Plângere formulata în baza art. 278/1 cpp

Plângere formulată în baza art. 2781 Cod procedură penală. Omisiunea formulării plângerii la prim-procurorul parchetului. Trimiterea cauzei la parchet în vederea soluţionării plângerii

Soluţia respingerii plângerii formulate în baza art.2781 Cod procedură penală ca inadmisibilă nu poate fi primită, întrucât ar încălca principiul accesului liber la justiţie.

Codul de procedură penală cunoaşte şi alte situaţii în care o plangere greşit îndreptată trebuie înaintată organului judiciar competent (cazul art.285 Cod procedură penală), ceea ce face mai degrabă aplicabilă, prin analogie, instituţia desesizării şi inaintării plângerii organului competent decat sancţionarea cu inadmisibilitatea.

Secţia I penală – decizia nr. 1790/23.08.2005

Prin sentinţa penală nr.1706 din 18.05.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul penal nr.2896/2005, s-a dispus în baza art.278/1 al.1 şi 2 Cod pr.pen., respingerea plângerii formulată de petentul U.H.A. împotriva rezoluţiei din 20.12.1999, dată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial în dosarul nr.543/P/1999, privind pe intimatul H.P.V. ca inadmisibilă.

În baza art.192 al.2 Cod pr.pen., petentul a fost obligat la 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că plângerea este inadmisibilă întrucât în conformitate cu prevederile art.2781 Cod pr.penală petentul trebuia să facă mai întâi plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, iar dacă era nemulţumit de soluţia dată de prim procuror avea la dispoziţie un termen de 20 de zile de la data comunicării pentru a formula plangere la instanţă. Conform art.2781 al.2 Cod pr.penală s-a apreciat că petentul putea formula plângere la instanţă dacă Prim procurorul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti nu ar fi soluţionat plângerea sa într-un termen de 20 de zile.  Atâta timp însă, cât petentul nu a formulat o plângere la Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial  Bucureşti, ci direct la instanţă, aceasta este inadmisibilă.

Cu privire la susţinerile petentului, în sensul că plângerea greşit  formulată se îndreptă la organul competent, instanţa a reţinut că acestea sunt neîntemeiate,  constatând că aceste dispoziţii prev.de art.285 Cod procedură penală se referă la plângerea prealabilă şi nu la plângerile formulate în baza art.2781 Cod procedură penală. În cauza de faţă nu este vorba despre o plângere prealabilă greşit  îndreptată, ci de o cale de atac îndreptată împotriva soluţiei  de netrimitere în judecată dată de procuror, iar căile de atac nu pot fi exercitate în salturi. Având în vedere că art.278/1 Cod procedură penală prevede o primă cale de atac, aceea a plângerii la prim procurorul parchetului şi abia după soluţionarea de către acesta a plângerii, calea de atac a plângerii  la instanţă, nu se poate formula plangere direct în instanţă aşa cum a făcut petentul, pentru că asta ar însemna eludarea unei dispoziţii legale imperative şi exercitarea unei căi de atac „omisso medio”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand să fie desfiinţată hotararea atacată iar cauza să fie înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti.

Tribunalul a constatat recursul fondat.

In opinia Tribunalului, soluţia instanţei de fond (de respingere a cererii ca inadmisibilă) este greşită.

Este adevărat că potrivit art.2781 Cod pr.penală părţile care au parcurs procedura prev.de art.275-278 Cod pr.penală, se adresează cu plangere instanţei de judecată, iar in cauză recurentul nu a urmat această procedură obligatorie.

Numai că, Tribunalul apreciază că soluţia respingerii plangerii ca inadmisibilă de către instanţă nu poate fi primită, întrucât ar încălca principiul accesului liber la justiţie.

Se constată că art.2781 Cod pr.penală nu sancţionează în vreun fel nedepunerea respectivei plângeri la procuror, or dacă legiuitorul ar fi urmărit aceasta ar fi arătat-o expres prin indicarea in alin.7 sau 8 al art.2781 Cod pr.penală a soluţiei care s-ar impune într-un atare caz. Nefăcând-o, instanţa de judecată nu poate stabili că este inadmisibilă (chiar dacă raţionamentul juridic al instanţei de fond este corect in parte) o astfel de plangere, deoarece s-ar adăuga la lege.

Codul de procedură penală cunoaşte şi alte situaţii în care o plangere greşit îndreptată trebuie înaintată organului judiciar competent (cazul art.285 Cod pr.penală), ceea ce face mai degrabă aplicabilă, prin analogie, instituţia desesizării şi inaintării plangerii organului competent decat sancţionarea cu inadmisibilitatea.

Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct. 2 lit.d Cod pr.penală se va admite recursul petentului, se va casa sentinţa atacată şi rejudecând se va trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în vederea soluţionării plângerii.

1

Domenii speta

Spete similare