Achiziţii publice. Soluţionarea acţiunii fără a se realiza cetarea nemijlocită a actelor contestate. Rolul activ al judecătorului pricinii.

Prin sentinţa din 20 ianuarie 2004, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea reclamantei, în contradictor cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Victoria, dispunând suspendarea procedurii de atribuire a contractului de achiziţii publice şi anulând aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică adjudecat, stabilind totodată ca fiind câştigătoare oferta depusă de reclamantă căreia i-a atribuit contractul de achiziţie publică pentru obiectivul de investiţii menţionat pe motiv că reclamanta a obţinut un punctaj mai bun, dacă se are în vedere că ofertantul declarat câştigător nu avea dreptul să participe la licitaţia organizată, din moment ce a elaborat studiul de impact asupra mediului pentru investiţia în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a introdus recurs pârâtul care critică hotărârea primei instanţe pe motiv că au fost ignorate dispoziţiile legale aplicabile, obiectul de investiţii realizat nefăcând parte din lista obiectivelor cu impact semnificativ asupra mediului care să necesite stadiul de impact în procedura de acordare a avizului de mediu, co-pârâta neputând fi considerată în aceste condiţii ca realizatoarea studiului de impact care să conducă la excluderea sa de atribuire a contractului de achiziţie publică şi la anularea licitaţiei.

Recursul se vădeşte a fi fondat întrucât nici reclamanta şi nici instanţa de fond nu s-au preocupat de a avea la dosar actele administrative a căror anulare se solicită.

Ori conform art. 129 Cod procedură civilă instanţa era obligată pentru aflarea adevărului şi pentru corecta aplicare a legii să ordone depunerea întregii documentaţii referitoare la achiziţia publică în cauză începând cu anunţul de intenţie şi încheind cu actul de adjudecare. Întrucât numai în aceste condiţii se putea stabili cine, în ce condiţii şi cum s-a desfăşurat procedura şi cum s-a finalizat aceasta şi dacă pe parcurs s-au încălcat dispoziţiile legale incidente.

În lipsa acestor înscrisuri nu se putea realiza controlul de legalitate, imperativul administrării probelor evocate rezultând şi din faptul că se susţine că nu doar proiectul a fost finalizat, dar însăşi obiectivul de investiţii a fost terminat, fapt ce ridică problema interesului actual al reclamantei şi al existenţei obiectului acţiunii.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii unui act administrativ fără a lua în mod nemijlocit de existenţa şi conţinutul acestuia şi nefiind posibilă anularea chiar şi formală a unui act ce nu a fost identificat şi individualizat în materialitatea sa, recursul urmează a fi admis în sensul casării hotărârii recurate şi a trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.

Decizia nr. 538/R  din 25 octombrie 2004

Domenii speta

Spete similare