Ucidere din culpă (art.178 C.p.)

Dosar nr. 940/828/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGES

SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 48

Sedinta publica de la 11 Martie 2010

Completul compus din:

PRESEDINTE  P. L. S.

Judecator  M. N.

Grefier  A. C.

Parchetul de pe lânga Tribunalul Arges este reprezentat de procuror E. C.

S-au luat în examinare, pentru solutionare, apelurile declarate de inculpatul  D. G. , fiul  lui (...), nascut la data de  (...),  domiciliat în (...), CNP  (...) si de asiguratorul de raspundere civila S.C.  A. S.A ., cu sediul în (...), împotriva sentintei penale nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr. 940/828/2009, intimata-parte civila fiind V. N., domiciliata în (...).

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns : apelantul – inculpat  D. G. , personal si asistat de avocat  I. A. în baza împuternicirii avocatiale nr. 172/19.02.2010 si intimata – parte civila  V. N., personal si asistata de avocat  B. C., în baza împuternicirii avocatiale  nr. 64/2010, lipsa fiind apelantul – asigurator A. S.A.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care :

S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice potrivit dispozitiilor art. 304 Cod procedura penala.

Aparatorul apelantului – inculpat solicita suplimentarea probatoriului administrat în fata primei instante.

 În primul rând, arata ca  la  dosarul cauzei se afla doua rapoarte de expertiza, unul întocmit de catre domnul expert  Z. G.si celalalt de catre domnul expert  T. I., iar din continutul acestor rapoarte de expertiza se desprind concluzii contrare.

Arata ca este necesar a se efectua o noua expertiza în aceasta cauza, pentru a lamuri aspectele ce tin de latura penala a acestui dosar.

Adauga faptul ca în primul raport de expertiza  întocmit în cauza de catre domnul expert  Z. G., în concluzii se arata foarte limpede ca inculpatul nu putea  evita  producerea  acestui accident rutier chiar daca ar fi rulat cu o viteza legala si anume cea de  50 Km/h. De altfel, în continuarea acestor concluzii se arata ca impactul neputând fi evitat, consecintele ar fi putut sa fie altele. S-ar desprinde de aici concluzia ca este posibil sa nu fi intervenit decesul victimei, ci doar vatamarea corporala a acestei persoane.

În cel de- al doilea raport de expertiza întocmit de catre domnul expert tehnic  T. I.  se arata ca inculpatul ar fi avut  posibilitatea, în cazul în care ar fi circulat cu viteza legala de 50 Km/h sa evite producerea acestui eveniment rutier

Motivarea domnului expert în sustinerea celor aratate ar fi urmatoarea: Se spune ca victima  ar fi avut timpul fizic suficient sa traverseze acest drum, aceasta sosea,  în cazul în care inculpatul s-ar fi apropiat cu  viteza legala.

Aceasta concluzie a domnului expert nu este temeinica, mai ales, plecând de la cele consemnate în curpinsul ambelor rapoarte de expertiza si în cuprinsul celeilalte expertize întocmite în cauza în care se arata ca alcoolemia victimei  era de  1,6%0 . Din punctul dumnealui de vedere, domnul expert  T.  a gresit în momentul în care a calculat viteza de deplasare  a victimei în traversarea soselei, raportându-se la conditiile în care acest lucru ar fi fost facut de catre o persoana neaflata  într-o vadita stare de ebrietate.

Plecându-se de la aceasta  idee ca victima ar fi putut sa traverseze strada în conditiile în care nu s-ar fi aflat  în stare de ebrietate, considera ca aceasta viteza de deplasare a dumnealui, având în vedere alcoolemia de 1,6%0 nu poate fi luata în calcul la efectuarea acestei expertize si implicit la raspunsul pentru obiectivul  nr.6.

Din punctul dumnealui de vedere, s-ar impune refacerea acestui raport de expertiza, pentru a se lamuri, pe de o parte, daca exista posibilitatea evitarii producerii evenimentului rutier de catre apelantul-inculpat, iar în cazul în care  acest lucru se spune ca nu ar fi fost posibil, sa spuna expertul daca se pot stabili  cu temeinicie consecintele  care s-ar fi produs în aceasta ultima situatie, în cazul în care nu s-ar fi putut evita incidentul rutier. Se spune ca impactul ar fi existat oricum, dar consecintele puteau sa fie altele.

Arata ca este obligatoriu de aflat daca se producea cu certitudine sau nu decesul victimei sau doar vatamarea corporala a acesteia în cazul în care impactul nu putea fi evitat, plecâd iarasi de la cele aratate anterior si anume ca unul dintre experti spune ca nu putea fi evitat impactul, iar cel de-al doilea spune ca putea fi evitat impactul. Din punctul dumnealui de vedere ambii experti care au întocmit lucrarile se bucura de o probitate morala si profesionala.

Având în vedere motivele expuse, considera ca se impune efectuarea unui nou raport de expertiza.

Pe latura civila a cauzei, solicita suplimentarea probatoriului cu un martor si înscrisuri.

Aparatorul intimatei – parte civila apreciaza ca neîntemeiata cererea formulata de aparatorul apelantului - inculpat prin care solicita efectuarea unui nou raport de expertiza, solicitând respingerea acesteia.

 Solicita sa se constate ca, desi în cauza în prima faza a fost întocmit un raport de constatare cu concluziile aratate de colegul sau, avocat  I. A. , ulterior s-au formulat critici la acest raport în cadrul urmaririi penale si s-a dispus de catre organul de urmarire penala întocmirea unui alt raport de expertiza, tot cu concluziile aratate, respectiv culpa comuna a celor implicati în accident. La momentul respectiv inculpatul  nu a formulat obiective la cea de-a doua expertiza, avea posibilitatea sa faca  obiectiuni si sa solicite  refacerea acestei expertize daca în opinia dumnealui concluziile raportului de expertiza erau în masura în a crea o îndoiala justificata în ceea ce priveste vinovatia acestuia si elementele constitutive ale infractiunii pentru care este cercetat.

La acest moment si fata de considerentele expuse, apreciaza ca nu se mai impune aceasta proba.

Aparatorul apelantului - inculpat arata ca obiectivele sunt aceleasi si în primul raport de expertiza si in cel de-al doilea raport de expertiza.

Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingerea probei solicitata de catre aparatorul apelantului – inculpat, ca nefiind utila solutionarii cauzei. Arata  ca au existat rapoarte de expertiza întocmite în cauza, au existat obiectiuni atât în faza de urmarie penala cât si în faza de cercetare judecatoreasca.

Precizeaza ca instanta de fond când a apreciat asupra încadrarii juridice a faptei date prin rechizitoriu nu era tinuta de concluziile expertului si aceste concluzii le-a coroborat cu alte mijloace de proba administrate în cauza.

Tribunalul, apreciaza ca sunt date suficiente, respectiv probe suficiente pe baza carora  sa se poata stabili  situatia de fapt dedusa judecatii, motiv pentru care  apreciaza ca nu se impune întocmirea unui nou raport de expertiza tehnica.

Aparatorul apelantului – inculpat arata ca a solicitat pe latura civila a cauzei proba cu înscrisuri si proba cu un  martor.

Arata ca nu se impune acordarea de daune morale catre partea civila raportat la faptul ca relatiile de afectivitate dintre victima si aceasta practic nu existau de foarte mult timp si referitor la proba cu înscrisuri doreste sa dovedeasca efectuarea si a altor cheltuieli de catre inculpat dupa producerea acestui nefericit eveniment.

Aparatorul intimatei – parte civila, cu privire la probele solicitate de aparatorul apelantului – inculpat, pe latura civila a cauzei, arata ca instanta de fond a tinut cont de toate aceste elemente, respectiv racirea relatiilor dintre victima si partea civila, motiv pentru care apreciaza ca aceste probe nu sunt utile si concludente solutionarii cauzei.

Reprezentanta Parchetului, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei proba cu înscrisuri pe teza probatorie solicitata precum si proba cu un martor.

Tribunalul, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei proba cu înscrisuri pe teza probatorie solicitata, la fel si  proba cu un martor,  având în vedere faptul ca însasi din declaratia partii civile rezulta ca între aceasta si victima relatiile erau destul de reci, nefiind necesara administrarea de probatorii pe aceasta situatie de fapt.

În ceea ce priveste proba cu înscrisuri prin care sa se dovedeasca efectuarea altor cheltuieli de catre inculpat, apreciaza ca nefiind utila si concludenta solutionarii cauzei având în vedere ca la prima instanta au fost acordate doar daune morale nu si daune materiale.

Aparatorul apelantului – inculpat, aparatorul intimatei – parte civila si reprezentanta Parchetului, precizeaza pe rând ca nu mai au alte cereri de formulat în cauza si solicita cuvântul asupra apelurilor.

Tribunalul în raport de aceasta împrejurare, constata apelurile în stare de judecata si acorda cuvântul asupra acestora.

Aparatorul apelantului – inculpat  D. G. , avocat  I. A. , având cuvântul, solicita admiterea apelului, considerând ca sentinta apelata este nelegala si ntemeinica, prin urmare solicita a fi desfiintata de catre instanta de apel si sa se pronunte o noua hotarâre prin care apelantul - inculpat sa fie achitat, în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2  din Codul de procedura penala, raportat la faptul ca lipseste latura subiectiva în situatia de fata.

Considera ca vinovatia inculpatului nu a fost dovedita sub nicio forma cu privire la savârsirea acestei fapte, neputându-se retine culpa acestuia  în producerea evenimentului rutier, în urma caruia a fost cercetat.

Arata ca argumentele acestor concluzii sunt cele expuse anterior în fata instantei, în sensul ca nu se poate atrage raspunderea penala a inculpatului - apelant  în situatia în care la dosarul cauzei se afla doua rapoarte de expertiza cu concluzii total diferite, unul dintre acestea fiindu-i favorabil inculpatului, în sensul ca se arata în continutul sau ca nu putea sa evite producerea acestui eveniment rutier.

Cel de-al doilea raport de expertiza pe care îl mentioneaza instanta de fond în motivarea sentintei apelate  lasa loc de interpretare, iar aceste dubii ar trebui sa fie interpretate în interesul si în folosul inculpatului,  în sensul ca se arata acolo ca nu se pot prevedea cu exactitate consecintele accidentului în cazul în care inculpatul ar fi circulat cu viteza legala. Prin urmare, spune ca expertul a lasat deschisa calea si spre aceasta consecinta nefericita care de altfel s-a si produs si anume decesul partii vatamate.

Raportat la latura civila a cauzei, daca a solicitat achitarea pentru lipsa de vinovatie a inculpatului în producerea acestei fapte, considera ca pretentiile materiale ale partii civile  ar trebui respinse, asta raportat si se desprinde si din probatoriul administrat în cauza ca între victima si partea civila nu exista absolut nicio legatura de afectivitate, acestia pierdusera relatiile, nu mai avea relatii de familie de aproximativ 20 de ani. De altfel, partea civila  nici nu s-a ocupat de cheltuielile de înmormântare ale tatalui sau, a participat doar la acest eveniment, dupa acest eveniment toate  obiceiurile crestinesti,  parastasele au fost facute de catre alte persoane în niciun caz de catre partea vatamata si de aici se poate desprinde concluzia ca este incorect sa se acorde  aceste daune morale din moment ce suferinta acesteia pricinuita de decesul tatalui sau este inexistenta.

Solicita respingerea apelului declarat de catre societatea de asigurare  SC  A.  ca nefondat.

Aparatorul intimatei – parte civila, solicita respingerea apelului declarat de catre inculpat ca nefondat, mentinerea sentintei instantei de fond ca legala si temeinica, sa se aiba în vedere faptul ca din întreg ansamblul probator administrat în cauza a rezultat fara putinta de tagada ca  inculpatul se face vinovat de savârsirea infractiunii pentru care a fost cercetat si ulterior condamnat la o pedeapsa exagerat de mica, s-a tinut cont de toate circumstantele atenuante, nu poate fi vorba de nicio achitare, nici macar nu a dat niciun moment dovada de fler, din contra a persiflat si a avut o atitudine total nepotrivita fata de aceasta situatie în ceea ce priveste partea pe care o asista.

 În ceea ce priveste latura civila a cauzei, asa cum a aratat anterior, considera ca partea pe care o reprezinta a dat dovada de sinceritate atât în ceea ce priveste  modalitatea în care a prezentat relatiile, modul în care a fost afectata si vatamarea morala care i-a fost produsa prin savârsirea acestei infractiuni de catre inculpat, instanta în mod corect a cenzurat toate aceste lucruri raportat si la probele din cauza si la declaratiile acestuia si la martorii propusi si celelalte înscrisuri din dosar si a pronuntat o sentinta legala si temeinica, motiv pentru care solicita sa fie mentinuta ca atare

Având cuvântul pe apelul societatii de asigurare, pune concluzii de respingerea acestuia ca nefondat.

Reprezentanta  Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea apelurilor declarate de inculpat si societatea de asigurare ca nefondate, mentinerea sentintei instantei de fond ca legala si temeinica.

Apelantul – inculpat  D. G. , având ultimul cuvânt, solicita admiterea apelului pentru motivele invocate de catre aparatorul sau.

T R I B U N A L U L :

Asupra apelurilor penale de fata, deliberând, constata:

Prin  sentinta penala nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr. 940/828/2009 s-a dispus condamnarea  inculpatului D. G. , la pedeapsa închisorii de 1 an si 4 luni pentru savârsirea  infr. prev. de art.178 alin.2 Cod penal cu aplic. disp. art. 74 lit.a),c) Cod penal si art.76 lit.d) Cod penal.

În baza disp. art.81  Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 4 luni termen de încercare stabilit în conditiile art.82 Cod penal.

În temeiul disp. art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul savârsirii altei infractiuni pe durata termenului de încercare.

În temeiul disp. art.14 Cod procedura penala si art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art.998;999 Cod civil si art.49-57 din Legea 136/1995 modificata, a fost admisa  în parte actiunea civila formulata de partea civila  V. N., în contradictoriu cu inculpatul si asiguratorul de raspundere civila  S.C.  A. S.A . fiind obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de raspundere civila, acesta din urma în limitele stabilite  prin contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila si prin Ordinul nr.11/02.10.2007 emis de Comisia de  supraveghere  a Asigurarilor  la plata despagubirilor civile în cuantum de  15.000 lei catre partea civila cu titlu de daune morale.

În baza art.193 alin. 1 si 2 Cod penal a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de raspundere civila  sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata în cuantum de 200 lei.

În baza art.191 alin.1 Cod procedura penala inculpatul  a fost obligat la 1300 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 1000 lei în cursul urmaririi penale.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr.384/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Topoloveni s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata în stare de libertate, a inculpatului  D. G. , cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de ucidere din culpa, în conditiile unui accident de circulatie, în modalitatea prevazuta de art.178 alin.2 Cod penal retinându-se în continutul actului de sesizare ca, în ziua de 28.04.2008, inculpatul, în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism Peugeot 309 cu nr. (...), cu o viteza peste limita stabilita de art.155 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, pentru sectorul de drum pe care circula, a intrat in coliziune cu victima  V. G. care se angajase fara sa se asigure si printr-un loc nepermis în traversarea drumului public, determinând astfel în mod nemijlocit decesul victimei.

Examinând continutul materialului probator administrat în cauza, respectiv: proces verbal de sesizare si cercetare la fata locului; schita accidentului; proces verbal de verificare tehnica; buletine de examinare toxicologica; raport de necropsie; expertize tehnice judiciare; polita de asigurare RCA coroborate cu declaratiile partilor si depozitiile martorilor, instanta  de fond a retinut în fapt, urmatoarele:

La data de 28.04.2008, organele de politie au fost sesizate în legatura cu faptul ca pe DN 7, pe raza comunei Calinesti, s-a produs un accident de circulatie în urma caruia a rezultat decesul unei persoane care se deplasa pietonal stabilindu-se ca, în momentele premergatoare accidentului, inculpatul  D. G.  conducea un autoturism marca Peugeot 309, cu nr. de înmatriculare (...), pe DN7, în sensul de mers Topoloveni-Pitesti; pe raza comunei Calinesti, dupa ce a efectuat o manevra de depasire a autovehiculului marca (...), cu nr. (...), condus de martora  R. G. R. , inculpatul a revenit pe sensul sau de mers si dupa câteva momente a fost surprins de aparitia pe carosabil a pietonului  V. G. care se angajase în traversarea drumului public, într-o zona neautorizata trecerii pietonilor.

În aceste împrejurari, evaluând pericolul situatiei create, inculpatul  D. G.  a actionat sistemul de frânare al autoturismului, dar datorita vitezei cu care rula, ce depasea cu mai mult de jumatate limita de viteza legal admisa pentru acel sector de drum, manevra inculpatului a fost ineficienta, producându-se astfel, coliziunea dintre autoturism si victima. În urma accidentului, datorita multiplelor traumatisme suferite, la scurt timp a intervenit decesul pietonului  V. G.  .

S-a retinut de prima instanta ca în cauza, în vederea lamuririi împrejurarilor în care s-a comis accidentul de circulatie si a evaluarii posibilitatilor de evitare de catre parti, s-au efectuat doua expertize tehnice auto iar potrivit primului raport de expertiza tehnica judiciara s-a stabilit ca accidentul putea fi prevenit de catre victima  V. G. care se afla într-o stare avansata de ebrietate, ce a provocat tulburari de comportament si care s-a angajat în traversarea carosabilului printr-un loc nepermis si fara sa se asigure, intrând astfel în spatiul de siguranta al conducatorului auto. Fata de concluziile expertului, initial prin Ordonanta nr.384/P/28.11.2008 s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului  D. G. , apreciindu-se ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii cercetate.

 Urmare a plângerii formulate de partea civila  V. N.  ( fiica victimei) prin Ordonanta nr.37/II/2/2009 s-a dispus redeschiderea urmaririi penale si completarea cercetarilor pentru lamurirea împrejurarilor producerii evenimentului rutier.

În cauza a fost efectuata a doua expertiza tehnica auto, concluzionându-se în sensul culpei comune, apreciindu-se ca, atât pietonul  V. G.  , cât si conducatorul auto  D. G.  dispuneau de posibilitati de evitare în situatia adoptarii unei conduite conforme normelor rutiere.

Pe de o parte, pietonul  V. G. în momentele anterioare accidentului se afla în afara prevederilor legale prin încalcarea dispozitiilor art.72 pct.3 din OUG 195/2002 republicata si modificata care  reglementeaza ca „ traversarea drumului public de catre pietoni se face numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar în lipsa acestora, în localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si ceilalti participanti la trafic”

Sub un alt aspect, s-a  retinut ca inculpatul  D. G.  în momentele premergatoare accidentului a încalcat dispozitiile art.48 din OUG 195/2002, potrivit carora „conducatorii de vehicule au obligatia sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze în functie de conditiile de drum, astfel încât sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta „ si dispozitiile art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 în care se precizeaza obligatia conducatorilor auto de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula.

Referitor la dinamica accidentului si posibilitatile  de evitare a evenimentului rutier, s-a  concluzionat ca locul impactului s-a situat pe banda de mers a autoturismului condus de inculpat care circula în momentele anterioare conturarii starii de pericol cu viteza de aproximativ 104 km/h, apreciindu-se ca impactul cu victima nu putea fi evitat deoarece accidentul a avut loc în spatiul de siguranta al conducatorului auto.

În ceea ce priveste antecedenta cauzala a evenimentului rutier ce a avut drept consecinta decesul pietonului, s-a evidentiat în cuprinsul raportului de expertiza deopotriva starea potentiala de pericol produsa de conducatorul autoturismului care circula cu o viteza care depasea cu mult limita legala, atipica traficului prin localitati si greu de apreciat de eventuali pietoni care intentioneaza sa traverseze arterele rutiere si starea iminenta de pericol generata de victima  V. G. angajat în depasirea drumului public printr-o zona neautorizata si fara sa se asigure fata de autovehiculele angajate în trafic. S-a  concluzionat ca, în situatia în care autoturismul ar fi fost condus cu viteza legala de 50 km/h atunci între conducatorul autoturismului si victima nu exista nici o stare de conflict rutier, deoarece victima putea traversa drumul fara a obliga conducatorul auto la nicio manevra de conducere menita sa-l protejeze.

Instanta de fond a retinut astfel ca, ambele parti, prin nerespectarea prevederilor legale ce impuneau o anumita conduita în calitate de participanti la trafic, au determinat în egala masura producerea accidentului rutier ce a avut drept consecinta decesul pietonului  V. G.  , urmând a se retine culpa concurenta a acestora.

Potrivit  raportului de necropsie  medico-legala nr.-99/B/2008 emis de SML Arges, se concluzioneaza ca moartea pietonului  V. G. a fost violenta, fiind cauzata de un politraumatism cu multiple fracturi ( craniu, coloana cervicala, membre, coaste) si rupturi vasculare, leziuni traumatice produse prin lovire cu si de corpuri dure în cadrul unui accident rutier, concluzionându-se ca între leziuni si deces exista legatura directa de cauzalitate. Sub un alt aspect se precizeaza ca victima prezenta o alcoolemie de 1,60 gr/1000 ml sânge, aspect evidentiat în buletinul de analiza nr.106/SML Arges.

Audiat în cauza , în fata instantei de fond, inculpatul a recunoscut savârsirea faptei în contextul situatiei de fapt anterior expuse, aceleasi aspecte fiind evidentiate si în depozitiile martorelor audiate în cauza –  R. G.  si S. A., în ceea ce priveste împrejurarile derularii evenimentului rutier.

S-a retinut de catre instanta de fond ca, cu ocazia concluziilor formulate în dezbateri pe fond, inculpatul a invocat în aparare împrejurarea ca nu exista legatura directa de cauzalitate între conduita sa în trafic si urmarea socialmente periculoasa prevazuta de legea penala. Astfel, a apreciat ca posibilitatea de evitare a accidentului rutier apartinea exclusiv victimei daca adopta o conduita conforma normelor rutiere, însa în speta, data fiind  atitudinea victimei ce a ignorat prevederilor legale, rezultatul tot s-ar fi produs chiar în situatia în care inculpatul circula cu viteza legala.

Prima instanta a apreciat însa ca împrejurarile invocate în aparare de inculpat sunt însa infirmate de concluziile rapoartelor de expertiza tehnica auto, astfel cum au fost expuse anterior, mentiunile existente în procesul-verbal de cercetare la fata locului, depozitiile martorilor si chiar declaratiile inculpatului.

Ambele aspecte - traversarea strazii de catre victima fara sa se asigure si depasirea limitei de viteza de catre inculpat – sunt evidentiate în lucrarile de expertiza efectuate fara ca inculpatul sa conteste în termen legal concluziile acestora. Este cert astfel ca adoptarea unei conduite imprudente de catre victima a generat starea de pericol, însa depasirea vitezei regulamentare de catre inculpat a determinat în mod direct imposibilitatea evitarii impactului si producerea multiplelor leziuni ce au avut drept consecinta decesul pietonului.

În acelasi sens, instanta de fond a subliniat ca, în procesul verbal de cercetare la fata locului se evidentiaza existenta unor urme de frânare, pe o lungime de 66 respectiv 56 m ( file 10-11 dosar urmarire penala) aspecte ce se coroboreaza cu concluziile raportului de expertiza efectuat de expertul  T. I. privind dinamica producerii accidentului si depozitiile martorilor ce au mentionat expres ca „dupa impact autoturismul a rulat câtiva metri pe frâna, pietonul ramânând pe capota, cazând pe carosabil la oprirea autovehiculului”.

 În acest context, în opinia instantei de fond,  a rezultat cu certitudine legatura de cauzalitate dintre actiunea inculpatului si decesul victimei, atâta vreme cât în situatia adoptarii unei conduite conforme  normelor rutiere privind respectarea regimului legal de viteza, ar fi avut posibilitati reale de evitare a accidentului de circulatie. Chiar daca victima a „contribuit „  prin propria sa activitate imprudenta la producerea accidentului, fara actiunea inculpatului, rezultatul socialmente periculos  nu s-ar fi produs.

Fata de aceste considerente,  judecatoria a retinut ca antecedenta cauza accidentului de circulatie  ce a avut drept consecinta decesul victimei  V. G. a constituit-o atât atitudinea inculpatului prin încalcarea normelor ce reglementeaza  circulatia pe drumurile publice, cât si conduita pietonului ce a ignorat obligatiile ce îi reveneau în calitate de participant la trafic.

În drept, fapta inculpatului  D. G.  care în ziua de 28.04.2008, în timp ce conducea pe drumurile publice, un autoturism Peugeot 309 cu nr. de înmatriculare (...) cu o viteza peste limita stabilita de art.49 din OUG 195/2002, pentru sectorul de drum pe care circula si în aceste conditii a intrat în coleziune cu victima  V. G. care se angajase fara sa se asigure si printr-un loc nepermis în traversarea drumului public, determinând astfel în mod nemijlocit decesul pietonului, a fost încadrata în  infractiunea de ucidere din culpa, în modalitatea prevazuta si pedepsita de art.178 alin.2 Cod penal pentru care a fost angajata raspunderea penala a inculpatului.

La stabilirea si individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevazute de art.72 Cod penal, respectiv limitele prevazute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei determinat de modalitatea de producere prin ignorarea obligatiilor adoptarii unei conduite preventive si încalcarea normelor privind circulatia pe drumurile publice de catre ambii participanti la trafic, urmarile produse, dar si circumstantele personale ale inculpatului.

Sub acest ultim aspect, s-a  retinut ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o atitudine sincera si de regret constant manifestata pe parcursul cercetarilor si a contribuit financiar la cheltuielile de înmormântare ale victimei

Toate aceste elemente  au justificat retinerea circumstantelor atenuante prevazute de art.74 lit. a),c) Cod penal, cu consecinta aplicarii  disp. art. 74 lit. d) Cod penal.

Prin urmare, instanta  a apreciat ca aplicarea unei pedepse de  1 an si 4 luni închisoare este în masura sa asigure scopul preventiv educativ al pedepsei prevazut de art.52 Cod penal.

În ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta a retinut, din continutul înscrisurilor depuse la dosar – ancheta sociala si caracterizari ( filele 27-30) coroborate cu depozitiile martorilor  S. V.  si  T. S.  , ca inculpatul este bine integrat în mediul social si familial si îsi asuma responsabilitatea faptei comise, constientizând gravitatea acesteia.

Coroborând toate aceste elemente ce particularizeaza persoana inculpatului si apreciind îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de art.81 Cod penal, instanta de fond a  dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 3 ani si 4 luni, termen de încercate stabilit în conditiile art.82 Cod penal.

În temeiul disp. art.359 Cod procedura penala a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 Cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

Instanta a fost legal învestita cu solutionarea actiunii civile alaturat celei penale, partea civila  V. N. solicitând obligarea inculpatului la plata despagubirilor în cuantum de 15.000 Euro cu titlu de daune morale.

La solutionarea laturii civile, instanta  de fond a avut în vedere principiul reparatiei integrale a prejudiciului ce guverneaza materia raspunderii civile delictuale pentru a se înlatura toate consecintele daunatoare ale faptului ilicit si culpabil, dar si angajarea raspunderii inculpatului, proportional cu propria culpa.

S-a aratat de catre instanta de fond ca întelesul notiunii de prejudiciu moral consta în rezultatul daunator al unei fapte ilicite si culpabile prin care se aduce atingerea valorilor cu continut nepatrimonial ce definesc personalitatea acestora.

Prejudiciul moral, fiind strâns legat de persoana umana, lezeaza direct si nemijlocit sentimentele de afectiune,  ocrotire parinteasca, sprijin moral.

Potrivit disp. art.998,999 Cod civil pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ urmatoarele conditii: savârsirea unei fapte ilicite de catre inculpat; existenta unui prejudiciu cert ramas nerecuperat si a legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si urmarea produsa; existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.

Sub aspectul acestor conditii, instanta a  retinut ca, urmare a savârsirii faptei ilicite de catre inculpat în conditiile situatiei de fapt anterior expuse, s-a generat partii civile – fiica victimei – un prejudiciu nepatrimonial. Împrejurarea ca victima a adoptat o conduita imprudenta ce a determinat retinerea culpei sale concurente în producerea accidentului nu reprezinta un impediment de natura a înlatura raspunderea inculpatului, proportional cu culpa sa, ci urmeaza a fi judicios evaluata la stabilirea cuantumului despagubirilor.

Sustinerea inculpatului ca pretentiile partii civile sunt nejustificate – având în vedere relatiile dintre parti ce nu s-au revazut un interval îndelungat de timp –nu  au fost  retinute de instanta, fiind avute însa în vedere la cuantificarea despagubirilor.

S-a apreciat ca, faptul ca între parti nu s-au pastrat legaturi strânse, nu este imputabil partii civile care a fost încredintata mamei dupa desfacerea casatoriei, însa a depus diligentele necesare pentru a restabili si mentine relatii firesti cu tatal sau . În acelasi sens, martorul  B. O.  ( fila 39) a evidentiat ca partea civila a contribuit la cheltuielile de înmormântare si a participat la acest eveniment, ulterior ocupându-se de comemorarile  crestinesti ale victimei, elemente ce atesta existenta unor sentimente de afectiune pe care partea civila le nutrea fata de tatal sau, lezate prin actiunea ilicita a inculpatului si de natura a justifica acordarea daunelor morale.

În acest context, la stabilirea cuantumului despagubirilor solicitate cu titlu de daune morale, instanta  fondului a avut în vedere atât principiul angajarii raspunderii civile a inculpatului proportional cu culpa sa la producerea prejudiciului, cât si natura legaturilor afective statornicite între parti si consecintele asupra vietii afective a partii civile.

Fata de aceste considerente, constatând îndeplinite cumulativ conditiile pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului, a admis în parte  actiunea civila formulata.

Din continutul politiei de asigurare RCA ( fila 98 dosar urmarire penala) a rezultat ca la data producerii evenimentului rutier cauzator de prejudiciu, autoturismul condus de inculpat era asigurat la Societatea de Asigurare Reasigurare A. S.A.,  asigurator de raspundere civila a carui raspundere urmeaza a fi angajata în temeiul contractului de asigurare, conform art. 49-57 din Legea nr.136/1995, însa în limita plafonului maximal prevazut prin Ordinul 11/2007 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatiei de raspundere civila pentru prejudicii produse tertilor prin accidente de autovehicule. Potrivit dispozitiilor anterior mentionate, persoana pagubita prin producerea accidentului se poate îndrepta pentru acoperirea prejudiciului suferit fie împotriva pers oanei vinovate de producerea accidentului, fie împotriva asiguratorului de raspundere civila ce raspunde în limita plafonului maximal prevazut prin Ordinul 11/2007 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor.

Fata de considerentele ce preced, în temeiul disp. art.14 Cod procedura penala si art. 346 Cod procedura penala coroborat cu art.998;999 Cod civil si art.49-57 din Legea 136/1995 modificata, a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila  V. N. în contradictoriu cu inculpatul si asiguratorul de raspundere civila  S.C.  A. S.A . si a  obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de raspundere civila, acesta din urma în limitele stabilite  prin contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila si prin Ordinul nr.11/02.10.2007 emis de Comisia de  supraveghere  a Asigurarilor  la plata despagubirilor civile în cuantum de  15.000 lei catre partea civila cu titlu de daune morale.

În baza art.193 alin. 1 si 2 Cod penal a fost obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de raspundere civila  sa plateasca partii civile cheltuieli de judecata în cuantum de 200 lei,  în raport de modalitatea  de solutionare a actiunii civile.

În baza art.191 alin.1 Cod procedura penala a  fost obligat inculpatul la 1300 lei cheltuieli judiciare catre stat din care 1000 lei în cursul urmaririi penale.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatul  D. G.  si asiguratorul de raspundere civila  S.C.  A. S.A .

Apelantul inculpat Dore Gheorhe a  criticat sentinta primei instante sub aspectul gresitei sale condamnari pentru infractiunea dedusa judecatii si a modului de solutionare a laturii civile a cauzei.

Astfel, în ceea ce priveste latura penala a cauzei  apelantul inculpat a solicitat desfiintarea sentintei cu consecinta înlaturarii dispozitiei de condamnare si achitarea, sustinând ca lipseste vinovatia sa în producerea accidentului de circulatie soldat cu decesul victimei, cât timp , conform concluziilor raportului de expertiza întocmit în cauza de catre domnul expert  Z. , a reiesit ca nu putea  evita  producerea  acestui accident rutier chiar daca ar fi rulat cu o viteza legala de  50 Km/h.

În ceea ce priveste pretentiile civile ale intimatei , fata de solutia de achitare ce se impune în cauza , apelantul inculpat a aratat ca se impune respingerea cererii cu acest obiect.

Totodata apelantul inculpat  a precizat ca, acordarea  unei sume de bani cu titlu de daune morale catre fiica victimei este nejustificata, cât timp între acestia nu exista absolut nicio legatura de afectivitate si nu au mai tinut legatura de aproximativ 20 de ani, asa încât se poate sustine  ca, suferinta acesteia, pricinuita de decesul tatalui sau, este inexistenta.

Apelantul asigurator  de raspundere civila  SC  A.  SA nu a precizat  motivele pentru care a formulat apel împotriva sentintei instantei de fond.

Examinând sentinta apelata prin prisma motivelor invocate,  cât si din oficiu, tribunalul retine urmatoarele:

Instanta de fond  a evaluat corespunzator materialul probator administrat în cauza, cu respectarea disp art 62 ,63 si 69 cod pr pen, si a stabilit corect împrejurarile comiterii faptei, încadrarea juridica  data acesteia si  vinovatia inculpatului.

Astfel, coroborând concluziile  raportului de expertiza  întocmit de expertul  T.  cu declaratiile martorilor, constatarile procesului verbal de cercetare la fata locului, prima instanta a ajuns la concluzia bine argumentata, pe care o îmbratisam si noi, ca atât inculpatul cât si victima au contribuit la producerea accidentului de circulatie, primul prin încalcarea disp art art.49 din OUG 195/2002,  circulând cu o viteza ce depasea limita legala de sectorul de  drum respectiv, iar secundul prin încalcarea disp art. art.72 pct.3 din OUG 195/2002 republicata si modificata care  prevede ca „ traversarea drumului public de catre pietoni se face numai prin locuri special amenajate si semnalizate corespunzator, iar în lipsa acestora, în localitati, pe la coltul strazii, numai dupa ce s-a asigurat ca o pot face fara pericol pentru ei si ceilalti participanti la trafic”.

În cauza s-a  întocmit initial un raport de expertiza  de catre expertul  Z. , care a concluzionat ca accidentul putea fi prevenit de catre victima  V. G. care se afla într-o stare avansata de ebrietate, ce a provocat tulburari de comportament si care s-a angajat în traversarea carosabilului printr-un loc nepermis si fara sa se asigure, intrând astfel în spatiul de siguranta al conducatorului auto, situatie fata de  care inculpatul a sustinut atât în fata instantei de fond, cât si în apel, ca se impunea efectuarea unui nou raport de exeprtiza. Apreciem însa ca o astfel de cerere este nefondata , în conditiile în care  ambele lucrari consemneaza aceeasi situatie de fapt si anume traversarea strazii de catre victima fara sa se asigure si depasirea limitei de viteza de catre inculpat, existând diferente doar în ceea ce

priveste culpa persoanelor implicate în accidentul rutier, culpa asupra careia se pronunta  numai instanta de judecata, în baza coroborarii probelor administrate în cauza.

În speta de fata se constata ca inculpatul circula în localitate cu viteza de 104 km/h ,cu mult peste limita legala pentru acel sector de drum asa încât, la întâlnirea cu  victima, care se angajase în traversare fara sa se asigure si printr-un loc nepermis,  nu a mai  avut posibilitati reale de evitare a accidentului de circulatie.

Asa fiind , cu toate ca victima a contribuit  prin propria sa activitate imprudenta la producerea accidentului,  acesta nu ar fi fost posibil fara actiunea inculpatului, situatie fata de care apreciem ca fiind nefondata critica adusa de apelantul inculpat în ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei.

Referitor la obligarea inculpatului la plata unei sume de bani cu titlu de daune morale catre partea civila , este de netagaduit ca, prin decesul tatalui sau, partea civila a suferit un prejudiciu moral, tribunalul apreciind ca acordarea de despagubiri pentru acest gen de prejudiciu este justificata, dar la stabilirea cuantumului acestora trebuie avut în vedere ca victima si fiica sa pierdusera orice legatura de  când aceasta din urma avea vârsta de 2 ani, în urma divortului parintilor sai.

Chiar daca aceasta împrejurare nu este imputabila partii civile, care a fost încredintata mamei dupa desfacerea casatoriei,  apreciem ca suferinta produsa de decesul tatalui sau nu este atât  de intensa ca în cazul pierderii unui parinte cu care s-ar fi bucurat împreuna de caldura caminului si i-ar fi fost aproape în diferite momente ale vietii.

 Totodata, din actele dosarului a rezultat ca victima traia la o ferma, fiind întretinut în schimbul prestarii unor activitati cu caracter ocazional, situatie cunoscuta de partea civila care, la rândul sau, nu a încercat sa-i acorde sprijin în vederea îmbunatatirii conditiilor sale trai.

Pentru toate aceste considerente, în baza art 379  pct 2 lit a Cod pr pen,va admite apelurile declarate de inculpat si asiguratorul de raspundere civila, va desfiinta în parte sentinta în sensul ca  va reduce cuantumul  despagubirilor la  care a fost obligat inculpatul obligat inculpatul în solidar cu asiguratorul de raspundere civila la de 15.000 lei la 5000 lei.

Va mentine în rest dispozitiile sentintei.

În baza art 192 alin 3 Cod pr pen, cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei ( 25%)  - avocat  M. C., conform împuternicirii avocatiale nr. 806/19.02.2010 se va avansa din fondurile MJLC.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite  apelurile formulate de  inculpatul  D. G. , fiul  lui (...), nascut la data de  (...),  domiciliat în (...), CNP  (...) si de asiguratorul de raspundere civila S.C.  A. S.A ., cu sediul în (...), împotriva sentintei penale nr. 6 din data de 18.01.2010 pronuntata de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr. 940/828/2009, intimata-parte civila fiind V. N., domiciliata în (...).

Desfiinteaza în parte sentinta în sensul ca reduce cuantumul  despagubirilor la  care a fost obligat inculpatul la de 15.000 lei la 5000 lei.

Mentine în rest dispozitiile sentintei.

Cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei ( 25%)  - avocat  M. C., conform împuternicirii avocatiale nr. 806/19.02.2010 se va avansa din fondurile MJLC.

Cu recurs în 10 zile de la pronuntare pentru apelantul – inculpat si intimata – parte civila si de la comunicare pentru asigurator.

Pronuntata în sedinta publica azi, 11 Martie 2010, la Tribunalul Arges - Sectia Penala.

PRESEDINTE, JUDECATOR,  GREFIER,

L. P. S. M. N. A. C.

Domenii speta

Spete similare