. U, judeţul Botoşani.

Obligă apelantul să plătească intimaţilor pârâţi suma de 600 lei, cheltuieli de judecată din apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 16 noiembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

6

Domenii speta

Spete similare