Penal – infracţiuni – Aplicarea procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., în cazul infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. lit. i C.pen.

Prin sentinţa penală nr. 20 pronunţată la data de 04 aprilie 2013, în dosarul nr. 949/93/2013 (definitivă prin respingerea apelului ca tardiv – Decizia nr. 151/05.06.2013 a Secţia I Penală – CAB), Tribunalul Ilfov a hotărât: 

In temeiul art. 20 C.pen. raportat la art. 174 C.pen.- art.175 lit.i) C.pen. , cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. si a art. 74 lit. a) şi b) C.pen.- art.76 lit.a) Cod penal, condamnă pe inculpatul B. M. G. la pedeapsa principală a închisorii de 4 (patru) ani, pentru săvârşirea tentativei  la infracţiunea de omor calificat.

 In temeiul art. 65 Cod penal, aplică inculpatului, ca pedeapsă complementară, interzicerea  drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a  şi litera b) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale (mai sus indicată), în condiţiile art.53 pct.2 lit. a) şi a art.66 C.pen .

 In temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a şi litera b) Cod penal.

 In temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.

In temeiul art. 88 alin. 1  Cod penal, constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la 18.01.2013 până la 04.04.2013 inclusiv (la zi), termenul de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal fiind de 8 (opt) ani .

In temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal obliga inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a). sa se prezinte la Serviciul de protecţie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe lângă Tribunalul Ilfov , la datele fixate de acest Serviciu;

b). sa anunţe , in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c). sa comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

d). sa comunice informaţii de natura a putea fi control. mijloacele sale de existenta.

In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, suspenda, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.

In temeiul art. 359 Cod procedura penala, pune inculpatului in vedere dispoziţiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 350 alin. 1 C.proc.pen., revocă măsura arestării preventive  a inculpatului. In temeiul art. 350 alin.3 lit.b) C.proc.pen. dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului B. M.G., dacă nu este deţinut sau arestat preventiv în altă cauză.

2 . In temeiul art. 180 alin.1 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen. si a art. 80 C.penal, condamnă pe inculpatul D. M. D. la pedeapsa principală a închisorii de o (una) lună , pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

 In temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II-a şi litera b) Cod penal.

 In temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durata de 2 ani şi o lună, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.

In temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal obliga inculpatul ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Bucureşti , la datele fixate de acest Serviciu;

b). sa anunte , in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;

c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d). sa comunice informatii de natura a putea fi control. mijloacele sale de existenta.

In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal,suspenda, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale, executarea pedepsei accesorii.

In temeiul art. 359 Cod procedura penala, pune inculpatului in vedere dispoziţiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere.

 3. In temeiul art. 191 alin.2 C.p.p. obliga pe inculpatul B. M. G. la plata sumei de 900 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză şi pe inculpatul D.M. D. la plata sumei de 400 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză.

Cu drept de apel in termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror si pentru inculpatul D.M. D., şi de la comunicare pentru celelalte părţi.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

1.1. Prin rechizitoriul din data de 13 martie 2013 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov în dosarul nr. xxxx/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului B. M. G. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1 – art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D. M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de loviri şi alte violenţe prev. de art.180 alin.1 C.pen.

În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 11/12 mai 2012, în jurul orelor 0330, partea vătămată T. M.A., împreună cu mai mulţi prieteni,  în timp ce se deplasa pe şos. Alexandriei din comuna Cornetu, jud. Ilfov, în apropierea unei discoteci, a observat patru persoane înarmate cu diferite obiecte contondente  (cuţit, bâte telescopice), având o atitudine agresivă. Grupul de tineri a început să înjure, astfel că partea vătămată a încercat să plece, moment în care a fost lovită cu piciorul în zona cefei , căzând în genunchi, iar apoi un alt individ l-a înţepat cu un cuţit în zona toracică dreapta. Se reţine, de asemenea, că în urma investigaţiilor efectuate  au fost identificaţi ca autori ai faptelor inculpatul B. M. G. şi respectiv inculpatul D.M.D.

În faza de urmărire penală, pentru conturarea situaţiei de fapt mai sus menţionate, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces - verbal de consemnare a actelor premergătoare; denunţul martorului A. E. C.; declaraţia părţii vătămate T.M. A.; declaraţia inculpatului B. M. G. (care iniţial a recunoscut parţial săvârşirea faptei, arătând că s-a dezechilibrat, a căzut peste partea vătămata T. M. A. si, fără intenţie, având briceagul în mana si deschis a înţepat-o pe partea vătămată); declaraţiile martorilor oculari B. L. B., D. M. D., C.F., B. O. F., M. M., N. C., V. D. E. si C. I. din care rezulta fără dubiu că inculpatul B. M. G a urmărit-o pe partea vătămată TMA şi în momentul în care aceasta era căzută la pământ, i-a aplicat lovituri de cuţit în zona toracelui, leziunile provocate punând în primejdie viata acesteia;  proces-verbal de cercetare la fata locului; certificat medico-legal nr. xxxxxxx privind partea vătămată TMA (din care rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înţepător – tăietor - posibil cuţit sau similar – leziunile toracale – cât şi prin lovire cu corp dur); planşe fotografic .

În faţa Tribunalului, înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată TMA a arătat că îşi menţine declaraţia de constituire ca parte civilă ( declaraţie dată în faţa organelor de anchetă), cu menţiunea că doreşte să îşi angajeze avocat care să îl consilieze sub acest aspect.

Spitalul xxxxxxx  Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză în faza de urmărire penală cu suma de 14.975,89 lei – filele 55-58 DUP.

La termenul de judecată din 29.03.2013 ambii inculpati au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimişi în judecată, solicitând aplicarea art. 3201 C.p.p.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că partea vătămată TMA a arătat că îşi menţine declaraţia de constituire ca parte civilă , dar că doreşte amânarea cauzei ca să îşi angajeze avocat care să îl consilieze sub acest aspect, prin încheierea din 29.03.20213 instanţa a constatat că  se impune disjungerea laturii civile a cauzei (văzând şi art. 3201 alin. 5 C.p.p.), cele două acţiuni civile cu caracter alăturat neputând fi soluţionate concomitent cu latura penală a cauzei .

1.2. Tribunalul, având în vedere poziţia procesuală a celor doi inculpati, precum şi ansamblul materialului probatoriu administrat până în acest moment în cauză, şi deliberând doar cu privire la latura penală a cauzei, constată că situaţia reală de fapt în speţă este următoarea:

În noaptea de 11/12 mai 2012, în jurul orelor 0330, partea vătămată TMA, împreună cu mai mulţi prieteni,  în timp ce se deplasa pe şos. Alexandriei din comuna Cornetu, jud. Ilfov, în apropierea unei discoteci, a observat patru persoane (printre care şi cei doi inculpaţi) înarmate cu diferite obiecte contondente  (cuţit, bâte telescopice), având o atitudine agresivă. Această atitudine a fost determinată de o altercaţie minoră a celor două grupuri, altercaţie anterioară ce a avut loc în respectiva discotecă. Dar această altercaţie a fost ,,escaladată” de către ambele grupuri, pe fondul consumului de alcool şi a impulsivităţii specifice anumitor tineri aflaţi ,,în gaşcă”.

Astfel, cele două grupuri de tineri au început să se înjure reciproc, şi în acest context partea vătămată TMA a încercat să fugă de la locul altercaţiei, moment în care a fost ajunsă din urmă şi lovită cu piciorul în zona cefei de către inculpatul DMA , victima căzând în genunchi. Apoi, în momentul imediat următor, dar fără vreo înţelegere prealabilă sau concomitentă (,,ad-hoc”) cu inculpatul DMA, inculpatul BMG a înţepat aceeaşi victimă cu un cuţit în zona toracică dreapta, după care, speriaţi, toţi tinerii au fugit de la locul faptei, fiind chemată Salvarea, care a transportat pe partea vătămată la spital.

Din certificatul medico-legal nr. xxxxxx privind partea vătămată TMA rezultă că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp înţepător – tăietor (posibil cuţit sau similar – leziuni toracale care i-au pus viaţa în primejdie) cât şi prin lovire cu corp dur.

Pentru conturarea situaţiei de fapt mai sus menţionate, instanţa a avut în vedere relativ la latura penală a cauzei totalitatea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală ( enumerate în detaliu mai sus, la pct.1.1. din prezentele considerente). Toate aceste mijloace de probă se coroborează între ele, coroborându-se, de asemenea, şi cu declaraţiile date în faţa instanţei de fond de către cei doi inculpati, care de altfel au solicitat aplicarea art. 3201 C.p.p. în cauză.

1.3. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor comise de către cei doi inculpati, instanţa constată că încadrarea  făcută prin rechizitoriu este una temeinică.

Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul BMG elementul material constă în acţiunea de lovire a inculpatului, cu un cuţit, în zona toracelui victimei. Urmarea imediată este aceea că viaţa victimei a fost pusă în primejdie (fila 44 la dosarul de urmărire penală), iar legătura de cauzalitate rezultă „ex re”, în sensul că tocmai această lovitură aplicată cu intensitate (cu ,,tărie”…) victimei de către inculpat i-a  pus victimei viaţa în primejdie.

Faţă de art.19 Cod penal, instanţa constată că inculpatul a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei indirecte deoarece, chiar dacă nu a urmărit să ucidă victima, prin folosirea unui obiect vulnerant de fier, cu muchii ascuţite (cutitul), cu care a lovit în torace (zonă vitală) pe partea vătămată, lovitură aplicată cu forţă sporită , inculpatul trebuia să accepte (în conştiinţa sa…) că e posibil ca victima să moară ca urmare a acestei lovituri.

În concluzie, inculpatul a săvârşit în speţă tentativa la infracţiunea de omor calificat (fapta fiind comisă în public…), faptă prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 litera i) Cod penal.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul DMD elementul material constă în acţiunea de lovire a inculpatului, cu piciorul, în zona capului. Urmarea imediată este aceea că victima a suferit o leziune (fără a se putea cuantifica distinct vreun număr de zile de îngrijiri medicale în certificatul medico-legal nr. A2/J/3967/16.05.2012 privind pe partea vătămată TMA ), iar legătura de cauzalitate rezultă de asemenea „ex re”,  în sensul aceluiaşi raţionament logic descris mai sus. Faţă de art.19 Cod penal, instanţa constată că inculpatul DMD a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe deoarece acesta a urmărit să lovească victima cu piciorul, scopul urmărit fiind, de altfel, realizat.

În concluzie, inculpatul DMD a săvârşit în speţă infracţiunea de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 180 alin.1  Cod penal.

Cu privire la încadrarea juridică se mai constată că partea vătămată a fost iniţial lovită cu piciorul în zona cefei de către inculpatul DMD, victima căzând în genunchi. Apoi, în momentul imediat următor, dar fără vreo înţelegere prealabilă sau concomitentă (,,ad-hoc”) cu inculpatul DMD, inculpatul BMG a înţepat aceeaşi victimă cu un cuţit în zona toracică dreapta. Prin urmare, astfel cum corect s-a arătat în rechizitoriu, în speţă nu se poate reţine coautoratul, instigarea sau complicitatea celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 litera i) Cod penal, inculpatul BMG răspunzând penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 – 175 litera i) Cod penal, iar inculpatul DMD răspunzând penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin.1  Cod penal, în condiţiile mai sus arătate.

2.1. Dat fiind faptul că inculpaţii au săvârşit (fiecare în mod distinct) infracţiunile arătate în fapt şi în drept mai sus, acestora  trebuie să le fie aplicate  pedeapse. La stabilirea pedepselor, faţă de art. 52 C.pen, nu trebuie uitate scopurile pedepsei, ce constau în restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnaţilor precum şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, atât din partea condamnatului cât şi a altor persoane.

În speţa de faţă, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului BMG, Tribunalul constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 175 C.pen trebuie să fie reduse la jumătate, dat fiind faptul că inculpatul a săvârşit o tentativă la omor calificat. Mai apoi, Tribunalul constată că este ţinut de aplicarea art. 3201alin. 7 C.p.p., dată fiind poziţia procesuală a inculpatului precum şi voinţa sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul va reduce încă o dată, cu o treime, limitele de pedeapsă mai sus menţionate. Aceste două reduceri succesive trebuie să fie făcute, având în vedere că fiecare reducere are o cauză juridică distinctă, prin voinţa legiuitorului. Făcând această „dublă reducere”, Tribunalul constată că „minimul special legal” al pedepsei aplicabile în speţă este de 5 ani de închisoare.

În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond va avea în vedere şi incidenţa unor circumstanţe atenuante, faţă de dispoziţiile art. 73-74 Cod penal (atitudinea sa constant sinceră, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, prezenţa sa în toate momentele procesuale, disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciile create, lipsa sa de antecedente penale - fila 50 ds. Tb.) şi totodată inexistenţa de circumstanţe agravante în ceea ce îl priveste pe inculpatul BMG. În consecinţă, instanţa va aplica art. 74 lit. a) şi b) C.pen.- art.76 lit.a) Cod penal, coborând pedeapsa principală sub minimul special mai sus indicat şi, apreciind  că gravitatea intrinsecă a faptei este  una totuşi ridicată (din fericire, victima nu a decedat…), instanţa va orienta cuantumul pedepsei principale spre limita minimului special mai sus amintit, dar sub acest minim. În concluzie, instanţa va aplica o pedeapsă principală în cuantum de 4 ani închisoare.

Având în vedere prevederile art. 175 alin. 1 teza finală Cod pen., precum şi cuantumul pedepsei principale aplicate, în temeiul art. 65 C. pen. instanţa va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a  şi lit. b) C. pen, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în condiţiile art. 53 pct.2 lit. a) şi a art. 66 C.pen.

De asemenea, instanţa, în temeiul art. 71 Cod penal, va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi litera b)  Cod penal, legea fiind expresă în acest sens.

Pe de altă parte, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal. Pentru a dispune în acest sens, instanţa apreciază ca scopul pedepsei, astfel cum este acesta reglementat prin dispozitiile art. 52 Cod penal, poate fi atins în ceea ce îl priveşte pe inculpat si fara executarea acesteia, deoarece instanta are in vedere faptul că masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se impune in raport cu circumstantele personale ale inculpatului (faptul ca acesta are o familie, o conduită bună în societate, lipsa sa de antecedente penale -  aşa cum am arătat mai sus, atitudinea constant sinceră în cauză, de asumare a răspunderii pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa) ce genereaza premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detentie.

La individualizarea judiciară a executării pedepsei principale aplicate instanţa va avea în vedere şi faptul că dispunerea executării efective, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate reduce posibilitatea acoperirii de către inculpat în integralitate a prejudiciului produs celor două părţi civile, în măsura în care se va ajunge la această concluzie în dosarul disjuns din prezentul dosar.

În consecinţă, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante pe o durata de 8 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.

La stabilirea acestui termen de încercare orientat spre maximul permis de lege, instanţa are în vedere faptul că inculpatul s-ar putea să aibă de plătit  prejudiciile produse celor două părţi civile; în aceste condiţii, se impune a se acorda timpul necesar inculpatului pentru a putea să plătească şi eşalonat (dacă e cazul) aceste prejudicii, dar, în acelaşi timp, faţă de dispoziţiile deciziei nr. 14/17.10.2011 , de Recurs în interesul legii, să se asigure un interval de timp suficient  pentru a se da posibilitatea formulării (din oficiu sau la cererea Parchetului sau a uneia dintre cele două părţi civile) unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante în ipoteza în care inculpatul s-ar sustrage cu rea credinţă recuperării  eventualelor prejudicii. 

În plus, un termen de încercare lung este de natură să asigure instanţa că , sub ,,ameninţarea”  art. 86/4 Cod penal (privind revocarea suspendarii sub supraveghere), inculpatul se va abţine cu atât mai mult ca în viitor să mai săvârşească vreo infracţiune.

In temeiul art. 88 alin. 1  Cod penal, instanţa va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în cauză de la 18.01.2013 până la 04.04.2013 inclusiv (la zi), termenul de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal fiind de 8 (opt) ani . La stabilirea acestei soluţii instanţa are în vedere prevederile exprese ale art. 86/2 alin.1 Cod penal (,,termenul…. se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate , la care se adaugă….” ) precum şi argumentele de doctrină în acest sens (de exemplu: prof.univ.dr. C-tin Mitrache, ,, Drept penal român – partea generală”, editura Press Mihaela SRL, Bucureşti, 1997, pagina 158).

Faţă de prevederile exprese ale codului penal, instanţa, în temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal va obliga pe inculpatul BMG ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acest Serviciu;

b). sa anunte , in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;

c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

 Faţă de prevederile exprese ale codului penal, instanţa, în  temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.

 Faţă de prevederile exprese ale codului penal, instanţa, în  temeiul art. 359 Cod procedura penala, va pune inculpatului in vedere dispozitiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.

Insă, în temeiul art. 350 alin. 1 C.proc.pen., instanţa va revoca măsura arestării preventive  a inculpatului şi în temeiul art. 350 alin.3 lit.b) C.proc.pen. va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului BMG  dacă nu este deţinut sau arestat preventiv în altă cauză. Pentru a dispune astfel, în afară de prevederile exprese ale art. 350 alin.3 lit.b) C.proc.pen ,Tribunalul va avea în vedere  şi circumstanţele personale ale inculpatului (care nu este cunoscut cu antecedente penale, conduita avută ulterior în cadrul procedurii - a recunoscut în mod constant şi în integralitate fapta imputată, are o locuinţă stabilă , deşi a fost reţinut şi apoi arestat la aproximativ 8 luni de la comiterea faptei, în acest interval de 8 luni nu a comis nicio altă faptă penală sau contravenţională care să vădească perseverenţa sa pe calea ilicitului penal sau contravenţional).

2.2.  Pe de altă parte, la individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului DMD Tribunalul constată că este de asemenea ţinut de aplicarea art. 3201alin. 7 C.p.p., dată fiind poziţia procesuală a inculpatului precum şi voinţa sa în acest sens. Prin urmare, Tribunalul va reduce, cu o treime, limitele de pedeapsă prev. în art. 180 alin.1 C.pen. Făcând această reducere, Tribunalul constată că „minimul special legal” al pedepsei aplicabile în speţă este de 20 de zile de închisoare, iar ,,maximul special legal” al pedepsei aplicabile în speţă este de 2 luni de închisoare.

În continuare, la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond va avea în vedere şi incidenţa unor circumstanţe atenuante, faţă de dispoziţiile art. 73-74 Cod penal (atitudinea sa constant sinceră, inclusiv pe toată durata urmăririi penale, prezenţa sa în toate momentele procesuale, disponibilitatea sa teoretică în a recupera prejudiciul creat) dar şi incidenţa unor circumstanţe agravante,  faţă de dispoziţiile art. 75 Cod penal (lipsa de căinţă activă efectivă, în sensul că până în prezent nu a despăgubit cu niciun leu pe victima, desi a fost cercetat în stare de libertate, precum şi cele două antecedente penale ale inculpatului, chiar dacă acestea nu constituie infracţiuni, aşa cum rezultă din copia fişei de cazier judiciar - fila 47 ds. Tb). În consecinţă, instanţa va aplica art. 80 Cod penal, „compensând” circumstanţele agravante cu cele atenuante şi, apreciind că „greutatea” acestora din urmă este mai mare, instanţa va orienta cuantumul pedepsei principale spre limita minimului special mai sus amintit. În concluzie, instanţa îi va aplica o pedeapsă principală în cuantum de o (una) lună de închisoare.

De asemenea, instanţa, în temeiul art. 71 Cod penal, va aplica inculpatului, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi litera b)  Cod penal, legea fiind expresă în acest sens.

Pe de altă parte, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale pe o durata de 2 ani si o lună, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal. Pentru a dispune în acest sens, instanţa apreciază ca scopul pedepsei, astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art. 52 Cod penal, poate fi atins în ceea ce îl priveşte pe inculpat si fara executarea acesteia, deoarece instanta are in vedere faptul că masura suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei se impune in raport cu circumstantele personale ale inculpatului (faptul ca acesta are o familie, o conduită bună în societate, lipsa sa de antecedente penale, cu exceptia a două amenzi aplicate conform art. 18 ind.1 C.pen. -  aşa cum am arătat mai sus, atitudinea constant sinceră în cauză, de asumare a răspunderii pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa) ce generează premisele atingerii scopului pedepsei si fara executarea acesteia in regim de detentie.

La individualizarea judiciară a executării pedepsei principale aplicate instanţa va avea în vedere şi faptul că dispunerea executării efective, în regim de detenţie, a pedepsei aplicate reduce posibilitatea acoperirii de către inculpat în integralitate a prejudiciului produs părţii civile, în măsura în care se va ajunge la această concluzie în dosarul disjuns din prezentul dosar.

În consecinţă, în temeiul art. 86/1 alin. 2 Cod penal, se va dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei principale  pe o durata de 2 ani şi o lună, termen de încercare stabilit conform art. 86/2 alin. 1 Cod penal.

La stabilirea acestui termen de încercare orientat ,,la minimul” permis de lege, instanţa are în vedere faptul că inculpatul s-ar putea să aibă de plătit  prejudiciul produs părţii civile, dar acesta ar trebui să fie mai redus decât prejudiciul produs aceleiaşi părti civile de către inculpatul BMG, dată fiind şi evidenta diferenţă de gravitate a infracţiunilor comise în mod distinct de către cei doi inculpaţi, cea comisă de către BMG fiind mult mai gravă, astfel cum rezultă din cele mai sus arătate, în fapt şi în drept. În aceste condiţii, se impune a se acorda timpul necesar inculpatului pentru a putea să plătească şi eşalonat (dacă e cazul) acest eventual prejudiciu, dar, în acelaşi timp, faţă de dispoziţiile deciziei nr. 14/17.10.2011, de Recurs în interesul legii, să se asigure un interval de timp suficient  pentru a se da posibilitatea formulării (din oficiu sau la cererea Parchetului sau a  părţii civile) unei cereri de revocare a suspendării sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante în ipoteza în care inculpatul s-ar sustrage cu rea credinţă recuperării  eventualului prejudiciu. 

În plus, un termen de încercare totuşi lung prin raportare la infracţiunea comisă (cea prev. de art. 180 alin.1 Cod penal) este de natură să asigure instanţa că , sub ,,ameninţarea”  art. 86/4 Cod penal (privind revocarea suspendarii sub supraveghere), şi acest inculpat se va abţine cu atât mai mult ca în viitor să mai săvârşească vreo infracţiune.

Faţă de prevederile exprese ale codului penal, instanţa, în temeiul art. 86/3 alin. 1 Cod penal va obliga pe inculpatul DMG ca, pe durata termenului de incercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a). sa se prezinte la Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de pe langa Tribunalul Bucuresti, la datele fixate de acest Serviciu;

b). sa anunte , in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;

c). sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.

 Faţă de prevederile exprese ale codului penal, instanţa, în  temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, va suspenda, pe durata suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei principale rezultante, executarea pedepsei accesorii.

 Faţă de prevederile exprese ale codului penal, instanţa, în  temeiul art. 359 Cod procedura penala, va pune şi acestui inculpat in vedere dispozitiile art. 86/4 Cod penal, privind revocarea suspendarii sub supraveghere.

2.3. În cele din urmă instanţa, în temeiul art. 191 alin.2 C.p.p., reţinând ,,culpa procesuală ” distinctă a fiecăruia dintre cei doi inculpati, îi va obliga pe fiecare la plata  de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. La cuantificarea sumelor la care va obliga în mod distinct pe fiecare inculpat, instanţa are în vedere cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală (dar nu cum sunt acestea cuantificate la finalul rechizitoriului, deoarece evaluarea lor globală la 1.500 de lei este nerezonabilă prin raportare la  urmărirea penală ,,cuantificată” în dosarul cu  nr. xxxx/P/2012,  văzând şi complexitatea relativ scăzută a probatoriului administrat, lipsa de avocaţi din oficiu, faptul că certificatul medico – legal a fost plătit de către victima, nu de către stat… ), dar şi cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească pe parcursul a doar două termene de judecată pentru BMG şi doar un singur termen pentru DMD, ţinând cont şi de faptul că ambii inculpati au arătat că recunosc faptele pentru care au fost trimisi in judecata şi, mai ales, au solicitat aplicarea dispozitiilor art.3201 cpp, ceea ce duce la diminuarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească. 

Domenii speta

Spete similare