Interesul în declararea recursului. Condiţii. Interes născut şi actual.

Decizie 209 din 22.09.2015


Condiţia ca interesul să fie născut şi actual presupune ca acesta să existe  nu numai în momentul în care se exercită dreptul la recurs, ci şi pe tot parcursul procesului, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar exercita şi susţine calea de atac.

Partea nu mai justifică un interes născut şi actual pentru susţinerea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 413 alin.2 Cod procedură civilă, în contextul în care în ziua următoare declarării recursului, cauza a fost suspendată în considerarea aceloraşi dispoziţii.

Prin încheierea din  24 martie 2015, Tribunalul Dolj –Secţia a II-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare  formulată de pârâta SCVSA.

A acordat termen la data de 12.05.2015  pentru continuarea judecăţii şi a dispus citarea părţilor. A prorogat dezbaterile cu privire la excepţiile invocate de pârâte prin întâmpinare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Fapta penală pentru care s-a început urmărirea penală nu este susceptibilă de a influenţa judecata în  cauză, de vreme ce în cadrul acţiunii penale astfel declanşate nu s-a solicitat şi anularea respectiv desfiinţarea titlului de proprietate al reclamantei.

Mai mult decât atât, în măsura în care, ulterior se obţine şi o desfiinţare a titlului de proprietate al reclamantei, în ipoteza unei hotărâri defavorabile pârâtei, aceasta păstrează calea unei cereri de revizuire, o atare suspendare având de altfel caracter facultativ.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SCVSA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs, recurenta a susţinut că cererea de suspendare a soluţionării cauzei formulată în temeiul art. 413 alin.2 Cod procedură civilă a fost nelegal respinsă, deoarece nu s-a avut în vedere existenţa unei strânse legături între cauza penală invocată şi cauza ce face obiectul dosarului în care s-a solicitat suspendarea, aceasta din urmă bazându-se pe dreptul de proprietate asupra unui teren obţinut printr-o infracţiune.

La data de 07.07.2015 intimata reclamantă RS a depus întâmpinarea solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul prin prisma excepţiei lipsei de interes, Curtea a reţinut următoarele:

Interesul reprezintă folosul practic urmărit de cel ce pune în mişcare calea de atac şi trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: să fie legitim, să fie născut şi actual, să fie personal şi direct.

Prima cerinţă vizează mai puţin exerciţiul dreptului la declararea căii de atac, ci priveşte temeinicia sau netemeinicia pretenţiei concrete întrucât pentru a verifica dacă interesul este în conflict sau nu cu legea este necesară dezbaterea fondului pretenţiei.

Condiţia ca interesul să fie născut şi actual presupune ca acesta să existe  nu numai în momentul în care se exercită dreptul la recurs, ci şi pe tot parcursul procesului, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar exercita şi susţine calea de atac.

În ceea ce priveşte ultima cerinţă privind caracterul personal şi direct al interesului, aceasta se referă la faptul că cel ce recurge la recurs urmăreşte un folos practic reprezentat de modificarea hotărârii atacate.

În speţă, Curtea a constatat că recursul a fost exercitat la data de 11.05.2015  împotriva încheierii din 24 martie 2015, precum şi că, ulterior, la data de 12.05.2015 Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului nr. 11068/215/2015 în temeiul art. 413 alin.2 Cod procedură civilă.

Prin prisma considerentelor expuse, Curtea a apreciat că recurenta nu mai justifică un interes născut şi actual pentru susţinerea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 413 alin.2 Cod procedură civilă, în contextul în care în ziua următoare declarării recursului, cauza a fost suspendată în considerarea dispoziţiilor art. 413 alin.2 Cod procedură civilă.

În consecinţă, Curtea a respins recursul declarat de pârâta SCVSA împotriva încheierii din 24 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă, ca lipsit de interes.