Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului societăţii debitoare. Condiţii.

Textul articolului 124 (1) din legea nr. 64/1995 modificată, prevede că se poate dispune ca o parte din pasivul societăţii, ajunsă în încetare de plăţi, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, printre care sunt enumeraţi şi administratorii, care au contribuit la ajungerea societăţii în această situaţie, prin una din faptele prevăzute la articolul 124 lit. a-g.

Dacă este o alternativă antrenarea răspunderii persoanelor vizate, în speţă a administratorului, în sensul că instanţa poate, în condiţiile prevăzute de lege (Legea nr. 64/1995, articolul 124 lit. a - g) dispune în sensul menţionat, atunci trebuie analizate acţiunile sau inacţiunile sale în concret pentru că numai astfel este posibilă admiterea cereri creditorului care este o acţiune cu un astfel de obiect.

Instanţa de fond consideră greşit că cererea este întemeiată, deoarece s-ar fi dovedit că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activităţii care ar fi dus vădit la încetarea de plăţi, fără să arate în ce anume se materializează culpa administratorului, care sunt faptele sale prejudiciabile.

Se mai reţine de prima instanţă, că administratorul nu ar fi ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, fără să sublinieze care texte au fost violate şi care ar fi condus în mod direct la faliment.

De asemenea, se susţine prin sentinţa recurată că ar fi folosit mijloace ruinătoare în întârzierea plăţilor, mulţumindu-se în  final să facă trimitere la dispoziţiile articolului 124 lit. c, d şi f.

Ori, în asemenea cazuri, culpa persoanei vizate trebuie individualizată prin toate faptele sale culpabile, prin trimiterea la probele administrate şi la violarea dispoziţiilor legale, care fără echivoc conduc la atragerea răspunderii personale, iar raportul lichidatorului nu semnalează fapte de această natură.

Cum în cauză nu există probe concludente în această privinţă, nu sunt date condiţiile legale care să poată antrena răspunderea administratorului în lumina textului citat, ci, dimpotrivă, s-a dovedit că administratorul a făcut eforturi evidente pentru ca societatea debitoare să-şi desfăşoare o activitate profitabilă, majorând continuu patrimoniul şi achiziţionând bunuri de valoare în acest scop.

Pentru toate aceste motive se va admite recursul şi va modifica sentinţa recurată în parte, în sensul respingerii acţiunii creditoarei D.G.F.P.C.F.S. –Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei.

Prin decizia comercială nr. 17/12.01.2004, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul, a casat sentinţa civilă nr. 1341/E/9.06.2003 a Tribunalului Iaşi, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acţiunea formulată de creditoare.

Decizia comercială nr. 17/12.01.2004

Domenii speta

Spete similare