Drept penal. partea generala. Fapta inculpatului de a emite biletele la ordin numai pentru a efectua exportul mărfii demonstrează fără dubii voinţa de a se opune cu rea-credinţă la executarea contractului.

b) Fapta inculpatului de a emite biletele la ordin numai pentru a efectua exportul marfii demonstreaza fara dubii vointa de a se opune cu rea-credinta la executarea contractului.

Judecatoria Constanta, judetul Constanta, prin sentinta penala nr. 136 din 23 ianuarie 2004 pronuntata  în dosarul penal nr.1799/2003, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b cod pr.penala, a achitat  inculpatul O.E., fara  antecedente penale, pentru comiterea infractiunii de înselaciune prev.de art.215 alin.1 si 3 cod penal, deoarece fapta nu era prevazuta de legea  penala.

Apelul declarat de parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si partea civila S.C. R.P.O. S.A. Constanta împotriva sentintei penale de mai sus, au fost respinse de catre Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.312 din 17  mai 2004, ca fiind nefondate.

Împotriva ambelor hotarâri au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta si partea civila  S.C. R.P.O. S.A. Constanta, în termen si motivat.

Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, prin motivele scrise, sustinute oral în instanta, sustine netemeinicia si nelegalitatea ambelor hotarâri pronuntate în cauza, având în vedere faptul ca, desi nu a fost contestata starea de fapt retinuta prin actul de acuzare, se sustine ca inculpatul a actionat în modul aratat, nu cu intentia vadita de a însela pe partea civila.

Se apreciaza ca, din probele administrate rezulta ca inculpatul a intentionat inducerea în eroare a partii vatamate – societatea prestatoare de servicii, de vreme ce a beneficiat de serviciile furnizate, în virtutea contractului încheiat, urmarind neplata contravalorii operatiunilor, daca se are în vedere ca de la bun început, în conturile sale nu avea disponibil banesc, dar pe toata derularea contractului, când a primit sume de bani în lei si valuta, au fost retrase si transferate de catre inculpat la o alta firma, unde era administrator.

Astfel ca, inculpatul nu a onorat biletele la ordin nici la data stipularii în contract si nici la data scadentei acestora, refuzând sub toate formele plata.

În concluzie, se solicita ca potrivit prevederilor art.3859 pct.17 cod pr. penala, sa fie admis recursul si condamnat inculpatul pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.215 alin.1 si 3 cod penal.

Partea civila, prin motivele scrise depuse la dosar, sustine netemeinicia si nelegalitatea ambelor hotarâri, aratând ca instantele au ignorat complet care este regimul juridic al biletelor la ordin – instrumente de credit si plata, pe care le-a emis inculpatul, în conditiile în care nu avea disponibil banesc, are datorii fata de alti clienti, inclusiv catre stat.

Latura subiectiva – intentia în  savârsire a infractiunii de înselaciune, rezulta din situatia de fapt, asa cum a fost retinuta de instanta de judecata, dar careia i s-a dat o conotatie de litigiu civil.

Partea civila, solicita admiterea recursului, casarea ambelor hotarâri si obligarea inculpatului la despagubiri civile, asa cum au fost formulate la instanta de fond.

Verificând din oficiu, motivele de recurs, constata :

Inculpatul O.E., a fost trimis în judecata prin rechizitoriul nr. 3883/P/2001 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune prev.de art.215 alin.1 si  3 cod penal.

Judecatoria Constanta, prin sentinta penala nr.136 din 23 ianuarie 2004 a pronuntat achitarea inculpatului, în conformitate cu art.10 lit.b cod pr.penala pentru savârsirea infractiunii de înselaciune.

Se sustine ca data scadentei primului bilet la ordin a fost fixata pentru 15 martie 2001, în timp ca scadenta celui de-al doilea bilet la ordin a fost stabilita pentru 22.03.2001, astfel încât nu are importanta ca la momentul emiterii documentelor nu exista provizia necesara, stiut fiind ca termenul este stabilit în favoarea debitorului în absenta unor clauze contrare.

Prin urmare, pâna la termenul prevazut beneficiarul putea alimenta contul bancar, iar din acest punct de vedere se constata ca în perioada 20.02.-2.03.2001 contul a fost creditat cu suma de 109.954 USD, iar în perioada 8.03.-13.03.2001 contul în lei a fost creditat cu suma de 2.183.500 lei.

Cele retinute mai sus privesc si biletele la ordin emise la data de 7.03.2001, cu scadente la  16 martie 2001 si 19 martie 2001, astfel încât se constata ca sumele ce au alimentat contul inculpatului puteau servi la plata debitelor societatii în cuantum de 18.688,53 USD si 286.263.513 lei.

De asemenea, se considera ca reaua credinta a faptuitorului nu poate fi dedusa din refuzul de plata manifestat prin adresele nr.88/6.04.2001, nr.93/18.04.2001 si nr.105/7.05.2001, în care inculpatul se prevaleaza de plângerea adresata organelor de urmarire penala, atâta vreme cât printr-o alta comunicare adresata unitatii bancare sub nr.97/24.04.2001, acesta solicita numai amânarea platii la o data ulteriora – 31.05.2001 – în cazul în care litigiul ivit cu privire la factura în cauza va fi însusit de ambele parti.

La rândul sau, retragerea disponibilitatilor de cont si transferarea lor catre S.C. O.S. S.R.L. Constanta, nu este de natura a evidentia o eventuala intentie de prejudiciere a partii vatamate, întrucât aceasta operatiune a avut loc în cursul litigiului dintre parti referitor la modul de achitare a facturii nr.5453786, spre a evita o plata nedatorata.

Cu toate acestea, se recunoaste, privitor la factura ce a generat litigiul dintre parti, expertiza precizeaza ca prestatorul nu a respectat prevederile contractului, în sensul ca facturarea cantitatilor s-a efectuat fara sa existe o declaratie din partea  beneficiarului sau a unei societati angajate de catre acesta prin scrisori de trasura sau avize de însotire a marfii.

Din cele de mai sus, se apreciaza ca catre instanta de fond, ca derularea raporturilor contractuale s-a facut independent de vreo actiune de inducere sau mentinere în eroare, iar îndeplinirea obligatiilor de catre prestator nu a avut legatura cu disponibilitatile aferente biletelor la ordin.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.312 din 17 mai 2004, a aratat ca, inculpatul O.E., în numele societatii comerciale P.S.R. S.R.L. a refuzat prin adresele nr.25/13.01.2001 si nr.31/21.02.2001, în totalitate, plata facturii fiscale nr.5453786, returnând-o prestatorului, cu motivarea ca prestatiile portuare facturate fusesera platite anterior. Intre cele doua parti contractante a urmat o corespondenta comerciala prin care acestea si-au confruntat drepturile si obligatiile realizate si asumate pâna la acea data, în cele din urma inculpatul comunicând cu adresa nr.38/5.03.2001,ca nu are obiectiuni decât în privinta punctului 3 din factura, în opinia sa, nesustinut prin acte justificative.

Inculpatul era îndrituit sa refuze plata si fata de mentiunea ce rezulta din expertiza, în sensul ca prestatorul nu a respectat prevederile contractuale, facturând cantitatile fara sa existe o declaratie din partea beneficiarului sau a unei societati angajate de catre aceasta prin scrisori de trasura sau avize de însotire a marfii.

Se considera ca, cu intentia de a rezolva mai întâi litigiul civil si nu intentia de a însela partea contractanta, inculpatul a solicitat unitatii bancare (adresa nr.987/24.04.2001), amânarea platii la o data ulterioara, 31.05.2001.

Aceeasi intentie de lamurire a situatiei executarii contractului a stat si la baza retragerii disponibilitatilor de cont si transferarea lor de catre S.C. O.S.M. S.R.L.Constanta.

Asa cum corect a constatat instanta de fond în urma examinarii contractului încheiat de parti, atât în forma initiala, cât si în urma modificarii prin  actul aditional, biletele la ordine priveau o perioada anterioara finalizarii operatiunilor, nu serveau ca instrument de plata, câta  vreme la momentul emiterii lor,contravalorea prestatiilor nu fusese determinata,urmând ca achitarea acestora sa se faca ulterior, prin ordin de plata.

Ca situatie de fapt, retinuta prin rechizitoriu, dar si de catre cele doua instante de judecata, rezulta urmatoarele :

La data de 26 iulie 1999, inculpatul în calitate de beneficiar (asociat la S.C. P.S.R. S.R.L., încheie cu S.C. R.P.O. S.A. Constanta – fosta S.C. D., în calitate de prestator, contractul de prestari servicii înregistrat sub nr.3508/1999, având ca obiect operatiuni portuare privind primirea, depozitarea, manipularea în transbord direct-indirect, expedierea si reexpedierea fierului vechi la export si intern, livrat de S.C. P.S.R. S.R.L. Constanta, transbordul indirect al marfii sosite cu mijloace de transport terestre, operatiuni de cântarire a vehiculelor cu si fara marfa.

Prin clauzele contractuale stipulate în contract, partile au stabilit modalitati si conditii de facturare si plata.

În acest sens, prestatorul elibera documentele finale de încarcarea marfii pe nave, numai dupa ce beneficiarul depunea un bilet la ordin pentru suma reprezentând prestatii portuare, depozitare si alte datorii fata de prestator.

Potrivit acelorasi clauze, facturarea finala se facea de catre prestator la terminarea încarcarii, beneficiarului revenindu-i obligatia sa efectueze plata valorii facturilor în maxim 15 zile de la data emiterii lor.

Potrivit actului aditional la contractul de prestatii nr.3508 din 26.07.1999, act încheiat între parti la data de 12.05.2000, au fost actualizate modalitatile si conditiile de facturare si plata a serviciilor, în sensul ca prestatorul efectua facturarea prestatiilor în baza cantitatii declarate de beneficiar sau de societatile angajate de catre acesta din urma, prin scrisori de trasura, avize de însotire, draft.

Totodata, în timpul operatiunilor de încarcare, beneficiarul trebuia sa depuna biletul la ordin pentru suma reprezentând prestatiile portuare, depozitare si alte datorii fata de prestatori, acesta din urma având obligatia eliberarii documentelor finale de încarcare, dupa primirea biletului la ordin, efectuând facturarea dupa încarcarea efectiva a marfii, sens în care beneficiarul urma sa efectueze plata valorii facturilor emise în conditiile sus mentionate, în lei, maxim 5 zile si în dolari USD, maxim 10 zile de la data emiterii.

În cazul neachitarii valorii facturilor la termenul scadent, beneficiarul urma sa suporte penalitati de 1% din valoarea fiecarei facturi, pentru fiecare zi de întârziere de la data emiterii.

În aceste conditii, în  raport de probele administrate în cauza, s-a retinut ca la data de 26.01.2001, potrivit facturii fiscale nr.5453786, S.C. R.P.O. S.A. Constanta solicita inculpatului, în calitate de beneficiar, reprezentantul S.C. P.S.R. S.R.L. Constanta, plata sumei de 176.069.304 lei, reprezentând contravaloare manipulare returnare fier vechi din vagon descarcat la teren, manipulare returnare fier – autobasculare teren/teren si încarcare la nava si manipulare returnare fier de la teren încarcat la vagoane.

Potrivit adreselor existente la dosar nr.25/13.02.2001 si nr.31/21.02.2001, inculpatul a refuzat plata facturilor,returnând prestatorului, pe considerentul ca datele inserate care au stat la baza calcularii sumelor sunt eronate, în conditiile în care inculpatul a invocat plata acestora anterior, prin factura emisa la 10.01.2001 sub nr.4934361, catre prestator.

Datorita situatiei premise, la data de 16.02.2001, prin adresa nr.737, prestatorul S.C. R.P.O. S.A. Constanta, a adus la cunostinta inculpatului, ca prin factura invocata de acesta, ca instrument de plata al stingerii obligatiei reprezentând achitarea sumei invocate, a fost achitata de fapt contravaloarea unor alte operatiuni, respectiv depozitarea fierului vechi refuzat la export si returnat la intern.

Chiar si în aceste conditii, datorita disensiunilor ivite în derularea contractului, prestatorul si-a îndeplinit obligatiile contractuale, continuând încarcarea fierului vechi la bordul M/N F.S. si M/N R., obligându-l în acest sens, chiar daca indirect, ca inculpatul sa-si îndeplineasca obligatiile ce decurgeau din clauzele contractuale, respectiv emiterea biletelor la ordin pe timpul operatiunilor de încarcare.

În aceste conditii, s-a constatat ca la 22.02.200, inculpatul a emis un prim bilet la ordin în valoare de 8638,53 USD, cu data scadentei 15.03.2001, reprezentând contravaloarea operatiunii de încarcare a M/N F.S., conform facturii proforme nr. 5458949/20.02.2001, în valoare de 8,968,110 USD, contravaloarea prestatiilor ridicându-se la terminarea încarcarii navei la data de 23.02.2001, la suma de  9.023.080 USD,  conform facturii fiscale nr. 5453953/27.02.2001.

La data de 2.03.2001, inculpatul a emis al doilea bilet la ordin, cu suma de 10.030,00 USD, scadent la 22.03.2001, reprezentând contravaloarea operatiunilor de încarcare fier vechi la M/N R., în baza facturii proforme nr. 54585953/28.02.2001.

Desi inculpatul a refuzat în mod constant plata facturii nr.5453786, emisa de prestator la data de 26.01.2001, acesta din urma îi pune în vedere inculpatului ca nu va elibera documentele finale de încarcare pentru M/N R., în conditiile în care acesta nu întelege sa-si îndeplineasca obligatiile contractuale, în sensul emiterii biletelor la ordin pentru prestatiile de care a beneficiat pe timpul operatiunilor de încarcare.

Pe temeiul acestei stari de fapt, inculpatul, la data de 7.03.2001, emite doua bilete la ordin, unul în valoare de 141.357.992 lei, scadent la data de 16.03.3001 si celalalt scadent la 19.03.2001, în valoare de 144.905.521 lei.

În aceste conditii, având garantia ca plata prestatiilor portuare, va fi achitata de inculpat, urmare a emiterii celor patru bilete la ordin, prestatorul a emis documentele finale de încarcare a M/N R., conditie în care S.C. P.S.R. S.R.L. Constanta, a putut efectua exportul marfii.

Imediat dupa emiterea ultimelor bilete la ordin, desi cunostea ca nu are disponibil în cont, inculpatul sesizeaza Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, depunând plângere împotriva administratorului prestator S.C. R.P.O. S.A. Constanta, la data de 12.03.2001, cu trei zile înainte de primul termen scadent al primului bilet la ordin – cu termen scadent la 15.03.2001, în valoare de 8.638,53 USD, invocând în apararea sa ca a fost constrâns sa emita biletele la ordin pentru sume care nu le datora.

La adapostul acestui artificiu juridic, inculpatul prevalându-se de plângerea depusa, a solicitat Bancii M.I.S.R. R.B. – Agentia Constanta, unde societatea beneficiara avea conturi deschise, sa nu efectueze plata biletelor la ordin în lei, la data scadentei.

În aceste conditii, biletele la ordin au fost introduse de societatea prestatoare la plata, ocazie cu care au fost refuzate datorita disponibilului insuficient în banca.

Potrivit  art.215 alin.3 cod penal, inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii  sau executarii unui contract, savârsita în asa fel încât, fara aceasta eroare, cel înselat nu ar fi încheiat sau executat contractul în conditiile  stipulate, constituie infractiune.

În cazul de fata, inculpatul la data de 26 iulie 1999, în calitate de beneficiar încheie cu S.C. R.P.O. S.A.Constanta, în calitate de prestator, un contract de prestari servicii, având ca obiect „operatiuni portuare privind primirea, depozitarea, manipularea în transbord direct, indirect, expedierea fierului vechi la export si intern livrat de S.C. P.S.R. S.R.L.Constanta. 

Prin acelasi contract se stipuleaza în sarcina beneficiarului  sa depuna un bileet la ordin pentru suma reprezentând prestatie portuara, depozitare, iar prestatorul sa  elibereze documentele finale de încarcare a marfii pe nave, numai dupa ce va primi biletul la ordin.

Dupa ce prestatorul a trecut la executarea  atributiilor prevazute în contract, ca urmare a faptului ca, beneficiarul dadea semne evidente de neîndeplinire a obligatiilor – sa încheie între parti un act aditional  la contract – nr.1300/12.05.2000, prin care se actualizeaza modalitatile si conditiile de facturare si plata a serviciilor.

La data de 21 iunie 2003, S.C. R.P.O. S.A. formuleaza plângere împotriva inculpatului, prin aceea ca, pe parcursul derularii raporturilor contractuale cu S.C. P.S.R. S.R.L.Constanta, în calitate de beneficiar, a emis patru bilete la ordin, care au fost refuzate la plata pentru lipsa disponibilului  bancar.

Din probele enumerate mai sus, rezulta cu certitudine, refuzul de plata  în totalitate a facturii fiscale nr.5453786, pe care o returneaza prestatorului, motivat de faptul ca datele care au stat la baza calculului sumei, sunt eronate, sumele fiid achitate ulterior prin factura nr.4934361/10.01.2001.

Cu privire la  acest aspect, în expertiza contabila, la capitolul III (fila 152 dosar urmarire penala – ultimul paragraf), se evidentiaza ca nu poate verifica veridicitatea afirmatiilor, pentru ca se impune o analiza a tuturor intrarilor si iesirilor de fier vechi pe anul 2000, stabilirea stocului ramas si returnat la intern, greu de realizat în lipsa documentelor.

Desi inculpatul a refuzat plata facturii de mai sus, prestatorul îsi îndeplineste în continuare obligatiile contractuale, respectiv  încarcarea fierului vechi la bordul M/N F.S. si M/N R.

În urma acestor operatiuni de încarcare, prestatorul întocmeste facturile proforme reprezentând contravaloarea operatiunilor de încarcare fier vechi din 28.02.2001.

Si de aceasta data, inculpatul refuza plata facturii, dar pentru ca era în pericolul ca prestatorul sa nu emita documentele finale de încarcare a celor  doua nave, fara de care nu puteau efectua exportul marfii, inculpatul emite doua  bilete la ordin în lei din acea sata, reprezentând contravaloarea prestatiilor solicitate  la plata, dupa cum urmeaza: biletul la ordin emis la 7.03.2001 în valoare de 141.357.992 lei; biletul la ordin emis la 7.03.20011 în valoare de 144.905.521 lei,  ambele scadente la 16 si respectiv 19.03.2001.

Inculpatul, pentru a împiedica executarea contractului încheiat cu prestatorul, cât si încasarea celor doua bilete la ordin, adreseaza o plângere Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, împotriva administratorului S.C. R.P.O. S.A., înregistrata sub nr.1500/P/2001, prin care sesizeaza ca a fost constrâns la emiterea celor doua bilete la ordin, aspect ce s-a constatat ca fiind nefondat.

În acelasi timp, inculpatul solicita Bancii M.I.S.R. R.B. – Agentia Constanta, sa nu se efectueze plata, prevalându-se de plângerea adresata parchetului.

Între timp, inculpatul îsi transfera banii din cont, într-un alt cont, în aceste conditii Banca M.I.S.R. R.B. Agentia Constanta, returneaza catre S.C. R.P.O. S.A., toate biletele la ordin, refuzând plata pentru insuficienta disponibilului bancar.

Având în vedere ca cele doua bilete la ordin în lei, în valoare de 286.263.513 lei au fost emise de inculpat în baza documentelor finale de încarcare a M/N R., numai pentru a putea efectua exportul marfii, conduita sa demonstreaza fara dubii vointa de a se opune cu rea credinta de la executarea contractului, fapta ce întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.215 alin.3 cod penal.

Astfel, urmeaza a admite ca fondate recursurile declarate de parchet si partea civila, a se casa în totalitate sentinta si decizia penala si rejudecând :

În baza art.215 alin.3 cod penal,urmeaza a fi condamnat inculpatul la o pedeapsa privativa de libertate  în limitele prevazute de textul încriminator.

Domenii speta

Spete similare