Mențiunea plății contribuției de asigurări sociale este obligatorie pentru a putea fi valorificate sporurile cu caracter nepermanent din adeverința eliberată de fostul angajator

Prin cererea adresată Tribunalul Suceava la data de 4 iunie 2021 şi înregistrată sub nr.2558/86/2021, contestatorul M.C. a chemat în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii (C.J.P.) Suceava solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- anularea Deciziei nr. R/206572 din 27.04.2021 privind respingerea cererii de recalculare a pensiei de limită de vârstă pe motiv că nu au fost valorificate veniturile salariale brute din adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 emisă de SC Delgaz Grid SA Tg. Mureș, realizate în perioada 01.01.1975 - 01.06.2000 pe motiv că nu fac parte din baza de calcul a pensiilor conf. Anexei 15 din HG nr. 257/2011;

- obligarea intimatei la emiterea unei alte decizii de pensionare care să valorifice veniturile realizate peste salariul tarifar de încadrare în perioada 01.01.1975 - 01.06.2000 şi menţionate în adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 emisă de SC Delgaz Grid SA Tg. Mureş;

- obligarea intimatei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a recalculărilor, precum şi dobânda legală calculată de la data introducerii prezentei cereri şi până la plata efectivă;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2291 din data de 23 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 2558/86/2021, instanţa a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

Verificând adeverința nr.1817/20.02.2020 eliberată de SC Delgaz Grid SA Tg. Mureș, a reținut prima instanță că aceasta atestă faptul că reclamantul a fost salariatul societății în perioada 01.10.1960-01.06.2000, iar în perioada 01.01.1975-01.06.2000 a beneficiat de veniturile și sporurile menționate în Anexa care face parte integrantă din adeverință, pentru care s-a reținut și virat contribuție pentru pensia suplimentară. Se arată că sporurile cu caracter permanent au fost acordate conform Legii nr.57/1974, Legii nr.49/1992 și/sau Contractelor Colective de muncă în vigoare, după caz.

În raport de Decizia nr. 19 din 10.12.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, tribunalul a solicitat relații de la fostul angajator al reclamantului, respectiv dacă s-au plătit contribuții la bugetul asigurărilor sociale pentru sporurile nepermanente atestate prin Anexa la Adeverința nr.1817 din 20.02.2020 a Delgaz Grid S.A, iar prin comunicarea depusă fostul angajator a răspuns că, la veniturile brute realizate în calitate de salariat și asupra cărora s-a datorat contribuție la bugetul asigurărilor de sociale de stat, potrivit legislației aplicabile la acea dată, angajatorul a reținut și virat contribuția în procentele stabilite de lege.

A mai reținut prima instanță că reclamantul nu a dovedit care venituri/sporuri nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie dintre cele înscrise în Anexa la adeverința nr.1817/20.02.2020 eliberată de SC Delgaz Grid SA Tg. Mureș, menţionând că în această Anexă sunt arătate pe coloane elementele constitutive ale salariului: ”Sume cuvenite pentru ore lucrate”; „ore suplimentare”, „indemnizație de vacanță”, „spor vechime/procent”, „spor vechime/sumă”, „spor vechime Renel/procent”, „spor vechime Renel/sumă”, „diverse sume”, „indice calitate”, „spor condiții grele”, „spor condiții periculoase”,  „lucrat supl. spor 50%,” , „lucrat supl. desc. ture c.s.”, „spor condiții grele”, „valoare energie”, „premii”, „ajutoare sociale acordate”, „compensație”, „Total retribuție brută”, de care a beneficiat reclamantul în perioada ianuarie 1975 - mai 2000.

Tribunalul a mai constatat că din actele și lucrările dosarului a rezultat că, la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, s-au valorificat, pe lângă salariul lunar tarifar, mai multe sporuri, respectiv: „sporuri incluse în salariu/procent”, „spor vechime/procent”, „alte sporuri/procent”, „sporuri adăugate -  altele/procent” ,  așa cum rezultă din Date privitoare la activitatea în muncă, iar pentru obligarea pârâtei la valorificarea veniturilor realizate peste salariul tarifar de încadrare în perioada 01.01.1975 - 01.06.2000 înscrise în adeverința nr.1817/20.02.2020, reclamantul trebuia să facă dovada care dintre sporurile înscrise în cele 6 adeverințe, depuse anterior, nu au fost luate în calcul la pensie.

În speță însă, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada veniturilor ce nu au fost avute în vedere, care sunt acestea și a faptului că exact pentru aceste venituri au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale, pentru a putea fi aplicat principiul contributivității.

Împotriva sentinţei civile nr. 2291 din data de 23 noiembrie 2021 a declarat apel reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului său apelantul a arătat c,ă lucrând la S. I. T. - I. R. E. Suceava, ca maistru, având în vedere specificul muncii, în temeiul Legii nr. 57/1974, Legii nr. 49/1992 şi C.C.M., a fost retribuit aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. 1817/20.02.2020, emisă de S. C. DELGAZ GRID S.A. Tg. Mureş, exceptând lunile decembrie 1991 şi iunie plus iulie 1995, datorită faptului că nu sunt documente în arhivă. Apelantul a mai arătat că cererea sa de recalculare a fost respinsă cu motivarea că veniturile salariale brute nu fac parte din baza de calcul a drepturilor de pensie conform Anexei 15 din H. G. nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 şi nu sunt luate în considerare, iar sporurile de condiţii periculoase, condiţii grele, fidelitate şi vechime au fost valorificate conform Deciziei nr. 206572/12.12.2018. A arătat și că decizia atacată este emisă cu încălcarea principiului contributivităţii, reglementat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. Cu alte cuvinte, sistemul de asigurări sociale este constituit în jurul principiului fundamental şi anume: orice element salarial efectiv plătit, pe parcursul întregului stagiu de cotizare pentru care salariatul şi angajatorul au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie si se reflecte în cuantumul pensiei.

Apelantul a susținut și că fostul angajator (I. R. E. Suceava) a achitat statului contribuţii de asigurări sociale la veniturile sale suplimentare dar ele nu se reflectă în cuantumul pensiei, încălcându-se principiul amintit în paragraful anterior, dovada plăţii CAS-ului la aceste venituri suplimentare este stipulată în Adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 a emitentului, cât şi în răspunsul primit de instanţa de fond, prin comunicarea de la filele 56 -57 dosar, din care se deduce că acestea au fost incluse în salariul brut. Apelantul a mai precizat că neluarea în seamă de către intimată a veniturilor din Anexa la Adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 care au constituit baza de calcul a contribuţiilor de asigurări sociale nu poate fi socotită decât o încălcare a principiului contributivităţii având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale şi ceea ce creează discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior, şi cele care au realizat stagii de cotizare ulterior, intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

A mai susţinut apelantul că motivul pentru care a atacat decizia constă în faptul nu au fost luate în considerare la recalcularea pensiei veniturile obţinute de acesta pentru munca prestată, pentru intervalele de timp 01.01.1975 - 01.06.2000, înscrise în Adeverinţa nr.1817/20.02.2020 a S. C. Delgaz Grid S.A. Tg. Mureş pentru care Societatea Comercială DELGAZ GRID S. A. Tg. Mureş confirmă faptul că pentru veniturile obţinute de acesta au fost constituite şi plătite contribuţiile de asigurări sociale, conform legislaţiei în vigoare la momentul respectiv, lucru reconfirmat prin comunicarea de la filele 56-57 a dosarului de fond, temeiul legal al plăţii acestor venituri suplimentare fiind Legea nr. 57/1974, Legea nr. 49/1992, Contractul individual de muncă, Contractele Colective de Muncă în vigoare, fişa postului şi sporurile acordate de ministerul de resort.

Apelantul a mai arătat că prin Adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 emisă de DELGAZ GRID S. A. Tg. Mureş a solicitat recalcularea punctajelor medii anuale cu alte venituri suplimentare de care a beneficiat. Este vorba de orele prestate în timpul liber sau în zilele de sărbătoare, care au fost stabilite de conducerea unităţii, sub denumirea de consemn la domiciliu. Acest consemn la domiciliu, a precizat apelantul, l-a explicitat în Anexa depusă în dosarul de contestare a deciziei de pensionare nr. R/206572 din 27.04.2021, cu Adeverinţa nr.1817/20.02.2020, pe care a anexat-o şi prezentei cereri de apel.

A susţinut apelantul că orele lucrate la înlăturarea avariilor, consemnul la domiciliu efectuat timp de peste 20 de ani, cum rezultă din Adeverinţa nr. 1817/20.02.2020, reprezintă spor acordat de ministerul de resort, conform Anexei nr. 15 pct. IV din H. G. nr. 257/2011.

Apelantul a apreciat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică, susţinând că deşi în motivarea sentinţei se precizează că nu a făcut dovada includerii acestor venituri suplimentare în salariul brut şi a plăţii CAS-ului la sistemul public de pensii, totuşi, angajatorul afirmă în conţinutul Adeverinţei nr.1817/20.02.2020 la paragraful 2 că a beneficiat de veniturile şi sporurile din Anexa adeverinţei, pentru care s-au constituit şi achitat sumele la fondul centralizat de pensii al statului român, iar prin Comunicarea nr. 8865/25.10.2021, acelaşi angajator spune că, la sporurile nepermanente atestate prin Anexa la Adeverinţa nr. 1817/20.02.2020, punctate ca venituri brute realizate în calitate de salariat, pentru CAS-ul datorat la stat, potrivit legislaţiei aplicabile la acea dată, angajatorul a reţinut şi virat contribuţia în procentele stabilite de lege.

Legal citată, intimata – pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 2291 din data de 23.11.2021 a Tribunalului Suceava, Secţia I Civilă, ca nefondat.

Intimata-pârâtă a arătat că, din prisma motivelor de apel declarate de reclamant, instanţa de fond a analizat corect solicitarea acestuia, a avut în vedere documentaţia existentă la dosar şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente. În ceea ce priveşte sumele înscrise în cuprinsul adeverinţei nr.1817/20.02.2020 cu titlu de zile de concediu şi concediu odihnă, intimata a arătat că acestea au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, conform înscrierilor din carnetul de muncă. Astfel, în salariile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, sunt incluse toate drepturile băneşti de care acesta a beneficiat, inclusiv concediul de odihnă şi concediul medical. În cazul în care s-ar valorifica sumele înscrise cu titlu de concediu odihnă şi concediu medical, în adeverinţa nr.1817/20.02.2020, având în vedere că acestea sunt incluse şi în salariile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, intimata-pârâtă a precizat că s-ar ajunge la dubla valorificare a acestor sume.

În ceea ce priveşte sumele înscrise în cuprinsul adeverinţei nr.1817/20.02.2020 cu titlu de spor condiţii periculoase, condiţii grele, spor de fidelitate, spor de noapte şi spor de vechime, acestea au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, conform înscrierilor din adeverinţele existente la dosar, (adeverinţa nr.32/18.01.2005, adeverinţa nr.10315/04.12.2006, adeverinţa nr. 10314/04.12.2006, adeverinţa nr. 2045/26.02.2007, adeverinţa nr. 8248/13.11.2018. Intimata-pârâtă a precizat că aspectul valorificării acestor sporuri rezultă fără echivoc din copia datelor privind activitatea în muncă a reclamantului, înscris care a fost anexat, în copie, întâmpinării depuse la fond.

Sumele reprezentând total retribuţii brute înscrise în adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 nu au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului deoarece nu fac parte din baza de calcul a pensiei în conformitate cu dispoziţiile anexei 15 din H.G. nr. 257/2011, art.127 alin. 1, anexa 15. Mai mult de atât, intimata a susţinut că veniturile brute, înscrise în adeverinţa nr.1817/20.02.2020, nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, deoarece acest lucru contravine dispoziţiilor art. 165 alin.1 litera b din Legea nr.263/2010.

Pe de altă parte, intimata-pârâtă a solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că sumele reprezentând total retribuţii înscrise în adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului deoarece în cuprinsul adeverinţei nr.1817/20.02.2020 nu este precizat temeiul legal al acordării acestor sume, aşa cum prevăd dispoziţiile art.127 alin.2 din H.G.nr. 257/2011.

Aşadar, intimata a învederat faptul că adeverinţa nr. 1817/20.02.2020 nu îndeplineşte condiţiile de formă pentru a putea fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, aspect care a fost avut în vedere de către instanţa de fond.

Un alt aspect care a fost reţinut şi analizat corect de către instanţa de fond, a arătat intimata, vizează plata contribuţiilor de asigurări sociale pentru sumele a căror valorificare o solicită reclamantul.

Reclamantul susţine că au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale, dar intimata a arătat că această susţinere nu corespunde realităţii. Totodată, este de reţinut faptul că plata contribuţiilor de asigurări sociale nu înlătură dispoziţiile imperative ale art.127 alin.2 din H.G. nr. 257/2011, în sensul de a fi precizat temeiul legal al acordării sumelor înscrise în adeverinţa nr. 1817/20.02.2020.

La data de 22.03.2022, apelantul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului formulat pentru motivele arătate anterior.

Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477 şi art. 479 alin. 1 Cod de procedură civilă stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, curtea a reţinut următoarele:

Reclamantul apelant  M.C. beneficiază de pensie limită de vârstă de la data de 01.06.2000, conform Deciziei nr.206572 din 26.04.2000.

Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Suceava sub nr.31958 din 21.04.2021, reclamantul apelant a solicitat recalcularea pensiei, depunând adeverința nr.1817/20.02.2020 eliberată de SC Delgaz Grid SA Tg. Mureș.

Cererea de recalculare a fost respinsă prin Decizia nr. R/206572 din 27.04.2021, cu  motivarea că veniturile salariale brute nu fac parte din baza de calcul a drepturilor de pensie conform Anexei 15 din HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a legii 263/2010. S-a mai arătat că, sporul pentru condiții periculoase, condiții grele, fidelitate și vechime au fost valorificate conform deciziei 206572/12.12.2018.

Prin cererea care face obiectul dosarului de faţă, reclamantul apelant a solicitat anularea deciziei nr. R/206572 din 27.04.2021 și obligarea pârâtei să emită o altă decizie de pensie prin care să valorifice veniturile realizate peste salariul tarifar de încadrare în perioada 01.01.1975 - menționate în adeverința nr.1817/20.02.2020.

Astfel, curtea a reţinut că art.2 lit.c din Legea nr.263/2010 instituie principiul contributivităţii în conformitate cu care drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Pe de altă parte, potrivit art.165 alin.1 şi 2 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, „(1) La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:  a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. (2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

Aşa cum a reţinut  şi prima instanţă Legea nr. 263/2010, la fel ca şi actul normativ anterior, respectiv Legea nr. 19/2000, nu defineşte sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, anexă privitoare la sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare, care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.

La pct. IV din această anexă se prevede că, se utilizează, la determinarea punctajului mediu anual, şi sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislaţia specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992, cât şi pentru cele ulterioare acestei date.

Analizând Anexa la adeverința nr.1817/20.02.2020 eliberată de SC Delgaz Grid SA Tg. Mureș, depusă de reclamantul apelant în susţinerea cererii sale de recalculare a pensiei, curtea a reţinut că în această Anexă sunt arătate pe coloane elementele constitutive ale salariului: „sume cuvenite pentru ore lucrate”; „ore suplimentare”, „indemnizație de vacanță”, „spor vechime/procent”, „spor vechime/sumă”, „spor vechime Renel/procent”, „spor vechime Renel/sumă”, „diverse sume”, „indice calitate”, „spor condiții grele”, „spor condiții periculoase”,  „lucrat supl. spor 50%,” , „lucrat supl. desc. ture c.s.”, „spor condiții grele”, „valoare energie”, „premii”, „ajutoare sociale acordate”, „compensație”, „consemn la domiciliu” etc. „Total retribuție brută”, de care a beneficiat reclamantul în perioada ianuarie 1975 - mai 2000.

Din analiza tuturor sporurilor consemnate în anexa adeverinţei anterior menţionate şi cu privire la care reclamantul a solicitat să fie luate în considerare pentru recalcularea pensiei, curtea a remarcat unul dintre sporuri, respectiv „consemnul la domiciliu” care a fost acordat reclamantului continuu pentru perioada cuprinsă între 01.05.1990 – 01.06.2000.

Referitor la acest spor, curtea a considerat că reprezintă un spor cu caracter permanent în sensul art.165 alin. 2 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile pct. V ultimul punct din Anexa nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,  spor prevăzut în contractele colective de muncă specifice domeniului de activitate în care a activat reclamantul.

Totodată, curtea a reţinut că potrivit menţiunii prevăzută la pct. V din Anexa nr. 15 la Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, acest spor se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, atât pentru perioadele anterioare, cât şi pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie 1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 49/1992.

Prin urmare, fiind un spor cu caracter permanent, curtea  a reţinut că pentru sumele încasate cu acest titlu legiuitorul prezumă achitarea contribuţiei de asigurări sociale de către angajator.

În ce priveşte modul de întocmire a adeverinţei în cauză, art. 127 alin. 2 şi 3 din Normele aprobate prin H.G. nr.257/2011 prevăd următoarele: „(2) Adeverinţa prin care se dovedesc aceste sporuri va cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente: a) denumirea angajatorului; b) datele de identificare a persoanei; c) perioada în care s-a desfăşurat activitatea, cu indicarea datei de începere şi de încetare a acesteia; d) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată; e) denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; f) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat. (3) Adeverinţele prevăzute la alin. (2) vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii”.

Examinând adeverinţa menţionată, curtea a constatat că, formal, îndeplineşte toate aceste condiţii, temeiul legal în baza căruia s-a acordat sporul de „consemn la domiciliu” fiind reprezentat de contractele colective de muncă.

Prin urmare, curtea a considerat că acest spor se impune a fi luat în considerare la recalcularea drepturilor de pensie ale petentului.

Totodată, curtea a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a recalculărilor, precum şi la dobânda legală calculată de la data introducerii prezentei cereri şi până la plata efectivă, curtea interpretând această pretenţie în sensul că petentul doreşte acordarea diferenţelor de drepturi de pensie cuvenite ca urmare a recalculării conform legii, iar dobânda legală de la data sesizării primei instanţe.

Referitor la data de la care i se cuvin apelantului drepturile de pensie recalculate, aceasta este data de întâi a lunii următoare celei în care a formulat cererea de recalculare care a fost respinsă prin decizia contestată în cauza de faţă, respectiv 01.05.2021.

Astfel, într-adevăr conform art.107 alin.5 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, sumele rezultate în urma recalculării pensiei se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.

Cum în cauza de faţă reclamantul a formulat cererea de recalculare la casa de pensii la data de 21.04.2021 şi a solicitat anularea deciziei emisă de pârâta apelantă cu privire la cererea sa de recalculare, data de la care i se cuvin aceste  drepturi este 01.05.2021.

De asemenea, curtea a obligat pârâta să achite reclamantului şi dobânda legală penalizatoare începând cu data solicitării, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată (04.06.2021) şi până la data plăţii efective.

În acest sens, s-a reținut că prin  art. 1.531 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin.(1) din Cod civil se consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care este lipsit (lucrum cessans). Potrivit aceloraşi dispoziţii, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Din această perspectivă, devin incidente şi dispoziţiile O.G. nr.13/2011 act normativ  potrivit căruia în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

În cauză, daunele solicitate de reclamant au natura unor dobânzi penalizatoare, în înţelesul art. 1 alin.(3) din O.G. nr. 13/2011, iar pentru lipsa de folosinţă a sumelor de bani, prejudiciul este legal prezumat, astfel că se justifică plata dobânzilor legale penalizatoare către reclamant.

În ceea ce priveşte sumele înscrise în cuprinsul anexei la adeverinţa nr.1817/20.02.2020 cu titlu de zile de concediu şi concediu odihnă, din analiza datelor privind activitatea în muncă a reclamantului apelant, înscris anexat în copie întâmpinării de la prima instanţă, curtea a reţinut că acestea au fost valorificate la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului apelant, conform înscrierilor din carnetul de muncă având în vedere că sunt incluse în salariile înscrise în carnetul de muncă, iar în cazul în care s-ar valorifica sumele înscrise cu acest titlu în anexa la adeverinţa nr.1817/20.02.2020 s-ar ajunge la dubla valorificare a acestor sume, ceea ce nu este permis.

Referitor la solicitarea reclamantului apelant de a fi avute în vedere la recalculare „veniturile salariale brute” , înscrise în anexa la adeverinţa analizată în coloana intitulată „total retribuţie brută”, curtea a remarcat, pe de o parte, că unele din sporurile cu privire la care reclamantul apelant a solicitat valorificarea prin cererea de faţă se regăsesc în totalul venitului brut lunar, iar luarea în considerare pentru recalculare atât a acestui venit brut, cât şi a acelor sporuri ar reprezenta o dublă valorificare a lor ceea ce nu este permis.

Pe de altă parte, din analiza aceleiaşi adeverinţe rezultă că aceasta cuprinde si sume reprezentând, de exemplu, salariul tarifar (sume cuvenite pentru ore lucrate), spor vechime, spor condiţii periculoase, spor vechime Renel cu privire la care reclamantul apelant nu a solicitat obligarea pârâtei la valorificare pentru recalcularea pensiei, acceptând astfel faptul că aceste sume au fost avute în vedere de casa de pensii la stabilirea drepturilor de pensie, iar luarea lor în calcul (întrucât sunt cuprinse în venitul lunar total brut) ar reprezenta, de asemenea, o dublă valorificare a acestor sume.

Referitor la celelalte sume înscrise în anexa la adeverinţa analizată, asemenea primei instanţe, curtea a considerat că reclamantul apelant nu a făcut dovada achitării contribuţiei de asigurări sociale pentru a se putea da eficienţă principiului contributivităţii invocat.

Astfel, din analiza adeverinţei în cauză, curtea a reţinut că în aceasta fostul angajator a menţionat că pentru veniturile menţionate în anexa adeverinţei „au fost reținute și achitate sumele pentru contribuţia la pensia suplimentară.”

În speță, în cursul cercetării judecătoreşti de la prima instanţă s-au solicitat relații de la fostul angajator al reclamantului apelant în sensul de a preciza angajatorul dacă s-au plătit contribuții la bugetul asigurărilor sociale pentru sporurile nepermanente atestate prin Anexa la adeverința nr.1817 din 20.02.2020 a Delgaz Grid S.A., iar prin comunicarea depusă la dosarul de fond, fostul angajator a răspuns că, pentru veniturile de interes pentru cauza de faţă „în lipsa unor documente verificabile (state de plată în formatul prevăzut de legislația aplicabilă la data la care a fost creat nu conțin informațiile nominale referitoare la contribuții) este evident că nu poate fi certificată plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat pentru fiecare componentă separată a venitului lunar brut.”

Prin urmare, asemenea primei instanţe, curtea consideră că într-adevăr pentru celelalte sume reprezentând ”ore suplimentare”, ”indemnizație de vacanță”, ”diverse sume”, ”indice calitate”, ”lucrat supl. fără spor”,  ”lucrat supl. spor 50%,” , ”lucrat supl.spor 100%”, ”valoare energie”, ”premii”, ”ajutoare sociale acordate”, ”compensație”, de care a beneficiat reclamantul în perioada ianuarie 1975-mai 2000 conform anexei la adeverința nr.1817 din 20.02.2020 emisă de  Delgaz Grid S.A., apelantul nu a dovedit achitarea contribuţiei de asigurări sociale în raport de cele statuate prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, respectiv Decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2013.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, curtea a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a anulat decizia nr. R/206572 din 27.04.2021 emisă de intimata C.J.P. Suceava, a obligat intimata la emiterea unei noi decizii de pensionare contestatorului prin care să fie valorificate sumele reprezentând „consemn la domiciliu” evidenţiate în anexa la adeverinţa nr.1817/20.02.2020 emisă de SC DELGAZ GRID SA, a obligt pârâta la plata sumei reprezentând diferenţa dintre drepturile de pensie efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a recalculării începând cu data de 01.05.2021, precum şi la plata dobânzii legale aferentă acestor sume calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată (04.06.2021) şi până la plata efectivă şi a respins în rest cererea de chemare în judecată ca nefondată; în temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă, curtea a obligat intimata să plătească contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din primă instanţă, precum şi suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

Domenii speta

Spete similare