Minor. Măsură de protecţie specială a plasamentului. Modificare ulterioară

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr. 986/R din 26 aprilie 2010

Prin sentinţa civilă nr.234/21.04.2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins cererea precizată şi formulată de DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ şi PROTECŢIA COPILULUI CLUJ, în contradictoriu cu pârâţii M.D.A., A.C. jr.,  A.C. sen., A.E., Serviciul de Autoritate Tutelară de pe lângă PRIMĂRIA MUN. DEJ.

Împotriva acestei sentinţe pârâta M.D.A. a declarat recurs care a fost admis prin decizia civilă nr.1709/R/06.07.2009 a Curţii de Apel Cluj, s-a casat hotărârea recurată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe, Tribunalul Cluj.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr.96 din 3 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a respins acţiunea civilă formulată de petenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj în contradictoriu cu intimaţii M.D.A., A.C. jr., A.C. şi A.E., Autoritatea Tutelară - Primăria mun. Dej, jud. Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că minora A.M.E. provine din relaţia de concubinaj a mamei M.D.A. cu numitul A.C., având paternitate determinată.

Prin adresa nr. 8636/30.03.2006 emisă de Primăria mun. Dej a fost solicitată petentei D.G.A.S.P.C. Cluj stabilirea unei măsuri de protecţie pentru minora în cauză.

Mama minorei a părăsit căminul conjugal şi a plecat în Italia la muncă, iar tatăl, A.C., se află în detenţie în Penitenciarul Gherla pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

Minora A.M.E. se află în grija bunicilor paterni A.C. şi A.E..

Având în vedere că intimata M.D.A., mama minorei în cauză, a manifestat un total dezinteres faţă de copilul său, precum şi faptul că tatăl minorei era în detenţie, prin Sentinţa civilă nr. 788/20.09.2006 a Tribunalului Cluj s-a stabilit măsura de protecţie specială a plasamentului minorei la bunicii paterni, cu plata alocaţiei de plasament, pentru minora A.M.E.. La data de 10.10.2008, mama minorei a formulat o declaraţie, prin care a solicitat reintegrarea în familia mamei a fiicei ei.

Potrivit Raportului de vizită din data de 07.08.2009 efectuat la domiciliul bunicilor paterni, tatăl minorei lucrează în construcţii, fără carte de muncă, obţinând un venit de 2.200-2.300 lei/lună. Tatăl a arătat că îşi petrece week-end-urile împreună cu fiica sa, în parcul din mun. Dej, la pescuit. Minora a precizat că mama sa nu a mai luat legătura cu ea de 2 săptămâni.

De asemenea, reiese din acest raport de vizită că mama minorei obişnuia să trimită, până în urmă cu 8-9 luni, câte 30-40 euro bunicii materne, care îi cumpăra minorei haine şi dulciuri.

Întrucât tatăl s-a certat cu bunica maternă, minora a rupt legătură cu aceasta de 2 luni de zile.

Conform menţiunilor asistentului social care a întocmit raportul de vizită, la data întocmirii raportului minora era frumos îmbrăcată, îngrijită, cu părul aranjat. De asemenea, minora are propria sa cameră, în care are TV, calculator, doarme singură în pat. Tatăl a afirmat că bunicii paterni o răsfaţă foarte mult pe Mihaela, iar bunica maternă este cea care îi cumpără haine.

Atât martorul L.T., cât şi martorul B.C. au arătat în depoziţiile lor că locuinţa intimaţilor Adam este îngrijită, bine întreţinută, iar minora are condiţii corespunzătoare de creştere şi îngrijire.

Potrivit declaraţiei martorului B.C., părinţii minorei au locuit împreună la el în chirie, timp de trei luni, perioadă în care mama minorei a practicat prostituţia. Ulterior, mama minorei a plecat în Italia, părăsindu-şi copilul. A mai precizat martorul că în perioada în care părinţii minorei în cauză locuiau în chirie, de creşterea şi îngrijirea copilului se ocupau bunicii paterni.

Sora intimatei M.D., numita H.R., audiată în calitate de martor, a declarat că intimaţii s-au ocupat corespunzător de minora A.M.E., aceştia având un comportament cordial şi decent. A mai declarat că intimata M.D. trimitea diverse sume de bani, ca ajutor financiar pentru minoră, însă ultima dată când a trimis bani a fost cu ocazia zilei minorei, 17.06.2009, respectiv 50 euro. Din 2008, de când au început litigiile şi până în prezent, nu le-a dat bunicilor paterni alte sume de bani, în afara celor 100 lei de la ziua minorei, rămaşi după cumpărarea unei biciclete pentru fetiţă. În perioada în care minora era la domiciliul bunicii materne, iar aceasta era la serviciu, martora H.R. era persoana care avea grijă de minoră. A mai relatat martora că la momentul la care părinţii minorei: intimaţii M.D. şi A.C. jr. s-au despărţit, bunica maternă (mama martorei) i-a sugerat tatălui, A.C. jr., ca minora A.M.E. să fie plasată la un centru de plasament din mun. Gherla. Arată totodată că intimata M.D. nu i s-a plâns de eventuale incidente avute cu bunicii paterni ai minorei şi a precizat martora că ei personal nu i s-a interzis să viziteze minora.

Mama intimatei M.D., numita M.O., a arătat în declaraţia dată instanţei în calitate de martor că până în cursul lunii septembrie 2008 a avut o relaţie normală cu bunicii paterni ai minorei, aceştia având un comportament adecvat. A precizat că mama minorei obişnuia să trimită cadouri şi bani din Italia, câte 50 euro, 200 euro, chiar şi după ce au început litigiile, însă nu a putut cuantifica ajutorul financiar. Mai mult, cu ocazia fiecărei vizite în România, mama M.D. îşi petrecea în integralitate timpul cu fiica sa, A.M.E. (între două săptămâni şi o lună de zile). Întrucât mama minorei şi-a manifestat dorinţa în luna iunie 2009 de a lua fetiţa şi de a-şi petrece concediul în Italia, bunicii paterni au interzis intimatei M.D. orice contact cu minora.

Potrivit aceleiaşi declaraţii, bunica maternă a precizat că nu i-a spus intimatului A.C. jr. să-şi dea consimţământul pentru plasamentul minorei la un centru din mun. Gherla.

Cu ocazia suplimentării probei testimoniale, martorii J.A.C. şi P.R.M. au arătat că minora locuieşte cu bunici paterni, unde are o cameră separată dotată cu TV şi calculator, precum şi baie separată. Minora este vizitată deseori de colege de clasă.

Martora V.A. prin declaraţia dată a arătat că minora a locuit împreună cu mama sa la bunica maternă până în urmă cu un an de zile, când intimata M.D. a plecat în Italia. Ulterior plecării intimatei, minora a fost luată de către bunicii paterni la domiciliul acestora. Mai mult, arată martora că bunica maternă este cea care îi spală hainele minorei, o îngrijeşte şi se ocupă de educarea şi de situaţia şcolară a acesteia, contribuind totodată şi financiar la creşterea minorei.

Potrivit anchetei sociale nr. 22231/15.01.2009 efectuată de Primăria mun. Dej, apartamentul mamei intimatei, M.O., este compus din patru camere şi dependinţe, este corespunzător mobilată şi curat întreţinută, prezintă gradul de confort necesar unui trai decent, dispune de toate utilităţile. În imobil, locuiesc alături de proprietară, fratele intimatei, cu soţia şi fiul acestora.

Din aceeaşi anchetă socială rezultă că tatăl minorei a fost eliberat din penitenciar şi în prezent îşi caută un loc de muncă. Se arată de asemenea, că minora se bucură de afecţiunea bunicilor paterni, aceştia asumându-şi responsabilitatea creşterii şi educării minorei, manifestând interes şi preocupare faţă de nepoata lor. Locuinţa bunicilor paterni unde locuieşte şi minora împreună cu tatăl ei, deţine un spaţiu la subsol unde este amenajată o bucătărie în care locuiesc soţii Adam, iar primul nivel al casei este compus din două camere mobilate şi amenajate corespunzător, minora având propria sa cameră.

În concluzie, se arată că bunicii paterni sunt puternic ataşaţi de minoră, depun eforturi pentru a-i asigura acesteia condiţii cât mai bune de viaţă, sunt preocupaţi de situaţia şcolară a acesteia, iar plecarea copilului ar afecta atât copilul, cât şi bunicii.

Din adeverinţa eliberată de Asociaţia de Proprietari la data de 27.11.2008 reiese că în apartamentul numitei M.O. - bunica maternă a minorei locuiesc în prezent nouă persoane.

În cauză s-a întocmit o anchetă socială la reşedinţa intimatei M.D., din Ladispoli – Italia, din care rezultă că intimata locuieşte într-o casă împreună cu o prietenă, având contract legal de închiriere. Urmare a vizitei asistentului social din cadrul Primăriei Ladispoli, la reşedinţa intimatei, s-a constatat că locuinţa este luminoasă şi bine îngrijită, cu un salon mare, bucătărie, o cameră, o cameră mică, o baie şi un balcon. Este o casă nouă, deja mobilată, în care este ordine şi curăţenie.

Din Raportul de Monitorizare a măsurii de Protecţie Specială nr. 1892/21.12.2009 reiese că minora are rezultate foarte slabe la învăţătură, iar diriginta acesteia, a afirmat că minora este obraznică, rea, neascultătoare, răspunde urât colegilor şi profesorilor. În ceea ce priveşte dezvoltarea fizică, psihică şi morală a copilului, se observă o evoluţie bună. Minora este un copil vesel, dezgheţat, foarte răsfăţat de tată şi de bunici, neascultător şi foarte obraznic. Manifestă un comportament adecvat vârstei şcolare, iar din punct de vedere emoţional este un copil echilibrat. În urma nenumăratelor discuţii purtate cu fetiţa, aceasta a declarat că doreşte să rămână în continuare în îngrijirea bunicilor paterni şi a tatălui său.

Audiată fiind în camera de consiliu minora a precizat că doreşte să rămână cu tatăl său sau şi bunicii paterni , relevând de asemenea faptul că nu a fost obligată să dea o astfel de declaraţie.

În conformitate  cu ancheta socială efectuată de către Primăria Mun.Dej, înregistrată sub nr.  22 231 din data de 15.10.2009 tribunalul reţine  bunicii paterni  manifestă interes şi preocupare faţă de  nepoata lor, depun eforturi pentru a-i asigura acesteia condiţii cât mai bune de viaţă, fiind puternic ataşaţi de aceasta, preocupaţi de evoluţia şcolară a minorei, iar plecarea copilului din această familie ar fi un moment de întristare care ar afecta  şi pe copil, copil care cu ocazia efectuării anchetei sociale şi-a reiterat dorinţa de a rămâne cu bunicii paterni , precizând că nu doreşte să părăsească ţara pentru a apleca alături de mama sa într-o destinaţie necunoscută , într-o ţară  străină  a cărei limbă nu o cunoaşte, dorind să-şi continue studiile  în ţară.

În statuarea interesului superior al  minorului tribunalul  a avut în vedere nu numai posibilităţile  materiale ale  părţilor în litigiu, posibilităţile  de dezvoltare fizică, morală şi  intelectuală  pe care le poate găsi la părinţi sau bunicii paterni ci şi  vârsta copilului, comportarea părţilor în litigiu faţă de minor anterior promovării prezentului litigiu, gardul de ataşament şi de interes  pe care aceştia l-au manifestat, legăturile afective existente între minor şi părţile litigante, în calitate de intimaţi.

Astfel, pe baza probelor administrate în prezenta speţă ,  tribunalul a apreciat că interesul minorei  A.M.E.  este de a rămâne  la domiciliul bunicilor, care sunt în măsură  să se îngrijească de dezvoltarea  sa fizică, morală şi intelectuală.

Faptul că mama are un loc  de muncă stabil în Italia , în localitatea  de domiciliu, care îi permite să vegheze  la creşterea copilului minor nu reprezintă  un argument suficient de puternic pentru a se dispune reintegrarea minorei  la intimata M.D.A. , atât timp este cu certitudine stabilit, potrivit probaţiunii testimoniale susmenţionate dezinteresul  manifestat faţă de minoră.

De altfel intimata M.D.A. nu poate  prezenta cu certitudine garanţii morale în dezvoltarea  minorei atât timp cât  prin depoziţiile martorilor B.C., P.P. se relevă instanţei de judecată faptul că intimata anterior plecării în Italia practica prostituţia, imediat după naşterea minorei.

Vârsta şi  sexul copilului sunt  fără îndoială factori  care trebuie avuţi în vedere, de regulă sentimentele de afecţiune ale copilului fiind mai puternice faţă de mamă, în primii ani de copilărie. În esenţă, minorul mai ale dacă este o fată are mai  multă nevoie  de îngrijirea mamei, atât în ceea ce priveşte  creşterea cât şi formarea caracterului.

Aceşti factori nu se impun însă cu obiectivitate ca priorităţi, ei trebuie analizaţi în contextul celorlalte criterii  ce se au în vedere  în aprecierea intereselor minorului, or, în prezenta speţă, ele nu sunt favorabile  intimatei M.D.A..

Ataşamentul minorei faţă de bunicii paterni, respectiv tată a fost relevat de probele din dosar, aceştia fiind de altfel cei aflaţi în permanenţă aproape de fetiţă, care au vegheat  la o bună creştere  şi dezvoltare lipsa mamei fiind suplinită în cvasitotalitate de către aceştia.

Împotriva acestei sentinţe pârâta M.D.A. a declarat recurs în termen legal solicitând instanţei, în principal, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii precizată şi formulată de reclamanta DGASPC Cluj respectiv, încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului minorei la bunicii paterni şi reintegrarea minorei la recurentă, precum şi sistarea alocaţiei de plasament faţă de familia extinsă, iar în subsidiar, admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, precum şi, obligarea intimaţilor A.C. sen., A.E. şi A.C. jr., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în fond şi recurs, raportat la toate ciclurile procesuale.

În motivarea recursului, pârâta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii în sensul că, pe de o parte, reţine probe care ar conduce logic la admiterea acţiunii precizate iar pe de altă parte, considerentele sunt în totală opoziţie cu probele reţinute. Astfel, instanţa reţine că la domiciliul reclamantei din Dej, locuiesc în prezent 9 persoane, după care, se reţine că din ancheta socială cu nr.2231/15.01.2009, efectuată la aceeaşi adresă locuieşte mama reclamantei împreună cu fratele acesteia, cu soţia şi fiul lor.

În privinţa anchetelor sociale efectuate la domiciliul reclamantei din România, la reşedinţa din Italia şi la domiciliul bunicilor paterni, instanţa de fond s-a mulţumit doar să descrie condiţiile de locuit ale părţilor, fără o analiză concretă a acestora, şi fără a motiva de ce se dă prioritate condiţiilor de locuit oferite de bunicii paterni.

O altă contradicţie este aceea dintre reţinerea instanţei de fond cu privire la legăturile şi contactul pârâtei cu minora, care, pe de o parte sunt reţinute ca fiind frecvente, iar pe de altă parte, sunt reţinute ca fiind inexistente, anterior luării măsurii de plasament a minorei.

Un alt motiv de recurs se referă la omiterea primei instanţe de a lua în considerare, probaţiunea existentă la dosarul cauzei, în sensul că aceasta nici măcar nu este amintită, astfel încât nu formează o sursă de raţionament pe care tribunalul şi-a fundamentat soluţia. În acest sens, nu s-a analizat probaţiunea efectuată cu privire la comportamentul bunicilor paterni, motiv pentru care recurenta a făcut plângeri înregistrate atât la DGASPC Cluj cât şi la Poliţia Dej. Nu a fost considerată ordonanţa civilă nr.1372/12.11.2009 a Judecătoriei Dej, rămasă irevocabilă, prin care recurentei i s-a admis un program de legături personale cu minora şi nu au fost luate în considerare depoziţiile martorilor propuşi de recurentă, atât în primul ciclu procesual, cât şi în al doilea, prima instanţă limitându-se doar să desprindă anumite informaţii din contextul declaraţiile testimoniale sau să omită pur şi simplu unele aspecte relevante din acestea.

Instanţa de fond a ignorat în totalitate rezultatele şcolare furnizate de diriginta minorei, care se referă la notele primite de aceasta, precum şi informaţiile furnizate din raportul de monotorizare care atestă aceleaşi rezultate extrem de slabe la învăţătură.

O altă critică se referă la raţionamentul instanţei cu privire la interesul minorei, de a fi sub atenţia şi supravegherea bunicilor paterni din punctul de vederea evoluţiei şcolare ale acesteia. Prima instanţă reţine rezultatele slabe la învăţătură ale minorei însă nu face nici o legătură logică între acest mod de supraveghere exercitat de bunicii paterni şi rezultatele şcolare obţinute, apreciind fără temei că minora este răsfăţată foarte mult deşi rezultatele acesteia denotă efectuarea unor greşeli in educaţia şi supravegherea minorei. Tribunalul nu a luat în considerare probele administrate în acest sens de către recurentă, prin care aceasta a dovedit tipul de şcoală pe care minora are posibilitatea de a-l urma în Italia, programul acesteia precum şi activităţile şcolare şi recreative pe care le-ar avea dacă minora ar fi reintegrată în familia recurentei. Prima instanţă nu a motivat deloc soluţia de a alege ca fiind în interesul superior al minorei, condiţiile de locuit oferite de bunicii paterni in comparaţie cu cele oferite de recurentă.

Hotărârea atacată este criticabilă şi din punctul de vedere al aspectului reţinut de instanţă cu privire la comportamentul părinţilor minorei, raportat la bunicii paterni. Deşi instanţa de fond a reţinut că tatăl minorei a executat o pedeapsă privativă de libertate, fără nici o dovadă concretă doar bazându-se pe declaraţia acestuia, a stabilit că acesta realizează un câştig lunar de 2.200 - 2.300 lei şi îşi petrece finalul de săptămână în parc şi la pescuit cu minora.

În privinţa comportamentului mamei faţă de minoră, instanţa nu are nici o opinie în afară de aceea că locul de muncă stabil în Italia, nu este un argument suficient de puternic pentru a se dispune reintegrarea minorei în familia mamei, reţinând depoziţia unui martor care a declarat că mama ar fi practicat prostituţia anterior plecării în Italia.

Tribunalul nu a analizat dovezile administrate de recurentă referitoare la condiţiile pe care în prezent le poate oferi minorei, la existenţa contractului de muncă, a locuinţei din Italia , a veniturilor pe care aceasta le realizează şi ale concluziilor asistentului social italian, cu privire la încadrarea acesteia în societate. Comportamentul bunicilor materni nu a condus decât la rezultate mediocre pentru minoră, aşa cum rezultă din situaţia şcolară şi din caracterizarea fetiţei de către cadrele didactice.

Deşi instanţa de fond a stabilit că vârsta şi sexul copilului sunt criterii determinante, ulterior a arătat că aceşti factori nu sunt prioritari, fără a avea în vedere împrejurarea că raportat la sexul şi vârsta minorei, mama copilului este persoana potrivită de a exercita supravegherea şi dezvoltarea copilului.

Un alt motiv de recurs se referă la considerarea opiniei minorei ca şi criteriu esenţial în soluţionarea cauzei, combinat cu raţionamentul instanţei că mama este suplinită de bunicii paterni. Opinia minorului în astfel de cauze nu reprezintă un criteriu esenţial deoarece minora a dat declaraţii sub temerea convieţuirii cu bunicii paterni şi cu tatăl său, minora dând declaraţii contradictorii cu privire la persona căreia să-i fie încredinţată. A spune că bunicii paterni suplinesc mama copilului este o gravă eroare umană, deoarece impactul matern asupra copilului nu poate fi evaluat. Motivarea instanţei de fond referitoare la momentul de întristare pe care l-ar avea bunicii paterni dacă minora al pleca din această familie, este mai mult decât puerilă.

Hotărârea este criticabilă şi pentru faptul că tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea pârâtului A.C. jr., tatăl minorei, care a cerut şi el reintegrarea în familie.

Ultimul motiv de recurs se referă la menţinerea măsurii plasamentului care prin ea însăşi este o măsură temporară, care nu poate fi menţinută în condiţiile în care există un părinte care îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege pentru a exercita supravegherea, creşterea şi dezvoltarea minorului.

În drept, se invocă prevederile art.304 pct.7, pct.9 C.pr.civ., Legea nr.272/2004.

Reclamanta intimată DGASPC Cluj, prin întâmpinare, a învederat instanţei că îşi menţine poziţia procesuală pe care a exprimat-o la instanţa de fond deoarece din rapoartele de monotorizare rezultă că minora locuieşte împreună cu bunicii paterni şi cu tatăl său iar de la întoarcerea tatălui din penitenciar fetiţa este mult mai bine îngrijită. Aceasta a declarat în mod constant, verbal şi în scris, că doreşte să rămână cu tatăl şi cu bunicii paterni. S-a remarcat că situaţia locativă a minorei s-a îmbunătăţit iar minora are camera ei dotată cu utilităţile necesare, cu TV şi calculator.

Conform raportului de vizită din data de 19.04.2010, întocmit de către asistentul social responsabil de caz, minora este înscrisă din luna martie 2010 la centrul de zi „Familia şi copilul” din Dej, unde îşi face temele până la ora 16.00 şi se întoarce acasă cu bunica paternă.

Pe de altă parte, bunicul patern a informat asistentul social că tatăl minorei este în arest preventiv la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla, Secţia Exterioară Cluj. Bunicul patern a participat în data de 16.03.2010 la cursul intitulat „Conflicte intergeneraţionale”, organizat la sediul DGASPC Cluj şi a promis că va mai participa la astfel de cursuri.

Având în vedere starea de fapt, precum şi opinia minorei reclamata intimată lasă la aprecierea instanţei soluţia cu privire la reintegrarea copilului la mamă, potrivit principiului interesului superior al acestuia.

Pârâţii intimaţi, A.C. sen. şi A.E., prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat, şi în consecinţă menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

Reclamanta intimată DGASPC Cluj, a depus o copie de pe adeverinţa nr.23/19.04.2010 emisă de Centrul de zi „Familia şi copilul”, o copie de pe carnetul de note al elevei Adam Mihaela şi raportul de vizită din data de 19.04.2010.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.3041 C.pr.civ., reţine următoarele :

Minora A.E. este născută la 17.07.1997 din relaţia din  afara căsătoriei a mamei M.D.A. cu tatăl A.C., fiind recunoscută  de acesta din urmă.

Prin sentinţa civilă nr.788/20.09.2006 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a admis cererea formulată de petenta DGASPC Cluj în contradictoriu  cu intimaţii A.C. jr., A.C. senior, A.E., M.D.A. şi Primăria mun. Dej şi s-a stabilit măsura de protecţie specială a plasamentului minorei la bunicii paterni, A.C. senior şi A.E., dispunându-se  plata alocaţiei de plasament în favoarea bunicilor paterni, începând cu data de 20.09.2006.

La stabilirea măsurii de protecţie specială a plasamentului, Tribunalul Cluj a avut în vedere faptul că părinţii minorei au locuit împreună cu bunicii paterni în localitatea Cetan, de unde s-au mutat într-o locuinţă proprietate personală în localitatea Şomcutul Mic. În urmă cu aproximativ 4 ani părinţii minorei s-au despărţit şi au lăsat minora în grija bunicilor paterni. După despărţirea părinţilor, mama nu a mai păstrat legătura cu minora, iar tatăl a fost închis în Penitenciarul Gherla pentru executarea unei pedepse privative de libertate. Având în vedere că bunicii paterni au fost cei care şi-au asumat responsabilitatea creşterii şi educării minorei instanţa a apreciat că este în interesul superior al minorei de a creşte în continuare în familia bunicilor paterni unde beneficiază de afecţiune, sprijin material şi moral.

Prin cererea depusă la DGASPC Cluj din 10.10.2008, pârâta M.D.A. a solicitat reîncredinţarea minorei arătând că doar la data de 22.09.2008 a aflat de faptul că minora se află în plasament la bunicii paterni întrucât nu a fost citată în proces, măsură cu care nu este de acord, iar în prezent lucrează în mod legal cu contract de muncă în Italia.

Având în vedere cererea mamei copilului, reclamanta DGASPC Cluj a înaintat instanţei judecătoreşti prezenta cerere de încetare a plasamentului minorei şi reintegrarea acesteia în familia mamei.

În referatul de situaţie întocmit la 31.10.2008 de DGASPC Cluj s-a arătat că, la data de 24.10.2008 s-a efectuat o vizită la şcoala unde învaţă minora, iar în urma discuţiei cu diriginta, s-a constatat că minora merge de multe ori necorespunzător îmbrăcată la şcoală, cu lecţiile nefăcute şi neînvăţate şi este obraznică. Copilul a dat o declaraţie scrisă prin care a arătat că doreşte să plece la mama ei în Italia şi să locuiască cu ea şi a afirmat că bunica paternă o duce să facă curăţenie la scările de bloc unde aceasta este angajată şi că de multe ori mergeau cu autobuzul de 5 dimineaţa deoarece aveau de făcut curăţenie în 19 scări. Fetiţa a arătat că era nemâncată şi primea mâncare de la vecini, iar bunicul patern nu o lăsa să vorbească cu mama ei deoarece nu este de acord ca fetiţa să plece de la ei, iar dacă vorbeşte cu mama ei nu o mai lasă să se joace pe calculator. Bunicii paterni îi cumpără haine şi rechizite. În urma vizitei din 30.10.2008 la domiciliul bunicilor paterni în localitatea Şomcutul Mic, A.C. senior, a dat o declaraţie scrisă că nu este de acord ca minora să plece în Italia. Mama copilului îi trimitea câte 50 euro, o dată la 3-4 luni şi câteva haine. Bunicii paterni nu şi-au terminat de construit casa, iar toţi membrii familiei locuiesc într-o singură cameră care este mobilată: 2 paturi, o masă unde se află calculatorul fetiţei, un frigider, un televizor şi 2 dulapuri.

În raportul de vizită încheiat la 24.11.2008 de DGASPC Cluj s-a consemnat acelaşi comportament al minorei la şcoală, iar aceasta a declarat că nu îşi face lecţiile deoarece de multe ori îşi uită caietele şi temele acasă şi se joacă pe calculator în jur de  3 ore, de aceea merge la şcoală cu temele nefăcute. Minora a arătat şi că bunica maternă M.O. o vizitează în fiecare zi la şcoală şi îi cumpără rechizite sau ceea ce îşi doreşte, în valoare de 20-30 lei/zi. Copilul a confirmat că doreşte să rămână în continuare în grija bunicilor paterni.

La aceeaşi dată s-a încheiat şi un raport psihologic de către  consilierul principal, psiholog, care în urma examinării fetiţei a confirmat că minora este spontană, imaginativă, deschisă spre cei din jur, cu un „eu” bine dezvoltat, ce resimte nevoia unui mediu stabil şi unitar dominat de  afecţiune şi principii coerente de educaţie. Aceasta se află la vârsta la care manifestă pregnant nevoia de orientare, organizare, încurajare şi mai ales acceptare. În acest moment, adulţii din familie sunt absorbiţi de relaţiile dintre ei, distanţându-se simţitor faţă de minoră. Din această perspectivă, pentru o bună dezvoltare psiho-emoţională se recomandă: constanţă educaţională, suport emoţional, evitarea situaţiilor solicitante emoţional negativ, oferirea unui mediu securizant emoţional.

Minora a fost audiată de prima instanţă, în primul ciclu procesual, în două etape. Astfel, la data de 09.12.2008, copilul a declarat că doreşte să locuiască în Dej, la bunica maternă unde ar avea mai multe posibilităţi de distracţie, iar ulterior la data de 14.04.2009 şi-a manifestat dorinţa de a rămâne alături de tată şi bunicii paterni.

Pârâta M.D.A. a dovedit că este stabilită în localitatea Cerveteri, Italia, din 03.12.2007 şi are încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată cu începând cu data de 20.06.2007, în calitate de operator curăţenie, cu o retribuţie lunară brută de 906,68 euro. Totodată, pârâta a probat că a închiriat în localitatea Cerveteri, Italia, un apartament compus din 3,5 încăperi, bucătărie şi dependinţe, începând cu data de 03.11.2007, pe o durată de 4 ani cu posibilitatea de reînnoire.

Bunicii paterni au depus extras CF nr.665 Şomcutul Mic din care rezultă că deţin în proprietate cu titlu de cumpărare, ca bun comun, terenul pentru construcţii şi arător în suprafaţă de 2800 mp., cu nr.top.1653/246/2 şi cuponul de pensie a pârâtei A.E. aferent lunii octombrie 2008, în valoare de 505 lei.

În legătură cu situaţia şcolară a copilului, din adresa nr.362/02.03.2009 eliberată de Şcoala cu clasele I-VIII nr.1 Dej, s-a relevat faptul că rezultatele modeste la învăţătură ar avea ca principală cauză insuficienta pregătire a elevei. Aceasta îşi dezinformează bunicii paterni în privinţa pregătirii temelor, iar dirigintele clasei a recomandat bunicilor să vină săptămânal la şcoală şi să se informeze despre situaţia şcolară prin carnetul de corespondenţă. Fetiţa nu este atentă la ore, nu vine tot timpul cu manualele şi caietele necesare orelor din ziua respectivă, neglijează respectarea orarului şi nu se pregăteşte constant pentru lecţii, iar uneori deranjează orele (vorbeşte cu colegii). În privinţa ţinutei eleva este mai ordonată, vine constant îmbrăcată în uniforma şcolară fiind mai îngrijită.

Pârâta M.D.A. a  depus în probaţiune un înscris intitulat „cerere de înscriere la şcoala secundară de primul nivel” la şcoala medie de stat „Salvo D’ Acquisto” din Cerveteri, Italia, din care rezultă condiţiile în care studiază elevii în această unitate de învăţământ.

Probele mai sus menţionate au fost administrate în primul ciclu procesual de către instanţa de fond însă, deşi au rămas câştigate cauzei, în mod nelegal, ele nu au mai fost luate în considerare şi analizate de instanţa de rejudecare.

Prin decizia de casare, care este obligatorie potrivit art.315 alin.1 C.pr.civ., Curtea a dispus suplimentarea probaţiunii, prin efectuarea anchetelor sociale în vederea stabilirii condiţiilor materiale şi locative ale părţilor, prin administrarea probelor necesare pentru stabilirea certă a  condiţiilor de dezvoltare şi educare oferite de părţi, a comportamentului părinţilor faţă de minoră, iar dacă se va considera oportun, prima instanţă va solicita şi întocmirea unui raport de evaluare psihologică al copilului întocmit de psihologul instanţei.

 Din raportul de vizită întocmit de reclamanta DGASPC Cluj, la data de 07.08.2009, efectuat la domiciliul bunicilor paterni, reiese că tatăl minorei lucrează în construcţii, fără carte de muncă, obţinând un venit de 2.200-2.300 lei/lună. Tatăl a arătat că îşi petrece week-end-urile împreună cu fiica sa, în Parcul din mun. Dej, la pescuit. Minora a precizat că mama sa nu a mai luat legătura cu ea de 2 săptămâni.

De asemenea, minora a afirmat că mama ei obişnuia să trimită, până în urmă cu 8-9 luni, câte 30-40 euro bunicii materne, care îi cumpăra minorei haine şi dulciuri. Întrucât tatăl s-a certat cu bunica maternă, minora a rupt legătură cu aceasta de 2 luni de zile.

Conform menţiunilor asistentului social care a întocmit raportul de vizită, la data întocmirii raportului, minora era frumos îmbrăcată, îngrijită, cu părul aranjat. De asemenea, minora are propria sa cameră, în care are TV, calculator, doarme singură în pat. Tatăl a afirmat că bunicii paterni o răsfaţă foarte mult pe Mihaela (îi dau 1 leu pe zi), îi cumpără dulciuri şi cipsuri,  minora menţine legătura telefonică cu mama ei, iar bunica paternă este aceea care îi cumpără haine şi dulciuri din banii pe care îi trimite mama ei din Italia. Ulterior, tatăl minorei s-a certat cu bunica maternă şi de atunci nu o mai lasă pe fetiţă să o viziteze. Bunicii paterni au amenajat camera fetiţei, în sensul că au dotat-o cu TV, calculator, iar camera este păstrată în condiţii de curăţenie. Bunicii paterni au reuşit să-şi finalizeze bucătăria, au montat gresie şi faianţă, au cumpărat mobilă şi un frigider nou. Fetiţa era frumos îmbrăcată, îngrijită şi avea părul aranjat şi prins în coadă. Minora a afirmat că doreşte să rămână în continuare în îngrijirea bunicilor paterni şi a tatălui. (f.11-12, dosar fond)

Din raportul de vizită întocmit de reclamanta DGASPC Cluj, la data de 28.09.2009, rezultă că asistentul social a efectuat o vizită la şcoala unde învaţă minora şi a discutat cu diriginta acesteia, constatând, în urma discuţiilor purtate, că minora merge la şcoală mult mai îngrijită şi frumos aranjată. Diriginta a declarat că minora este o fire energică şi zvăpăiată care ar putea să înveţe mult mai bine şi să fie puţin mai ordonată. De situaţia şcolară a fetiţei se interesează bunicul patern care a participat la şedinţa cu părinţii. Minora este ajutată şi verificată la teme de către bunicii paterni şi de către tată şi a afirmat că se înţelege bine cu colegii de clasă şi a reuşit să se integreze în colectivul clasei.

În raportul de vizită întocmit de reclamanta DGASPC Cluj, la data de 19.04.2010, diriginta copilului a informat asistentul social că minora a fost înscrisă de către bunicii paterni la Centrul de zi „Familia şi copilul” din loc.Dej şi a auzit de la colegii de clasă ai fetiţei că minora refuză să-şi facă temele la centru. Totodată, diriginta a arătat că minora are rezultate slabe la învăţătură, nu prea învaţă şi vorbeşte în timpul orelor. Asistentul social a efectuat o vizită şi la centrul mai sus amintit, iar în urma discuţiei avute cu coordonatorul centrului a rezultat că fetiţa participă cu regularitate la activităţile organizate, s-a integrat şi s-a acomodat foarte repede şi bine cu copii din centru şi mai ales cu sarcinile şi obligaţiile din centru. Coordonatorul centrului a declarat că a observat o îmbunătăţire a comportamentului copilului în sensul că este mult mai sociabilă, puţin mai ascultătoare şi nu mai este ignorantă existând o evoluţie pozitivă cu privire la notele obţinute la şcoală. Bunicul patern a informat asistentul social că tatăl minorei este din nou închis, aflându-se în arest preventiv la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla, Secţia Exterioară Cluj Napoca. Minora îşi vizitează des tatăl în penitenciar şi este marcată de faptul că acesta este din nou închis. După acest eveniment, fetiţa s-a mutat în camera în care locuia iniţial tatăl, iar bunicii paterni s-au mutat din bucătărie în camera în care dormea înainte Mihaela. Bunicul patern a participat la cursul intitulat „Conflicte intergeneraţionale” ţinut de către psihologul DGASPC Cluj iar asistentul social l-a informat că este foarte important ca acesta să participe şi la întâlnirile ulterioare.

Asistentul social a rugat minora să-i arate carnetul de note şi a constatat că are următoarele note: română - 6,4,4,10,9; franceză - 5,6; engleză - 6; biologie - 5; istorie - 4; matematică - 4. Minora a afirmat că de când merge la centru are note mai bune la şcoală şi începe să facă progrese însă se descurcă greu la matematică, engleză şi franceză. Deoarece diriginta şi profesoara de fizică s-au plâns de comportamentul ei, asistentul social i-a atras atenţia fetiţei cu privire la normele de conduită morală, a consiliat-o şi a sfătuit-o să încerce să nu mai deranjeze orele, să nu le mai răspundă urât profesorilor şi să nu meargă la şcoală cu lecţiile nefăcute. Minora a arătat că din luna februarie nu a mai vorbit cu mama sa, iar bunica maternă o vizitează la şcoală. Totodată minora a arătat că nu doreşte să se despartă de bunicii paterni şi de tatăl ei.

În prezent situaţia şcolară a minorei rezultă din adresa întocmită de diriginta acesteia, minora având, până la data de 23.11.2009, următoarele note : l.română – 5,4,5,3; l.engleză – 4,4,4,; l.franceză – 4,4; matematică – 4,3; istorie 4,4; geografie – 6,6; biologie - 6,7; fizică – 4; ed.tehnologică – 6; desen – 7; educaţie fizică – 9.

Din ancheta socială întocmită de Primăria mun.Dej sub nr.22231 la data de 15.10.2009 şi sub nr.1443 la data de 28.01.2010 rezultă că, în perioada de timp în care pârâta M.D.A. se află pe teritoriul ţării, aceasta locuieşte în casa părintească într-un apartament compus din 4 camere, bucătărie, 2 băi şi dependinţe. Locuinţa este corespunzător mobilată şi curat întreţinută, prezintă gradul de confort necesar unui trai decent, dispune de toate utilităţile, încălzire centrală. În imobil, exceptând proprietara, mai locuiesc temporar M.R.M. (fratele pârâtei), cu soţia M. şi fiul acestora, R., în vârstă de 1 an, până la finalizarea lucrărilor cu amenajarea locuinţei acestora. Bunicii paterni locuiesc împreună cu minora într-un imobil aflat în proprietatea acestora. Imobilul deţine un spaţiu la subsol, în care este amenajată o bucătărie, în care locuiesc soţii A. Primul nivel al casei, unde locuieşte minora şi tatăl acesteia este compus din două camere mobilate şi dotate cu sursă de căldură, o bucătărie amenajată corespunzător şi baia dotată cu obiecte sanitare funcţionale. Imobilul nu este racordat la reţeaua de gaz metan dar este racordat la reţeaua de apă rece menajeră. Confortul termic este asigurat cu lemne. Minora dispune de camera ei proprie, corespunzător mobilată, dotată cu TV şi computer. Locuinţa are aparate electrocasnice care îmbunătăţesc nivelul de trai al familiei: maşină de spălat automată, două combine frigorifice, aspirator şi un aparat DVD.

Serviciul de Autoritate Tutelară a arătat iniţial că este oportună menţinerea măsurii de plasament a copilului în familia bunicilor paterni, iar ulterior a revenit şi a arătat că lasă la aprecierea instanţei de judecată decizia cu privire la soluţionarea cauzei.

Din ancheta socială întocmită de Primăria Ladispoli, Departamentul VI „Politici socio-sanitare şi de asistenţă, instruire publică”, provincia Roma, Italia rezultă că, pârâta M.D.A. locuieşte de câţiva ani în Italia într-o casă, cu contract legal de închiriere, pe care o împarte cu o prietenă, cu care împarte şi cheltuielile. Pârâta a afirmat că a lucrat întotdeauna pe teritoriu şi simte că s-a integrat bine în contextul social şi crede că este capabilă să se îngrijească de fiica ei. Aceasta a afirmat că mama ei este dispusă să se mute în Italia pentru a o ajuta să aibă grijă de fiica ei, cel puţin în prima perioadă de acomodare, dat fiind şi obligaţiile sale de serviciu, care vor fi adaptate în funcţie de exigenţele care vor apărarea după ce fiica ei va fi împreună cu ea. Casa este luminoasă şi bine îngrijită, cu un salon mare, cu bucătărie, o cameră, o cameră mică, o baie şi un balcon. Este o casă nouă deja mobilată în care se observă ordine şi curăţenie.

La dosarul de fond bunicii paterni au depus un înscris sub semnătură privată provenit de la minora A.E. Mihaela, datat la 09.08.2009, din care rezultă că aceasta nu doreşte să se ducă în Italia, să stea cu mama ei, şi să meargă la şcoală în Italia. A arătat că doreşte să meargă la şcoală în Dej şi vrea să rămână cu tatăl şi cu bunicii paterni.

De asemenea, minora a fost reaudiată de prima instanţă în camera de consiliu din 08.09.2009 şi a declarat că doreşte să rămână cu tatăl său şi cu bunicii paterni. A mai arătat că nu a fost forţată să declare că doreşte acest lucru, iar de ziua ei a primit de la mama ei suma de 50 de euro din care i s-a cumpărat o bicicletă de mătuşa ei şi restul de 100 lei i-a fost dată ei.

Din probele testimoniale administrate la propunerea pârâtei M.D.A., respectiv din declaraţia surorii pârâtei, numita H.R., rezultă că, bunicii paterni s-au ocupat corespunzător de minora A.M.E., aceştia având un comportament cordial şi decent. Pârâta M.D.A. trimitea diverse sume de bani, ca ajutor financiar pentru minoră, însă ultima dată când a trimis bani a fost cu ocazia zilei minorei, 17.06.2009, respectiv 50 euro. Din 2008, de când au început litigiile şi până în prezent, nu le-a dat bunicilor paterni alte sume de bani, în afara celor 100 lei de la ziua minorei, rămaşi după cumpărarea unei biciclete pentru fetiţă. În perioada în care minora era la domiciliul bunicii materne, iar aceasta era la serviciu, martora H.R. era persoana care avea grijă de minoră. A mai relatat martora că la momentul la care părinţii minorei, pârâţii M.D. şi A.C. jr., s-au despărţit, bunica maternă (mama martorei) i-a sugerat tatălui, A.C. jr., ca minora A.M.E. să fie plasată la un centru de plasament din mun. Gherla. A mai arătat că pârâta M.D. nu i s-a plâns de eventuale incidente avute cu bunicii paterni ai minorei şi a precizat martora că ei personal nu i s-a interzis să viziteze minora.

Mama pârâtei M.D.A., numita M.O., a arătat în declaraţia dată instanţei în calitate de martor că până în cursul lunii septembrie 2008 a avut o relaţie normală cu bunicii paterni ai minorei, aceştia având un comportament adecvat. A precizat că mama minorei obişnuia să trimită cadouri şi bani din Italia, câte 50 euro, 200 euro, chiar şi după ce au început litigiile, însă nu a putut cuantifica ajutorul financiar. Mai mult, cu ocazia fiecărei vizite în România, mama M.D. îşi petrecea în integralitate timpul cu fiica sa, A.M.E. (între două săptămâni şi o lună de zile). Întrucât mama minorei şi-a manifestat dorinţa în luna iunie 2009 de a lua fetiţa şi de a-şi petrece concediul în Italia, bunicii paterni au interzis pârâtei M.D. orice contact cu minora. Potrivit aceleiaşi declaraţii, bunica maternă a precizat că nu i-a spus intimatului A.C. jr. să-şi dea consimţământul pentru plasamentul minorei la un centru din mun. Gherla.

Martora V.A., prin declaraţia dată, a arătat că minora a locuit împreună cu mama sa la bunica maternă până în urmă cu un an de zile, când intimata M.D. a plecat în Italia. Ulterior plecării intimatei, minora a fost luată de către bunicii paterni la domiciliul acestora. Mai mult, arată martora că bunica maternă este cea care îi spală hainele minorei, o îngrijeşte şi se ocupă de educarea şi de situaţia şcolară a acesteia, contribuind totodată şi financiar la creşterea minorei (f. 59, dosar fond).

Martora C.G. a relatat că o cunoaşte pe pârâta M.D. de aproximativ 4-5 ani fiind vecine în casa din loc.Ladispoli, în Italia. Pârâta a păstrat legătura cu fiica ei şi îi trimitea , aproximativ o dată pe lună, pachete şi anumite sume de bani, 50-100 euro. Martora a afirmat că ştie de la pârâtă că bunicii paterni nu îi mai permit să o viziteze iar aceştia pun minora să scrie o serie de scrisori adresate instanţei de judecată.

Din declaraţiile martorilor propuşi de bunicii paterni ai minorei, respectiv L.T. şi B.C. reiese că, locuinţa pârâţilor Adam este îngrijită, bine întreţinută, iar minora are condiţii corespunzătoare de creştere şi îngrijire. Din spusele bunicilor paterni martorii ştiu că pârâta a trimis o serie de jucării pentru minoră, însă nu au cunoştinţă de sume de bani. Locuinţa bunicilor paterni este o casă întreţinută iar minora este bine îngrijită şi îmbrăcată corespunzător, are camera ei personală dotată cu calculator şi televizor având confortul necesar unui copil.

Potrivit declaraţiei martorului B.C.,  părinţii minorei au locuit împreună la el în chirie, timp de trei luni, perioadă în care mama minorei a practicat prostituţia. Ulterior, mama minorei a plecat în Italia, părăsindu-şi copilul. A mai precizat martorul că în perioada în care părinţii minorei în cauză locuiau în chirie, de creşterea şi îngrijirea copilului se ocupau bunicii paterni.

Martorul B.C. a arătat că, în data de 7.09.2009, la domiciliul lui, minora A.M.E. a scris o declaraţie prin care şi-a manifestat dorinţa de a locui cu bunicii paterni şi cu tatăl ei, declaraţie pe care fetiţa a dat-o la sugestia tatălui său, A.C. jr.

Din declaraţiile martorilor J.C., P.R.M., P.P.A. şi L.M. rezultă că minora locuieşte permanent la familia bunicilor paterni unde are o cameră personală, calculator şi baie separată. Fetiţa este bine îngrijită, are un comportament decent şi respectuos. Bunicul patern se ocupă de situaţia şcolară a minorei, iar fetiţa are rezultate bune la învăţătură.

Conform cupoanelor de pensie anexate, bunicii paterni beneficiază de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă în cuantum de 520 lei, A.E. şi 412 lei, A.C..

În recurs, bunicii paterni au depus un înscris sub semnătură privată provenind de la minora A.E. Mihaela, datat la 22.04.2010, din care rezultă că doreşte să rămână la tatăl său şi la bunicii paterni, să-şi continue şcoala la Dej, are condiţii foarte bune la bunici, îşi iubeşte tatăl şi nu doreşte să plece în Italia la mama ei.

Aşa cum s-a arătat, plasamentul copilului A.M.E. s-a dispus la bunicii paterni A.C. senior şi A.E. prin hotărârea judecătorească mai sus arătată întrucât minora a fost neglijată de părinţii ei.

Plasamentul ca măsură de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi este reglementat în dreptul intern de dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie consacrat în art.8 al Convenţiei  Europene a Drepturilor Omului prevede în alin.1 că „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de  familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale” iar conform alin.2 „nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţă publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”.

Măsura plasamentului, respectiv a încredinţării copilului unor instituţii speciale de ocrotire sau altor persoane, se impune doar atunci când nu mai este posibilă creşterea şi dezvoltarea copilului alături de părinţii săi. Măsura plasamentului implică şi probleme legate de restricţiile impuse drepturilor părinteşti în cursul acestei măsuri, fiind în sine o ingerinţă în viaţa de familie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în repetate rânduri în jurisprudenţa sa (Curtea EDO, hotărârile: Olsson c. Suediei/24.03.1998, Eriksson c. Suediei/22.06.1989, K. Şi T. c. Finlandei/12.07.2001, Kutzner c. Germaniei/10.07.2002) că pentru un copil faptul de a trăi împreună cu părinţii săi reprezintă un element fundamental al vieţii de familie iar plasarea copilului unei instituţii publice sau altor persoane reprezintă în sine, o ingerinţă în viaţa de familie a celor interesaţi ( CEDO, hotărârile: H.O.B.R. şi W c. Regatului Unit/8.06.1987; Enzo Iacoponi şi alţii c. Italiei, decizie de inadmisibilitate/18.11.2004; Ivano Raffaelli c. Italiei, decizie de inadmisibilitate/28.10.2004).

Având în vedere că art.8 tinde să apere individul împotriva ingerinţelor arbitrare din partea autorităţilor publice, dispoziţiile Convenţiei sunt de natură să impună în sarcina statului o serie de obligaţii pozitive inerente, tocmai pentru a asigura „respectul” efectiv al vieţii de familie (principiu stabilit în cauza Kroon c. Netherlands/27.10.1994).Ulterior, Curtea a extins această obligaţie pozitivă, prin luarea unor măsuri efective, de natură să asigure respectul pentru viaţa privată, chiar şi în afara relaţiilor personale.

Curtea a stabilit în acest sens că acolo unde legătura de familie este cu adevărat puternică şi bine legată, statul trebuie în principiu să se comporte astfel încât să permită dezvoltare a acestei legături şi să ia măsurile potrivite pentru a-i reuni (Curtea EDO, hotărârile: Eriksson c. Suediei/22.06.1989, Margareta şi Roger Anderson c. Suediei/25.02.1992, Ignaccolo-Zenide c. României/11.01.2000).

Aşa cum rezultă din dispoziţiile dreptului intern  român, copilul are dreptul să trăiască alături de părinţii săi, are dreptul de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală si socială (art.32 din Legea nr.272/2004). De asemenea, acelaşi act normativ reglementează şi situaţiile în care statul poate interveni în viaţa de familie, în acest sens arătând că un „copil nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului (art.33).

Se observă astfel că legislaţia internă se aliniază din acest punct de vedere principiilor stabilite în cadrul jurisprudenţei Curţii, conform căreia luarea unei asemenea măsuri de plasare a minorului într-o instituţie de ocrotire socială sau altor persoane, diferă de la un stat la altul, în funcţie de  diferiţi factori cum ar fi: tradiţiile familiale, dispoziţiile legislative în materie, resursele materiale de care dispun autorităţile pentru a reuşi plasarea copilului în cele mai bune condiţii, dar în toate situaţiile, examinarea luării unei asemenea măsuri trebuie făcută întotdeauna prin prisma interesului superior al copliului (Curtea EDO, hotărârea Johansen c. Norvegiei/7.08.1996)

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.2 alin.2 şi alin.3 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului este impus în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal, iar în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti, va prevala interesul superior al copilului.

De altfel, obligaţia statului, concretizată prin intervenţia sa în viaţa de familie este una subsidiară, complementară, întrucât obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile, ţinând seama cu prioritate de interesul superior al minorului, revine în primul rând părinţilor. Potrivit dispoziţiilor art.5 alin.4 din Legea nr.272/2004, intervenţia statului este complementară, statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest sens.

Principiul interesului superior al copilului, larg dezbătut în doctrină, impune nu numai analizarea unor criterii obiective, ci şi a unor criterii subiective, respectiv trebuie să includă propria decizie a copilului referitoare la ceea ce este în interesul său superior.

Din interpretarea art.50 alin.1 coroborat cu art.55, art.56 şi art.58 alin.1 din Legea nr.272/2004, reiese că plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială care are un caracter temporar.

Potrivit art.68 alin.2 din acelaşi act normativ, în cazul în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecţie specială s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului, sau după caz instanţa judecătorească, în vederea modificării sau după caz, a încetării măsurii.

Articolul 70 alin.1 din Legea nr.272/2004 stabileşte că, la încetarea măsurilor de protecţie specială copilul se reintegrează în familia sa.

Din ansamblul probelor mai sus arătate rezultă, fără echivoc, că împrejurările care au stat la baza stabilirii plasamentului copilului s-au modificat, în sensul că deşi tatăl minorei este supus unei măsuri privative de libertate fiind în prezent închis în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Gherla, Secţia Exterioară Cluj Napoca, pârâta M.D.A., mama copilului nu mai este în aceeaşi situaţie ca şi în luna septembrie din anul 2006 în sensul neglijării copilului. În acest interval de timp ea a reuşit să încheie un contract de muncă în Italia care să îi permită obţinerea unor venituri din muncă, şi-a rezolvat situaţia locativă şi a cerut ca minora să-i fie reîncredinţată spre creştere şi educare motiv pentru care Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit art.68 alin.2 din Legea nr.272/2004.

Art.2 din Legea nr.272/2004 consacră principiul interesului superior al copilului care este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. De asemenea, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii întreprinse de autorităţile publice şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Aşadar, conform art.4 lit.b din Legea nr.272/2004, prin familie se înţelege părinţii şi copiii rezultaţi, iar din interpretarea art.30-33 din acelaşi act normativ rezultă că, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi iar ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor. Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestuia, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus în interesul superior al copilului.

Prin urmare, din ansamblul prevederilor Legii nr.272/2004 rezultă că interesul superior al copilului se determină prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere cum sunt: vârsta copilului; starea sănătăţii lui; opinia exprimată de copil; posibilităţile materiale ale părinţilor; posibilităţile pe care părinţii le oferă copilului pentru dezvoltarea fizică, morală şi intelectuală; comportamentul fiecărui părinte faţă de copil; posibilităţile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil; legăturile de afecţiune stabilite între copil şi părinţi; moralitatea părinţilor şi, în general, existenţa celor mai prielnice condiţii pentru creşterea, dezvoltarea şi educarea copilului.

În speţă, la stabilirea interesului superior al copilului, instanţa de fond s-a limitat cu preponderenţă doar la opinia copilului, ataşamentul acestuia faţă de tatăl şi bunicii paterni, cu ignorarea celorlalte criterii de apreciere care dacă ar fi fost analizate în mod corespunzător, ar fi conturat pe deplin  interesul superior al copilului.

Prima instanţă a ignorat examinarea interesului superior al copilului din perspectiva stabilirii în mod cert a condiţiilor materiale şi locative oferite de părinţi, a posibilităţilor părinţilor de a oferi copilului cele mai bune condiţii pentru creşterea şi dezvoltarea fizică, morală şi intelectuală, a comportamentului părinţilor faţă de minoră, precum şi, a vârstei şi sexului minorei.

Considerentele tribunalului privitoare la vârsta şi sexul copilului,  în sensul că minora la această vârstă are mai multă nevoie de îngrijirea mamei, atât în ceea ce priveşte creşterea, cât şi formarea caracterului sunt contradictorii raportat la concluzia la care ajunge tribunalul, respectiv că aceste criterii nu sunt prioritare şi sunt defavorabile pârâtei  M.D.A. astfel încât, în opinia Curţii este îndeplinită cerinţa prevăzută de art.304 pct.7 C.pr.civ. în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Totodată, în mod greşit s-a stabilit de către prima instanţă faptul că deşi pârâta are un loc de muncă stabil în Italia care îi permite să vegheze la creşterea minorei, acesta nu este un argument suficient de puternic  pentru reintegrarea copilului deoarece din probaţiunea administrată a rezultat cu certitudine dezinteresul manifestat de minoră. Contrar opiniei primei instanţe, Curtea consideră că, din probele testimoniale administrate,  mama copilului a dovedit fără echivoc că s-a interesat în mod constant de minoră, a ţinut în mod permanent legătura telefonică cu aceasta şi a trimis bunicii paterne diverse pachete şi sume de bani necesare pentru creşterea şi întreţinerea fetiţei.

Curtea va înlătura argumentul reţinut de prima instanţă referitor la faptul că mama copilului nu prezintă garanţii morale datorită faptului că prin depoziţiile martorilor B.C. şi Petac Iuliana  aceştia au declarat că pârâta, anterior plecării în Italia, imediat după naşterea copilului, a practicat prostituţia deoarece nu s-a dovedit că şi în prezent pârâta procedează în acelaşi fel sau că din acest motiv  nu ar fi o mamă bună.

Totodată, în mod cert din ansamblul probelor administrate, respectiv din înscrisurile mai sus arătate şi declaraţiile de martori reiese că, în prezent pârâta M.D.A. realizează venituri din muncă net superioare celor realizate de tatăl copilului care este supus unei măsuri privative de libertate, precum şi faţă de bunicii paterni, venituri care îi permit să asigure minorei condiţii rezonabile de creştere şi educare şi care să permită o bună dezvoltare fizică şi psihică a acesteia.

 De asemenea, atât mama copilului, cât tatăl şi bunicii paterni pot oferi copilului condiţii locative bune pentru creşterea, îngrijirea şi educarea minorei. Este de apreciat efortul pe care l-au făcut  bunicii paterni în crearea condiţiilor de locuit pentru minoră însă supravegherea acesteia în activitatea şcolară s-a dovedit a fi insuficientă dovadă fiind rezultatele foarte slabe la învăţătură.

Este adevărat că minora a învederat instanţei de judecată că doreşte să rămână cu tatăl şi cu bunicii paterni, manifestând o puternică legătură de ataşament faţă de aceştia, însă opinia minorei, ca şi criteriu subiectiv, nu poate fi acceptată de Curte ca fiind un criteriu esenţial în soluţionarea cauzei având în vedere vârsta acesteia de 12 ani, vârstă la care discernământul copilului şi gradul de maturitate nu sunt clar conturate, precum şi poziţia oscilantă, contradictorie, a minorei care iniţial a menţionat că doreşte să rămână la bunica maternă, iar ulterior, la tatăl şi bunicii paterni, în condiţiile în care s-a probat că a fost influenţată de tatăl său.

Având în vedere că împrejurările care au stat la baza instituirii măsurii plasamentului minorei A.M.E. la bunicii paterni s-au modificat în sensul că, în prezent, aceasta nu mai este neglijată de mama ei, împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, precum şi faptul că părinţii copilului au obligaţia prioritară de a creşte copilul în condiţii care să permită dezvoltarea lui fizică, spirituală, morală şi socială Curtea apreciază că, în aceste condiţii, menţinerea măsurii de plasament a minorei constituie o ingerinţă a statului în viaţa de familie care este garantată de art.8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7, pct.9 şi art.3041 C.pr.civ., va admite recursul pârâtei M.D.A. împotriva sentinţei civile nr. 96 din 03 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că, va admite cererea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ şi PROTECŢIA COPILULUI CLUJ şi, în consecinţă, în temeiul art.68 alin.2 din Legea nr.272/2004 va dispune încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului la bunicii paterni, A.C. sen. şi A.E., a minorei A.M.E., fiica lui A.C. şi M.D.A., iar în temeiul art.66 alin.2 din acelaşi act normativ  va dispune reintegrarea minorei de mai sus în familia mamei sale, M.D.A.

Domenii speta

Spete similare