Tribunalul Iaşi a fost investit cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, la data de 5 mai 2003, împotriva sentinţei penale 1937/17.04.2003 a Judecătoriei Iaşi.
Prin decizia penală 1137/21 octombrie 2003, Tribunalul Iaşi a respins ca tardiv formulat apelul parchetului motivând că în raport de data pronunţării hotărârii, termenul de apel care curge în conformitate cu art. 363 alin. 2 pentru procuror de la data pronunţării, s-a împlinit la 28 aprilie 2003.
Cum apelul a fost înregistrat la data de 5 mai 2003, a considerat că s-a depăşit termenul şi în conformitate cu art. 379 al. 1 pct 1 lit. a respins ca tardiv apelul parchetului.
În recursul parchetului a fost casată decizia şi trimisă cauza la Tribunalul Iaşi, pentru soluţionarea apelului pe fond.
În speţă, ziua de 28 aprilie 2003, reţinută de instanţa de apel ca fiind ultima zi de declarare a apelului, a fost a doua zi de Paşti. Conform articolului 1 din Legea nr. 75/1996 – a doua zi de Paşti este liberă, nelucrătoare.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 369/2003, au fost declarate nelucrătoare şi zilele următoare de 29 şi 30 aprilie şi 1-4 mai 2003. Prima zi lucrătoare a fost ziua de luni 5 mai 2003, dată la acre a fost înregistrat apelul declarat de parchet.
Apelul fiind declarat cu respectarea dispoziţiilor articolului 363 alin. 1 şi art. 186 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală, nelegal instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţia de tardivitate.
Decizia penală nr. 140/ 24.02. 2004
Curtea de Apel Suceava
MĂSURA PREVENTINVĂ A OBLIGĂRII DE A NU PĂRĂSI ŢARA. DURATA MĂSURII ÎN TIMPUL CERCETĂRII JUDECĂTOREŞTI
Tribunalul Prahova
drept procesual penal
Curtea de Apel Târgu Mureș
Exigenţele motivării unei hotărâri judecătoreşti. Nemotivarea în fapt şi drept împiedică exercitarea controlului judiciar de instanţa de recurs.
Tribunalul București
Imposibilitatea cumularii executării în natură cu clauza penală constand in daune compensatorii
Curtea de Apel Suceava
Legalitatea comunicării hotărârii către partea – societate comercială prin lichidator judiciar, în ipoteza în care sediul lichidatorului coincide cu domiciliul acestuia.