Excepţia lipsei de interes. principiul contradicţionalităţii. interes legitim.

3.EXCEPŢIA LIPSEI DE INTERES. PRINCIPIUL CONTRADICŢIONALITĂŢII. INTERES LEGITIM.

Simpla cerere formulată de reclamantă în anul 1998 nu susţine interesul său în cauză, deoarece recunoaşterea prin lege a dreptului de proprietate presupune nu numai simplul fapt al înregistrării cererii de retrocedare a terenului, ci şi soluţia adoptată în privinţa acestei cereri pentru stabilirea dreptului de proprietate în modurile prevăzute de lege.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii, reţinând că în anul 1969 pârâţii au cumpărat un imobil casă şi suprafaţa de 3000 mp, întocmindu-se, cu acel prilej, un înscris sub semnătură privată. Actul autentic s-a încheiat doar pe suprafaţa de 1000 mp. Din coroborarea probelor cauzei s-a reţinut că intenţia părţilor a fost de a vinde întreg terenul aferent casei şi prin urmare ordinul şi titlul de proprietate au fost legal emise.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta.

Instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinându-se în esenţă următoarele:

Îndreptăţirea şi, totodată, posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicţie şi de a pune în mişcare activitatea pentru înfăptuirea justiţiei într-un raport juridic concret este justificată, în principal, de dovedirea interesului legitim din perspectiva art.III pct.2 din Legea nr.169/1997.

În spiritul şi litera art.III pct.2 din Legea nr.169/1997 şi ale Legii nr.18/1991, în categoria persoanelor care justifică un interes legitim intră persoanele cărora prin titlul de proprietate contestat le-a fost nesocotit dreptul de proprietate recunoscut prin lege. Sintagma „recunoscut prin lege” presupune nu numai simplul fapt al înregistrării cererii de retrocedare a terenului preluat abuziv de vechiul regim, ci soluţia adoptată în privinţa acestei cereri prin stabilirea dreptului de proprietate în modurile stabilite de Legea nr.18/1991.

În speţă, din coroborarea cererii adresată de reclamant şi autoarea reclamantei, cu răspunsul dat acesteia de către primărie, se reţine că aceştia s-au adresat în 1991cu cerere Comisiei locale de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate, pentru terenurile ce au aparţinut autorilor lor.

Cererile de reconstituire pentru terenul litigios au fost reformulate şi în temeiul Legii nr.169/1991, după emiterea titlului de proprietate emis în beneficiul intimaţilor-pârâţi.

Dacă reclamanţii au dovedit în acest fel că au iniţiat procedura specială de reconstituire, ei nu au probat că această procedură a fost şi finalizată conform Legii nr.18/1991 şi a Legii nr.169/1997.

În lipsa statuării legale asupra dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu justifică un interes legitim pentru a putea să invoce nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâţilor.

Lipsa legitimării procesuale a reclamanţilor, din perspectiva interesului legitim, împiedică instanţa să procedeze la analizarea apărărilor formulate de aceştia în fondul pretenţiei, relative la îndreptăţirea pârâţilor cu privire la teren.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive:

- hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii;

- hotărârea nu este motivată complet;

- premisa instanţei de apel este falsă deoarece, dacă procedura de reconstituire ar fi fost finalizată, conform Legii nr.18/1991 nu mai era nevoie de sesizarea instanţei de judecată.

Prin concluziile orale ale apărătorului reclamantei s-a invocat excepţia nulităţii hotărârii instanţei de apel întrucât s-a reţinut în cauză excepţia lipsei de interes, excepţie care nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi dreptul la apărare al reclamantei.

Recursul a fost respins ca nefondat, reţinându-se următoarele:

Instanţa de apel, prin respingerea apelului reclamantei ca nefondat, nu a procedat, în fapt, la schimbarea hotărârii primei instanţe ci la menţinerea ei, astfel cum a fost pronunţată.

Prin schimbarea motivării hotărârii, reţinându-se acţiunea ca lipsită de interes şi nu nefondată, nu s-a creat reclamantei-apelante în propria cale de atac, o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată (art.296 Cod procedură civilă).

Nepunerea în discuţia părţilor a excepţiei  lipsei de interes nu poate fi reţinută ca o încălcare a dreptului la apărare, întrucât consecinţa nu a fost schimbarea hotărârii ci doar schimbarea motivării soluţiei, motivare care poate fi schimbată la rândul ei în calea de atac a recursului

În conformitate cu dispoziţiile art.III pct.2 din Legea nr.169/1997 în categoria persoanelor care justifică un interes legitim intră persoanele cărora, prin titlul de proprietate contestat, le-a fost nesocotit dreptul de proprietate recunoscut prin lege.

Simpla cerere formulată de recurentă în anul 1998 nu susţine interesul său în cauză, deoarece recunoaşterea prin lege a dreptului de proprietate presupune nu numai simplul fapt al înregistrării cererii de retrocedare a terenului ci şi soluţia adoptată  în privinţa acestei cereri, pentru stabilirea dreptului de proprietate  în modurile prevăzute de lege.

Decizia civilă nr.244/14.03.2007 a Curţii de Apel Bacău

Domenii speta

Spete similare