Sectia civila, pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale si pentru cauze cu minori si de familie conflicte de munca si asigurari sociale

DECIZIA 1

 SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ

ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE

FAMILIE

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

1. Competenţa de soluţionare a cauzei pentru directorii

executivi ai societăţilor comerciale

Art. 152 din Legea nr. 31/1990

Art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă

Art. 37 alin. (3) din Legea nr.304/2004

Încă din perioada în care se pretinde că au fost

îndeplinite operaţiunile cauzatoare de prejudicii, Legea

nr.31/1990 privind societăţile comerciale, modificată,

prevedea la art.147 pentru directorii executivi, o

răspundere faţă de societate pentru neîndeplinirea

îndatoririlor lor, care operează în aceleaşi condiţii cu

răspunderea administratorilor, chiar dacă ar exista o

convenţie contrară.

Aceste prevederi au fost păstrate neschimbate în formele

ulterioare ale legii, însă în cuprinsul art. 152.

Ceea ce prevede expres Legea nr. 31/1990 în formele

recent intrate în vigoare este faptul că directorii

societăţii comerciale pe acţiuni, cum este reclamanta,

nu pot încheia cu aceasta contracte de muncă.

Din interpretarea sistematică a prevederilor legale mai

sus menţionate rezultă că directorii executivi ai

societăţilor comerciale răspund faţă de acestea ca şi

administratorii societăţii pentru neîndeplinirea

atribuţiilor potrivit dispoziţiilor referitoare la

mandat şi celor speciale din lege, chiar şi atunci când

sunt salariaţi ai acesteia.

Fiind asimilaţi cu administratorii chiar şi în situaţia

în care sunt salariaţi ai societăţii, directorii

executivi poartă faţă de societate o răspundere

întemeiată pe mandatul comercial, nu o răspundere

patrimonială în înţelesul Codului muncii – cu privire la

daunele produse societăţii comerciale din vina şi în

legătură cu munca lor.

Dată fiind cauza pretenţiilor formulate prin cererea de

chemare în judecată, natura litigiului este comercială,

competenţa de soluţionare a acestuia fiind cea

reglementată de art. 2 alin. 1 lit. a) Cod procedură

civilă, faţă de valoarea obiectului.

Cum însă prin norme de organizare judecătorească – art.

37 alin. (3) din Legea nr.304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată – s-a prevăzut preluarea de către

tribunalele specializate a cauzelor de competenţa

tribunalului în domeniile în care se înfiinţează, curtea

constată că prin încălcarea normelor menţionate

privitoare la compunerea instanţei, litigiul a fost

soluţionat de Secţia Civilă a Tribunalului Argeş, şi nu

de tribunalul specializat – Tribunalul Comercial Argeş.

(Decizia civilă nr.1381/R-CM din 13 octombrie 2009)

Domenii speta

Spete similare