Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Neverificarea susţinerilor petentului

Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Neverificarea susţinerilor petentului

Procedură civilă şi penală

Sentinţa penală nr. 197/4 septembrie 2012

Prin plângerea înregistrată la această instanţă pe data de 27 aprilie 2012, precum şi prin precizările depuse ulterior, petentul M.  L. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 42/P/2012 şi 467/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani şi restituirea dosarului aceleiaşi unităţi de parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul H. R. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 şi 260 Cod penal.

În motivarea plângerii petentul arată că la data de 1 septembrie 2010 intimatul H. R. i-a îngrădit abuziv dreptul la plimbare (încălcare constatată de judecătorul delegat), iar ulterior a depus o cerere în dosarul nr. xxxxxx/193/2011 al Judecătoriei Botoşani (având ca obiect contestaţie împotriva încheierii pronunţate de judecătorul delegat) în care a relatat mincinos că petentul ar fi refuzat să-şi exercite dreptul la plimbare din pricina oboselii.

În dovedirea acestei plângeri petentul a solicitat şi administrarea de probe (menţionate în memoriul depus la ultimul termen), solicitare ce a fost respinsă în baza art. 2781 alin. 7 Cod procedură penală.

Pentru soluţionarea plângerii s-a dispus ataşarea dosarului nr. 42/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

Verificând soluţia de netrimitere în judecată atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din respectivul dosar şi a criticilor formulate de petent, instanţa va reţine următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Tribunalul Botoşani pe data de 16 ianuarie 2012, înaintată administrativ Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani, petentul M.  L. a solicitat trimiterea în judecată a numitului H. R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi 260 Cod penal.

Arată petentul că la data de 1 septembrie 2010, în timp ce era deţinut în Penitenciarul Botoşani, intimatul H. R. i-a îngrădit dreptul la plimbare în aer liber, încălcare constată ulterior prin încheierea judecătorului delegat prin încheierea nr. 238 din 23 iunie 2011. Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie conducerea unităţii de detenţie. Drept urmare, s-a format dosarul nr. xxxxxx/193/2011 al Judecătoriei Botoşani, dosar în care intimatul a depus o cerere prin care a declarat că petentul ar fi refuzat să-şi exercite dreptul la plimbare deoarece era obosit.

În dovedirea celor reclamate petentul a solicitat administrarea următoarelor probe: raportul de incident nr. 1546 din 2 septembrie 2010; înregistrarea video efectuată la data de 1 septembrie 2010; încheierea nr. 238 din 23 iunie 2011 a judecătorului delegat; audierea numitului P. V., care se afla în aceeaşi cameră de detenţie; sentinţa penală nr. 2486 din 15 noiembrie 2011 a Judecătoriei Botoşani.

Prin rezoluţia din 2 aprilie 2012 Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul H. R. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi 260 Cod penal, întrucât faptele nu există.

În motivarea acestei soluţii se reţine că la data de 1 septembrie 2010, după transferul din Penitenciarul Iaşi în Penitenciarul Botoşani, petentul M.  L. a fost întrebat dacă doreşte să-şi exercite dreptul la plimbare, însă acesta a refuzat motivând că este obosit. Acest aspect a fost consemnat de către agentul H. R. în registrul de pe secţie.

Întrucât petentul avusese anterior nemulţumiri cu privire la persoanele aflate în aceeaşi cameră de detenţie cu el, inspectorul D. I.l-a întrebat dacă sunt probleme legate de celelalte două persoane din cameră. La vederea sus-numitului, cu care mai avusese anterior conflicte, petentul a declanşat scandal.

Faţă de această situaţie de fapt, procurorul a concluzionat că plângerea adresată judecătorului delegat nu s-a bazat în mod real pe un refuz al dreptului la plimbare, ci s-a datorat reacţiei de revoltă a petentului la întâlnirea cu numitul D. I..

În ce priveşte pretinsa infracţiune de mărturie mincinoasă, s-a reţinut că numitul H. R. nu a  avut calitatea de martor la Judecătoria Botoşani, declaraţia sa având un caracter extrajudiciar.

Plângerea formulată de petent împotriva aceste soluţii a fost respinsă prin ordonanţa nr. 467/II/2 din 20 aprilie 2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani.

Parcurgând dosarul înaintat de Parchet, instanţa constată că susţinerile petentului privind comiterea unor fapte de abuz în serviciu şi mărturie mincinoasă nu au fost efectiv verificate.

Astfel, fără a se solicita fişa postului intimatului (a cărui calitate atrage competenţa specială) pentru stabilirea atribuţiilor acestuia în raport cu persoana privată de libertate M. L., fără a fi audiate persoane care au asistat nemijlocit la incident (D. I.şi P. V.) şi fără a se solicita constatările efectuate cu acel prilej de administraţia locului de detenţie (raport de incident, registrul secţiei şi înregistrarea video), s-a concluzionat că nu există vreo faptă de abuz în serviciu. Ataşarea sentinţei penale nr. 2486 din 15 noiembrie 2011 a Judecătoriei Botoşani (prin care s-a admis contestaţia formulată de Penitenciarul Botoşani împotriva încheierii judecătorului delegat nr. 238 din 23 iunie 2011) nu este suficientă pentru formularea unei atare concluzii, ţinând seama că respectiva sentinţă nu poate stabili o situaţie de fapt cu autoritate de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât a fost pronunţată exclusiv în baza datelor oferite de intimat.

În ce priveşte fapta de mărturie mincinoasă, pe lângă contradicţiile existente între înscrisurile aflate la dosar (în rezoluţia atacată se vorbeşte de o declaraţie a numitului H. R., în timp ce în sentinţa Judecătoriei Botoşani se face vorbire de o cerere a „martorului” H. R.), se constată că la dosar nu a fost depus respectivul înscris, pentru a se putea vorbi de existenţa sau inexistenţa vreunei fapte.

Nu în ultimul rând, lipsa caracterului efectiv al cercetărilor este dovedită şi nepronunţarea asupra tuturor probelor solicitate de petent, în condiţiile în care acestea se referă direct la incidentul ce a avut loc pe data de 1 septembrie 2010.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penală va fi admisă plângerea, desfiinţată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 42/P/2012 din 2 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani şi trimisă cauza aceleiaşi unităţi de Parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul H. R. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 260 Cod penal. Procurorul va proceda la verificarea efectivă a aspectelor reclamate de petent ( modul în care intimatul H. R. şi-a respectat atribuţiile de serviciu raportat la dreptul petentului de a beneficia de plimbare, respectiv  existenţa şi modalitatea în care a fost făcută cererea/declaraţia avută în vedere de Judecătoria Botoşani la soluţionarea contestaţiei). În acest scop se va proceda la:

- ataşarea fişei postului intimatului;

- audierea petentului şi intimatului;

- audierea numiţilor D. I.şi P. V.;

- ataşarea registrului în care intimatul ar fi consemnat refuzul petentului de a-şi exercita dreptul la plimbare;

- înregistrarea video efectuată cu prilejul „scandalului monstru” făcut de petent;

- raportul de incident întocmit cu acelaşi prilej;

- încheierea judecătorului delegat nr. 238 din 23 iunie 2011.

În cauză a formulat cerere de scutire de la plata amenzii judiciare numitul S. M., directorul Adminsitraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Ţinând seama că această cerere indică şi dovedeşte motivele pentru care petentul nu a fost prezentat în instanţă la termenele anterioare (numeroasele cauze aflate pe rolul altor instanţe), se va dispune ridicarea amenzii judiciare aplicată prin încheierea din data de 3 iulie 2012.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, 

2

Domenii speta

Spete similare