Drept penal. Partea generală. Cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Beţia. Condiţii.

Decizie 6/P/6 ianuarie 2004 din 06.01.2004


Starea de beţie nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, de vreme ce aceasta nu a intervenit independent de voinţa inculpatului.

Prin sentinţa penală nr.1147/25.04.2003 pronunţată de Judecătoria Tulcea, în dosarul penal nr.926/2003, în temeiul art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e,g,i cod penal cu aplic.art. 37 lit.a cod penal, art. 74 lit.c cod penal, cu ref.la art. 76 lit.c cod penal, a fost condamnat inculpatul BPA, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

In temeiul art.61 cod penal s-a menţinut liberarea condiţionată prin executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispusă prin sentinţa  penală nr.2709/20.12.2002 a Judecătoriei Tulcea.

S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 cod penal pe durata prev.de art. 71 cod penal.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale, a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr.289 din 7 oct.2003, pronuntată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr.2653/2003.

Impotriva ambelor hotărâri, declară recurs inculpatul, motivat pe situaţia că instanţele nu au avut în vedere la individualizarea pedepsei, criteriile prev.dee art. 72 cod penal, respectiv împrejurarea că era sub influenţa băuturilor alcoolice şi această stare i-a afectat discernământul.

Verificând din oficiu motivele de recurs, constată a fi nefondat.

Din probele administrate rezultă că inculpatul B.P.A., în seara de 18.01.2003, prin folosirea de chei potrivite, a deschis autoturismul părţii vătămate BM, stationat într-un loc public, de unde a sustras bunuri în valoare de 1.000.000 lei.

Inculpatul a fost surprins imediat după săvârşirea faptei, fiind urmărit pănă la locuinţa acestuia.

Starea de beţie – despre care inculpatul pretinde că se afla, nu poate constitui o circumstanţă atenuantă, de vreme ce, starea de betie nu a intervenit independent de voinţa acestuia.

Starea de recidivă, atrasă de condamnarea anterioară pentru fapte de aceeaşi natură, relevă faptul că inculpatul nu beneficiează de circumstanţe atenuante, dar şi faptul că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 şi art.52 cod penal.

Cum instanţa de fond a stabilit o corectă stare de fapt, încadrare în drept şi vinovăţia inculpatului, aspecte care nu au fost invocate în recursul declarat şi cum nu se constată alte motive de recurs care să conducă la admiterea acestuia, urmează a fi respins, ca nefondat.

Domenii speta