Omor deosebit de grav – incadrare juridica

OMOR DEOSEBIT DE GRAV – INCADRARE JURIDICA

Prin sentinta penala nr. 341 din 24.11.2004 a Tribunalului Suceava, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principala a inchisorii, cat si cea complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal, atat pentru infractiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal, cat si pentru tentativa la infractiunea de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal, procedandu-se ulterior la contopirea pedepselor, potrivit art. 33 Cod penal.

S-a retinut ca, la data de 9.02.2004, inculpatul a lovit-o pe partea vatamata C.D. de mai multe ori cu o bata de baseball, in regiunea capului, cu intentia de a o ucide (cauzandu-i fracturi craniene cu hemoragie de lichid cefalorahidian, ce au necesitat pentru vindecare ingrijiri medicale timp de 40 zile) si ca in aceeasi zi a lovit-o in cap pe victima B.V.M., cu aceeasi bata, ucigand-o.

Apelul declarat de catre inculpat a fost respins prin decizia penala nr. 42 din 14.02.2005 a Curtii de Apel Suceava, dar in speta s-a pus problema incadrarii juridice a faptei.

Potrivit art. 176 lit. c Cod penal, comite infractiunea de omor deosebit de grav persoana care a mai savarsit un omor.

Aplicarea corecta a textului impune clarificarea intelesului expresiei „persoana care a mai savarsit un omor”.

Conform art. 144 Cod penal, prin expresia „savarsirea unei infractiuni” se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa, precum si participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

Nu exista nici o ratiune pentru care expresiei „savarsirea unei infractiuni” in general, sa i se atribuie un alt inteles decat expresiei „savarsirea unui omor” sau unei alte anumite infractiuni.

Exista unele legi speciale care, ca si Codul penal, la incriminarea formelor calificate ale unor infractiuni folosesc, la fel ca in textul in discutie, denumirea acestor infractiuni. Exemplu Decretul nr. 218/1977, care prevede in art. 2 ca executarea pedepsei prin munca nu se poate dispune la tradarea de patrie, spionaj, omor etc. si este evident ca aceste fapte enumerate trebuie intelese doar in sensul precizarilor cuprinse in art. 144 Cod penal.

Tot astfel, in cazul prevazut de art. 176 lit. d Cod penal, cand omorul este comis pentru a savarsi sau ascunde savarsirea unei talharii, apare lipsit de justificare a se considera ca prin „savarsirea unei talharii” trebuie inteleasa numai fapta consumata, nu si tentativa acesteia.

Situatiile, atat in cazul legii penale speciale, cat si al omorului deosebit de grav, fiind identice sub raportul interpretarii termenilor folositi, se impune concluzia ca si in ce priveste art. 176 lit. c Cod penal interpretarea trebuie facuta conform prevederilor art. 144 Cod penal, cu atat mai mult cu cat, daca s-ar fi urmarit luarea in considerare, ca prima fapta, numai a omorului consumat, prin lege s-ar fi pus conditia ca autorul sa fi „ucis” o persoana, ceea ce insa nu se prevede.

In plus, din punctul de vedere al gravitatii pericolului ce-l prezinta pentru societate persoana faptuitorului, nu exista deosebiri esentiale intre cel care comite prima data o tentativa, cand moartea nu se produce datorita unor cauze straine de vointa autorului, iar ulterior savarseste un alt omor, si faptuitorul a carui prima fapta s-a consumat, producand rezultatul mortal, iar ulterior comite un alt omor.

Pentru aceste considerente, faptele inculpatului trebuiau incadrate juridic ca tentativa de omor si omor deosebit de grav, ultima in forma prevazuta de art. 176 lit. c Cod penal, agravare ce insa nu poate fi facuta in apelul acestuia *.

Domenii speta

Spete similare