Litigiu de muncă. Suspendarea contractului de muncă. Învăţământ de stat. Condiţii

Potrivit carnetului de munca, reclamanta a fost angajata pârâtei Scoala Generala “Ioan Vladutiu” din Ludus, începând cu 1994. Având în vedere hotarârea Consiliului profesoral din 24 februarie 2004, pârâta a procedat la restrângerea activitatii, tinând cont ca pe anul scolar 2004-2005 clasa la care reclamanta îsi desfasura activitatea de învatatoare, nu se putea constitui din lipsa de copii.

Potrivit înscrierilor din carnetul de munca al reclamantei, începând cu 31 august 2004, raportul de munca al reclamantei a fost suspendat, în temeiul art. 69 alin. 1 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura de învatamânt.

În consecinta, la momentul înregistrarii actiunii deduse judecatii, potrivit înscrierilor efectuate în carnetul de munca, raporturile de munca dintre reclamanta, în calitate de angajata, si angajatorul sau erau suspendate. Desi a intervenit restrângerea de activitate, desi s-a invocat respectarea metodologiei prevazuta pentru aceasta situatie, sustinându-se ca reclamanta nu a obtinut punctajul necesar în urma concursului organizat, raporturile de munca nu au încetat, ele fiind doar suspendate.

În aceste conditii, raportat la obiectul actiunii reclamantei, instanta de fond trebuia sa analizeze legalitatea suspendarii, cu atât mai mult cu cât, la momentul înregistrarii actiunii, mentiunea suspendarii nu exista. Solicitând acordarea drepturilor salariale, reclamanta a invocat implicit nelegalitatea suspendarii. De altfel, principala aparare a pârâtei a fost aceeasi suspendare si incidenta art. 49 pct. 2 din Codul muncii.

În aceasta situatie, urmeaza a fi analizata tocmai aceasta suspendare dispusa în temeiul art. 69 alin. 1 din Contractul colectiv.

Suspendarea dispusa în baza Contractului colectiv la nivel de ramura de învatamânt trebuie privita numai în lumina dispozitiilor Legii nr. 53/2003 si a Legii nr. 128/1997. De asemenea, procedura suspendarii este supusa normelor Codului muncii.

Astfel fiind, desfiintarea locului de munca al reclamantei, nu constituie motiv de suspendare a raporturilor de munca. Ori, suspendarea poate opera în mod limitativ, în cazurile expres prevazute de lege. Nefiind vorba despre o suspendare de drept, aceasta masura dispusa din vointa exclusiva a angajatoarei pârâte, trebuia comunicata reclamantei. Dovada unei asemenea comunicari trebuia facuta de angajata. Or, o astfel de dovada nu exista.

În consecinta, masura suspendarii este fara efecte, raporturile de munca dintre parti nefiind afectate.

Astfel, asa cum în mod corect s-a retinut si în motivarea opiniei separate, reclamanta este în continuare beneficiara drepturilor ce izvorasc din contractul de munca încheiat cu pârâta, conform art. 40 alin. 2 lit. b si c din Codul muncii.

Fata de considerentele retinute, urmeaza ca în temeiul art. 312 (3) Cod procedura civila, recursul reclamantei sa fie admis si modificata hotarârea atacata în sensul admiterii actiunii si obligarii pârâtei Scoala Generala “Ioan Vladutiu” la plata drepturilor salariale începând cu 1 septembrie 2005, data la care reclamantei i s-a oferit un loc de munca.

Domenii speta

Spete similare