Organizaţie profesională. Calitate procesuală activă în litigiile ce decurg din legislaţia muncii, privind membrii organizaţiei. Dovada calităţii de reprezentant

Chiar dacă art. 1 din Lg. nr. 62/2011 nu enumeră în mod expres organizațiile profesionale în sfera noțiunii de organizații sindicale, acesta este aplicabil pentru identitate de rațiune și acestora, având în vedere că forma și scopul constituirii acestora corespunde cu sfera noțiunii de sindicat definită de art. 1 lit. w din Lg. nr. 62/2011, potrivit căruia sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul. Prin urmare, organizaţia profesională nu trebuie să facă dovada calității de reprezentant potrivit dreptului comun pentru a introduce cererea de chemare în judecată în numele membrilor săi, deoarece chiar reclamantul are calitate procesuală activă, și nu de mandatar, potrivit normelor legale speciale date de art. 28 din Lg. nr. 62/2011.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Botoşani Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.02.2018, reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor, prin Consiliul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră A., prin preşedinte B., în numele şi pentru membrii organizaţiei profesionale, respectiv C. ș.a.  în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră, au solicitat : obligarea pârâtului la acordarea în salariul de bază a cuantumului sporului de fidelitate reclamanţilor - poliţişti, care au îndeplinit condiţiile de vechime ulterior datei de 31.12.2009 şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării, având aceeaşi vechime cu ale poliţiştilor care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de spor de fidelitate de pana la 20%, conform art. 1 şi art. 5 alineatele (11) şi (l2) din OUG nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr.71/2015; obligarea pârâtului la actualizarea sumelor cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la plata lor efectivă către reclamanţi; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale care să fie calculată de la dat introducerii acţiunii şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a Corpului Naţional al Poliţiştilor - Consiliul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră A., excepţia lipsei calităţii procesuale active a C.N.P Consiliul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră A. şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu consecinţa respingerii  acţiunii ca prescrisă pentru perioada anterioară datei de 05.-02.2015, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

La data de 27.03.2018, prin intermediul registraturii, reclamantul D. a depus o cerere, prin care a arătat că solicită a se lua act de renunţarea sa la judecată în prezentul dosar, având în vedere că în prezent nu mai are calitatea de membru în cadrul CNP, Consiliul Teritorial din cadrul STPF, urmând a solicita dreptul pe calea unei acţiuni separate.

Prin sentinţa nr. 401 din 23 mai 2018 Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Corpului Naţional al Poliţiştilor, şi pe cale de consecinţă, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Corpul Naţional al Poliţiştilor - prin Consiliul Teritorial din Cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră A., în numele şi pentru membrii săi.

Împotriva acestei sentinţe, Corpul Naţional al Poliţiştilor - prin Consiliul Teritorial din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră A. în numele membrilor şi a semnatarilor, criticând-o pentru nelegalitate.

A susţinut că prin sentinţa atacată membrii semnatari au fost în mod direct lezaţi pentru obţinerea drepturilor solicitate; că în eventualitatea menţinerii soluţiei instanţei de fond, aceştia au deschisă doar calea formulării cererii doar în nume personal de către fiecare membru.

Pe fondul cauzei, a precizat că semnatarii tabelelor anexate, au fost şi sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti - care îşi desfăşoară activitatea în cadrul ITPF Iaşi.

A arătat că până la data de 31.12.2009, salarizarea poliţiştilor s-a făcut în baza prevederilor O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, act normativ care cuprindea mai multe sporuri, sporuri care nu s-au mai regăsit în actele normative ulterioare datei de 31.12.2009, iar raportat la vechimea avută în funcţie, fiecare membru trebuia să beneficieze de spor de fidelitate în procentul stabilit prin Ordinul nr.1076/2005, spor ce trebuia să fie acordat la nivel maxim în conformitate cu prevederile Legii nr.71/2015, cât şi a Deciziei nr. 32/2015 a Curţii Constituţionale.

A considerat că modul de acordare a acestui spor a creat discriminare între membrii săi, cât şi faţă de celelalte categorii de personal care sunt salarizaţi sub imperiul aceloraşi acte normative, acest spor fiind inclus în salariul de bază la data de 31.12.2009 conform OG. nr.1/2010 şi nemairegăsindu-se în actele normative ulterioare privind salarizarea poliţiştilor.

A susţinut că începând cu data de 01.01.2010, drepturile salariale au fost raportate la salarizarea avută în plată la data de 31.12.2009; că poliţiştii reclamanţi, deşi au beneficiat de sporul de fidelitate într-un anumit procent, în funcţie de vechimea în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, conform art. 5.1. din Ordinul M.A.I. nr.132/09.02.2004 acesta a fost plafonat la valoarea cuantumului avut la data de 31.12.2009, nemaiputând beneficia ulterior de modificarea procentelor, la momentul îndeplinirii condiţiilor de vechime, ca şi ceilalţi poliţiştii, cu vechime mai mare; că această situaţie a dus la imposibilitatea ca aceştia să beneficieze, după data de 31.12.2009, de drepturile salariale similare privind sporul de fidelitate (în funcţie de vechime), acordate unui poliţist cu aceeaşi vechime în muncă, căruia, la data de 31.12.2009, i-a fost introdus în salariul de bază sporul de fidelitate de până la 20 %, procentul maxim pentru vechime de peste 20 de ani.

Astfel, având în vedere prevederile art.5 alin. (1) cu alin. (11) din OUG nr. 83/2014, poliţiştii care au îndeplinit condiţiile de vechime în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, ulterior datei de 31.12.2009, încadraţi în aceeaşi unitate, având aceeaşi vechime cu ale poliţiştilor care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de spor de fidelitate de 20 %, se află în situaţii similare - de vechime, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi salariale începând cu data de 06.04.2015, când a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea şi modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

A apreciat că în conformitate cu prevederile Legii nr.71/2015 şi OUG nr.57/2015, acte normative care au stabilit salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, rezultă că membrilor săi trebuie să li se acorde sporul de fidelitate în procentul corespunzător, aşa cum a fost el stabilit prin Ordinul M.A.I. 1076/2005.

Cât priveşte plata dobânzii legale, a menţionat că potrivit art. 1535 din Codul civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Cu referire la actualizarea cu indicele de inflaţie, a considerat că aceasta se justifică prin necesitatea unei corelaţii a salariului real cu salariul nominal de care ar trebui să beneficieze membrii săi - în calitate de reclamanţi, la momentul în care angajatorul ITPF Iaşi datora drepturile salariale pretinse şi momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul reclamanţilor, ştiut fiind că funcţia principală a indexării este atenuarea efectelor inflaţiei asupra nivelului de trai.

Cu privire la plata dobânzii legale calculată asupra sumelor reprezentând diferenţe salariale, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, a invocat prevederile art. 1489 din Legea nr.287/2009 privind Noul Cod civil şi Decizia nr. 2 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul cu nr.21/2013.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În drept, a invocat dispoziţiile art.488 alin.1 pct.4,5 şi 6 Cod proc. civilă.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică iar în caz contrar, restituirea cauzei spre competentă soluţionare instanţei de fond, respectiv Tribunalul Botoşani.

A invocat excepţia nemotivării recursului, apreciind că în motivarea recursului declarat, recurentul reiterează motivele invocate în acţiunea în contencios administrativ cu care a investit Tribunalul Botoşani; că recurentul trebuia să indice în concret care sunt motivele de nelegalitate invocate, raportat la cazurile de casare prevăzute la art. 488 Cod procedură civilă, respectiv să justifice lămurit considerentele în baza cărora cere desfiinţarea hotărârii.

Excepţia de nulitate pentru nemotivare astfel invocată a fost respinsă de instanţă prin practica la termenul de astăzi.

Pe fondul cauzei, a arătat că acţiunea formulată de Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Teritorial din cadrul S.T.P.F. A. este întemeiată pe Legea nr.62/2011 - Legea dialogului social, însă din coroborarea prevederilor art.49 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului cu prevederile art.2 şi art.9 alin.2 din H.G. nr.1305/2002 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Naţional al Poliţiştilor, această organizaţie nu este una sindicală, ci una profesională; că nici în acţiunea iniţială, nici în cererea de recurs Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Teritorial S.T.P.F. A. nu a indicat exact prevederea legală care îi conferă calitate procesuală activă.

A apreciat că dovada calităţii de reprezentant a Corpului Naţional al Poliţiştilor trebuie să respecte prevederile art. 80 - 89 Cod proc. civilă şi că deşi i s-a pus în vedere reprezentantului C.N.P. prezent în instanţă în data de 18.04.2018, acesta nu a făcut dovada că semnatarii tabelelor anexate acţiunii au împuternicit C.N.P. - Biroul Teritorial S.T.P.F. A. să-i reprezinte în instanţă în prezenta acţiune.

A precizat că conform pct. 1 din Nota la Anexa nr. IV/l A la Legea - cadru nr. 330/2009, în coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi corespunzători salariilor funcţiilor de bază ai funcţionarilor publici cu statut special, sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizaţia de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii şi sporul de fidelitate; că ulterior, prin actele normative succesive care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, sporul de fidelitate a fost menţinut în salariul de funcţie; că începând cu data de 01.01.2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit clin fonduri publice, „(5) în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare...''; că prin actele normative succesive care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 inclusiv în prezent, cuantumul brut al salariilor de funcţie a fost menţinut la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, decembrie 2012, decembrie 2013, decembrie 2014, decembrie 2015, decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; că la stabilirea drepturilor salariale ale poliţiştilor, au fost avute în vedere cuantumuri ale drepturilor salariale care se acordau la data de 31.12.2009.

Astfel, în aceste condiţii, începând cu data de 01.01.2010, sporul de fidelitate nu a mai fost acordat, sumele aferente fiind „îngheţate" la nivelul lunii decembrie 2009.

În consecinţă, poliţiştii beneficiază în prezent de sporul de fidelitate avut la data de 31.12.2009, fără a beneficia de actualizarea acestui spor.

În fine, a invocat Deciziile nr. 108 din 14 februarie 2006, nr. 693 din 17 octombrie 2006, nr.728 din 24 octombrie 2006 şi nr.1601 din 9 decembrie 2010, prin care Curtea Constituţională a constatat că sporurile, premiile şi alte stimulente, acordate demnitarilor şi altor salariaţi, prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul-reclamant a reiterat susţinerile din cererea de recurs, precizând că examinarea solicitată se referă strict doar la excepţia lipsei de reprezentant pentru membrii Corpului Naţional al Poliţiştilor din cadrul Serviciului Teritorial al Poliţiei de Frontieră; că calitatea de reprezentat şi calitatea procesuală activă a Corpului Naţional al Poliţiştilor trebuie reţinută prin prisma faptului că în cauză, calitatea de reclamanţi o au toţi poliţişti menţionaţi în tabelele anexă la cererea de chemare în judecată şi că Corpul nu a făcut altceva decât să dea curs mandatului pe care reclamanţii i l-au dat, prin faptul semnării în mod individual a acelor tabele, lucrând în mod explicit, în numele si pentru apărarea intereselor acestora.

Examinând recursul formulat, ale cărui motive se subsumează prevederilor art. 488 alin.1 pct. 5 și pct.8 C.p.c., Curtea constată următoarele:

Recurentul a susținut în esență aplicarea greșită a dispozițiilor procedurale de către instanța de fond cu prilejul analizării excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a acestuia.

Referitor la susținerea recurentului, curtea reține că aceasta este întemeiată.

Astfel, se constată că reclamantul Corpul Național al Polițiștilor a formulat în numele și pentru membrii săi, indicați în anexa la cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră la acordarea sporului de fidelitate la nivelul indicat.

Potrivit art. 80C.pr.civ. ”Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară”, însă, în cauză nu este incidentă reglementarea din materia reprezentării.

Conform art. 28 din Lg. nr. 62/2011: (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Or, calitatea procesuală activă recunoscută organizațiilor sindicale este dată și în cazul reclamantului din prezenta cauză, chiar dacă acesta are statutul unei organizații profesionale, deoarece art. 1 din Lg. nr. 62/2011 definește organizaţie sindicală ca fiind o denumire generică pentru sindicat, federaţie sau confederaţie sindicală, care se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislaţia naţională, în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă, precum şi în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi.

Chiar dacă textul legal menționat anterior nu enumeră în mod expres organizațiile profesionale în sfera noțiunii de organizații sindicale, acesta este aplicabil pentru identitate de rațiune și acestora, având în vedere că forma și scopul constituirii acestora corespunde cu sfera noțiunii de sindicat definită de art. 1 lit. w din Lg. nr. 62/2011, potrivit căruia sindicatul este o formă de organizare voluntară a angajaţilor, în scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale în relaţia cu angajatorul.

Prin urmare, se constată că reclamantul nu trebuia să facă dovada calității de reprezentant potrivit dreptului comun pentru a introduce cererea de chemare în judecată în numele membrilor săi deoarece chiar reclamantul are calitate procesuală activă, și nu de mandatar, potrivit normelor legale speciale arătate.

Față de cele reținute mai sus, admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant de către instanța de fond este contrară dispozițiilor legale menționate, fiind dat motivul de casare prev. de art. 488 pct. 5 C.pr.civ.

În consecință, se constată că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, motiv pentru care Curtea urmează să admită recursul și să caseze sentința atacată.

 Întrucât pronunțarea soluției s-a realizat, fără cercetarea pe fond a cauzei, văzând prevederile art. 496  alin. 2 C.p.c. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modif., Curtea va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea analizării tuturor susținerilor și apărărilor formulate de părți.

Domenii speta

Spete similare