Revendicare, grăniţuire

Dosar nr. XXXX/22/2008  Revendicare, grăniţuire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA NR. 234 A

Şedinţa publică din 18 decembrie 2009

Pe rol pronunţarea asupra apelului civil formulat de reclamanţii A. L. şi L. V., în contradictoriu cu pârâţii intimaţi B. V. şi M. L., împotriva sentinţei civile nr. 856 din 15 mai 2009, pronunţată în dosarul nr. xxxx/222/2008 al Judecătoriei Dorohoi, având ca obiect revendicare imobiliară.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din 14 decembrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie şi când, din lipsă de timp mai îndelungat pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, când

T R I B U N A L U L

Asupra apelului civil de faţă,

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi la data de 31 iulie 2008, reclamanţii A. L. şi L. V. au chemat în judecată pe pârâtele B. V. şi M. L., au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige pârâtele să-i lase în liniştită posesie şi deplină proprietate suprafaţa de 400 mp teren situat în satul Cîndeşti II, comuna Cîndeşti, jud. Botoşani în p.c. xxx/xx, să se stabilească linia de hotar între proprietatea lor şi proprietate pârâtei B. V..

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii suprafeţei de 4 ha teren din care 1,935 ha teren intravilan situat în satul Cîndeşti II, teren pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. xxxxxx din 12.11.2003, că terenul din intravilan se învecinează cu terenul pârâtei B. V., care este moştenitoarea defunctului B. I.iar aceasta deţine o suprafaţă de teren intravilan din terenul proprietatea lor şi refuză să-l elibereze deşi formal se declară de acord. Mai arată că pârâta B. V. a dat în administrare casa şi terenul moştenit de la tatăl pârâtei M. L. care exercită efectiv posesia şi refuză să elibereze acest teren.

Prezentă în instanţă pârâta M. L. a arătat că nu ocupă nici o suprafaţă de teren din terenul reclamanţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 856 din 15 mai 2009 Judecătoria Dorohoi a admis în parte acţiunea, stabilind linia de hotar între proprietatea reclamanţilor şi proprietatea pârâtei B. V. pe amplasamentul punctelor 2,6,7,10 conform schiţei din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 116 dosar), respingând, ca neîntemeiată, acţiunea în revendicare.

În motivarea soluţiei adoptate, Judecătoria a reţinut, din probele administrate în cauză, respectiv expertiza topografică, cercetarea la faţa locului, înscrisuri şi proba testimonială, că reclamanţii au înscrisă în titlul de proprietate nr. xxxxxx din 12.11.2003 o suprafaţă de 5.574 mp teren intravilan care se învecinează cu terenul pârâtei B. V., teren  dispus conform titlului de proprietate în p.c. xxx/x cu suprafaţa de 665 mp, p.c. xxx/x suprafaţa de 554 mp, p.c. xxx/x cu suprafaţa 3.259 mp şi p.c. xxx cu suprafaţa de 1.650 mp însă din verificările efectuate de către expert la Comisia Locală de fond funciar a rezultat că reclamanţii au fost puşi în posesie în amplasamentul respectiv doar cu suprafaţa de 5.000 mp şi nu 5.574 mp cum rezultă din însumarea suprafeţelor menţionate. Se arată că terenul din intravilan al pârâtei B. V. şi care se învecinează cu terenul reclamanţilor are conform măsurătorilor o suprafaţă de 3.808 mp din care suprafaţa de 2.178 mp în p.c. xxx, xxx mp curţi construcţii în p.c. xxx şi 680 mp teren în p.c. xxx însă suprafaţa de 680 mp teren din p.c. xxx nu este înscrisă în titlu la suprafaţa din intravilan ci doar la totalul general fără a se menţiona numărul parcelei ci doar categoria de folosinţă respectiv păşuni.

Că expertul că în urma măsurătorilor efectuate a constatat că reclamanţii deţin în amplasamentul în litigiu suprafaţa totală de 4.568 mp teren, mai puţin cu 432 faţă de 5.000 mp cu cât au fot puşi în posesie iar pârâtele deţin conform măsurătorilor suprafaţa de 4.363 mp, mai mult cu 555 mp decât au înscris în titlul de  proprietate, rezultând astfel că suprafaţa ocupată de către acestea este de 432 mp suprafaţă care reprezintă diferenţa până la 5.000 mp cât au fost puşi în posesie reclamanţii.

În urma efectuării cercetării la faţa locului instanţa de fond a constatat că terenul pentru care s-a emis titlul reclamanţilor provine de la unchiul acestora numitul H. G.care figurează în RA la locul numit „În grădină” cu o suprafaţă de 8.300 mp însă conform titlului de proprietate la locul numit „În grădină” reclamanţii figurează cu o suprafaţă de 15.842 mp iar în posesie au fost puşi doar cu 15.000 mp. Conform procesului verbal de punere în posesie suprafaţa de 15.000 mp face parte dintr-un singur trup care are figura unui dreptunghi intersectat de DS X. Terenul în litigiu şi care se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei este situat în p.c. xxx/2, xxx/1, xxx/x şi xxx iar conform titlului de proprietate în amplasamentul respectiv pârâţii ar trebui să deţină 5.574 mp. Inginer M. G. a susţinut că în amplasamentul respectiv reclamanţii trebuie să deţină doar 5.000 mp suprafaţă care a fost indicată de către aceştia ca fiind vechiul amplasament.

B. I., autorul pârâtei, figurează în RA la locul numit „ În grădină” cu o suprafaţă de 3.100 mp, în titlul de proprietate are menţionată o suprafaţă de 3.808 mp însă conform măsurătorilor pârâtele stăpânesc o suprafaţă de 4.332 mp.

De asemenea, instanţa a mai constatată că pe terenul din intravilan înscris în titlul de proprietate al defunctului B. I. se află construită casa şi anexele care au aparţinut acestuia şi în care în prezent locuieşte pârâta M. L. iar terenul în litigiu se află în continuarea terenului pe care sunt amplasate casa şi anexele.

Mai reţine prima instanţă că terenurile pe care le-au avut autorii părţilor în proprietate şi-au schimbat configuraţia cu mult timp înainte de colectivizare, datorită construirii unui canal de scurgere a apei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel reclamanţii, solicitând admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul de a se stabili linia de hotar pe aliniamentul 6-A, astfel suprafaţa de 505 m.p. teren ocupată de pârâţi urmând a reintra în patrimoniul lor.

În motivarea apelului au arătat că deşi prima instanţă a reţinut că pârâtele deţin suprafaţa de 5105 m.p. teren, în loc de 3808 m.p. cât au în titlu de proprietate şi că reclamanţii stăpânesc efectiv 4705 m.p. în loc de 5574 m.p. cât au înscris în titlul de proprietate, ori 5000 m.p. cât au fost puşi în posesie, contrar concluziilor expertului topograf, care ajunge la o primă măsurătoare la o diferenţă de 432 m.p. ocupată de pârâţi şi la o a doua măsurătoare la o diferenţă de 505 m.p., a respins capătul de cerere privind revendicarea, stabilind în mod arbitrar o linie de hotar, cu totul alta decât acea propusă de expert în suplimentul de expertiză pe aliniamentul 2, 6, A, fiind avute în vedere de instanţă semnele vechi şi nu suprafeţele consemnate în acte, mai ales că terenul în litigiu şi-a schimbat configuraţia, prin construcţia unui canal de scurgere a apei.

Mai arată apelanţii că instanţa de fond nu motivează de ce a înlăturat expertiza efectuată în cauză şi declaraţiile martorilor propuşi în dovedirea acţiunii, motivarea fiind confuză şi nu rezultă dacă acel schimb de terenuri despre care vorbeşte pârâta a avut loc ori nu, astfel că în esenţă instanţa de fond nu a dat o justă interpretare a probelor administrate în cauză, instanţa având în vedere la pronunţarea soluţiei constatările completului de judecată cu ocazia cercetării locale.

Pârâţii intimaţi, prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că din probele administrate în cauză nu s-a putut proba şi reţine că reclamanţii deţin un titlu valabil care să-i îndreptăţească să revendice o anumită suprafaţă de teren, motiv pentru care instanţa în mod corect a respins ca nefondat capătul de cerere privind revendicarea imobiliară.

În apel s-au depus de către reclamanţi înscrisuri (filele 24-26 dosar).

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului constată apelul ca fiind întemeiat, pentru cele ce succed:

Astfel, reţine Tribunalul, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză,că reclamanţii au înscris în titlul de proprietate nr. xxxxxx din 12.11.2003 o suprafaţă de 5.574 m.p. teren intravilan care se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei B. V., teren dispus conform titlului de proprietate în p.c. xxx/xcu suprafaţa de 665 m.p., p.c. xxx/xsuprafaţa de 554 m.p., p.c. xxx/xcu suprafaţa 3.259 mp şi p.c. xxx cu suprafaţa de 1.650 mp.

Prin procesul verbal de punere în posesie din 20.10.2006 (fila 7 dosar fond), reclamanţii au fost puşi în posesie în acest amplasament doar cu suprafaţa de 5000 m.p. şi nu 5574 m.p. cât rezultă din titlul de proprietate menţionat.

Pârâta B. V., moştenitoarea lui B. I.are înscris în titlul de proprietate nr. xxxxxx/7.12.2002 suprafaţa de 3808 m.p. teren care se învecinează cu terenul reclamanţilor şi care este dispus în p.c. xxx-2178 m.p., p.c. xxx curţi-construcţii, xxx mp şi în p.c. xxx-680 m.p., această ultimă suprafaţă de teren potrivit raportului de expertiză în cauză nefiind însă înscrisă în titlul de proprietate la teren intravilan, ci doar la totalul general, fără a se menţiona numărul parcelei, ci doar categoria de folosinţă, respectiv „păşuni”.

În urma măsurătorilor efectuate de expert, s-a constatat că într-adevăr reclamanţii, în amplasamentul în litigiu deţin o suprafaţă mai mică decât cea cu care au fost puşi în posesie, iar pârâtele deţin, conform măsurătorilor suprafaţa de 5105 m.p,, deci mai mult decât înscris în titlu, respectiv 3808 m.p.

Martorii propuşi de pârâţi au relatat că amplasamentul pe care îl deţine pârâta are forma literei Z, iar martorul C. C. propus de reclamanţi a relatat că terenurile lui B. şi a lui H. (autorul reclamanţilor) avea configuraţia unui dreptunghi, că punerea în posesie este greşită întrucât configuraţia terenurilor stăpânite de autorii părţilor nu arătau cum arată în prezent.

Au mai învederat martorii şi confirmat de pârâtă că autorul reclamanţilor a avut în proprietate două suprafeţe de teren care mărgineau pe o parte şi pe alta terenul autorului pârâtei Bizubac, că în timpul vieţii autorilor părţilor s-a constituit un şanţ de scurgere a apei de la iaz, însă nu cunosc cine l-a construit, iar cu privire la acest şanţ unchiul reclamanţilor s-a judecat foarte mulţi ani cu I. C., socrul lui B. I., întrucât nu se puteau înţelege cu privire la hatul dintre terenuri.

La stabilirea liniei de hotar se ţine cont de semnele vechi, dacă acestea există, în speţă, singurul semn vechi fiind gardul situat pe aliniamentul 2-6, gard care nu a fost contestat de părţi; în continuarea terenului aferent casei pârâtei B. neexistând asemenea semne vechi, astfel că urmează a se ţine cont de suprafeţele de teren menţionate în acte şi de cele relatate de părţi, care astfel cum s-a arătat în precedent, terenul reclamanţilor a avut formă dreptunghiulară (astfel fiind pusă în posesie reclamanta), iar terenul pârâtei a avut dintotdeauna configuraţia în formă de Z, iar în ce priveşte acel şanţ nu s-a făcut dovada existenţei vreunui schimb de terenul între autorii părţilor pentru construirea acelui şanţ şi nici cine a construit şanţul.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, Tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul reclamanţilor şi va schimba în tot sentinţa apelată în sensul că va admite acţiunea şi va obliga pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 505 m.p. teren situată în p.c. xxx, teren identificat şi delimitat prin punctele 6, 7, 10 A în schiţa anexă nr. 1 a suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M. ce face parte integrantă din prezenta (fila 116 dosar fond), cu stabilirea liniei de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 6-A, conform schiţei din suplimentul la raportul de expertiză (fila 116 dosar fond).

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă şi art. 584 Cod civil, Tribunalul va obliga pârâţii, în solidar să plătească reclamantei suma de 1125 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi un apel.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E :

Admite apelul declarat de reclamanţii A. L. din Dorohoi, Aleea X nr. Y, judeţul Botoşani şi L. V. din comuna Cîndeşti, judeţul Botoşani, împotriva sentinţei civile nr. 856 din 15 mai 2009 a Judecătoriei Dorohoi, în contradictoriu cu pârâţii intimaţi B. V. din Iaşi, str. X nr. Y, bl. Z, et. T, ap. U, judeţul Botoşani şi M. L. din comuna Cîndeşti, judeţul Botoşani.

Schimbă în tot sentinţa apelată în sensul că admite acţiunea.

Obligă pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 505 m.p. teren situată în p.c. xxx, teren identificat şi delimitat prin punctele 6, 7, 10 A în schiţa anexă nr. 1 a suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C. M. ce face parte integrantă din prezenta (fila 116 dosar fond).

Stabileşte linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 6-A, conform schiţei din suplimentul la raportul de expertiză (fila 116 dosar fond).

Obligă pârâţii, în temeiul art. 584 Cod civil să plătească reclamanţilor suma de 1125 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 18 decembrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

5

Domenii speta

Spete similare