Litigiu de muncă. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă

Decizie 591 din 02.09.2005


La 12 noiembrie 2003, pârâta a solicitat reclamantei efectuarea demersurilor necesare pentru pensionarea sa începând cu data de 1 decembrie 2003. La data de 17 decembrie 2003, pârâta îndeplinea conditiile cerute cumulativ de lege pentru trecerea la pensie de limita de vârsta si munca depusa.

În conformitate cu dispozitiile art. 56 lit. d din Codul muncii, la data de 17 decembrie 2003, contractul de munca al pârâtei a încetat de drept. În aceasta situatie emiterea de catre reclamanta a deciziei nr. 88 din 26 februarie 2004 pentru desfacerea disciplinara a contractului de munca al pârâtei era fara obiect, din moment ce raporturile de munca dintre parti încetase de drept, cum s-a aratat anterior.

Întrucât, drepturile de pensionare ale pârâtei implicit plata indemnizatiei de 6 salarii prevazuta de art. 58 din contractul colectiv de munca, existau anterior emiterii deciziei de sanctionare, încasarea de catre pârâta a sumei respective este întemeiata si corect a stabilit prima instanta netemeinicia cererii de restituire a sumei, formulata de reclamanta.

Întemeiat a statuat prima instanta si cu privire la cererea de chemare în garantie din moment ce întârzierea la emiterea deciziei de pensionare s-a datorat culpei reclamantei, care a înaintat cererea pârâtei si actele însotitoare la 26 februarie 2004, deci dupa data la care contractul de munca al pârâtei a încetat de drept. Mai mult, cu aceasta ocazie s-a solicitat calcularea drepturilor pârâtei începând cu 1 martie 2004, desi prin cererea din 12 noiembrie 2003, aceasta a solicitat pensionarea începând cu luna decembrie 2003.

În alta ordine de idei, reclamanta recurenta invocând inexistenta titlului în baza caruia s-a efectuat plata celor 6 salarii compensatorii, întrucât sentinta civila nr. 650/2004 a fost ulterior schimbata, avea posibilitatea sa solicite instantei întoarcerea executarii în conformitate cu art. 4041 Cod procedura civila.

Având în vedere starea de fapt rezumata anterior, stare de fapt retinuta si în considerentele sentintei recurate care rezulta din probele administrate în cauza si în raport de care instanta a aplicat corespunzator dispozitiile legale, recursul reclamantei se apreciaza a fi nefondat si va fi respins ca atare.

Respingând recursul reclamantei, instanta, în conformitate cu dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata efectuate de pârâta intimata în aceasta faza procesuala în suma de 400 RON, reprezentând onorar de avocat conform documentelor depuse.