Furt calificat. Faptă consumată. Tentativă.

Decizie 94/R din 08.03.2005


Furt calificat. Faptă consumată. Tentativă.

Fapta inculpaţilor de a comite  în baza aceleiaşi

rezoluţii infracţionale mai multe acte materiale ce

intră în conţinutul infracţiunii de furt calificat a

fost corect încadrată în disp.art.208 alin.1, 209

alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplic.art.41  alin.2 Cod

penal,chiar dacă ultimul act material a rămas în

faza de tentativă. În cauză, fiind vorba de o

infracţiune unică continuată, actele materiale de

tentativă sunt absorbite în infracţiunea mai gravă,

respectiv, cea consumată.

(decizia penală nr.94/R/8.03.2005)

Prin sentinţa penală nr.1716 din 29 iulie 2004, pronunţată de

Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul C.I.A. la 4 ani închisoare

pentru infr.prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,i Cod penal cu aplic.art.41

alin.2 şi art.37 lit.a din Codul penal.

În baza art.61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării

condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 853 zile,  pe care

l-a contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea  de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 5 ani

închisoare în condiţiile art.57,71 Cod penal.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat şi inculpatul V.Gh., tot la 4

ani închisoare pentru infr.prev.de art.208  alin.1, art.209 alin.1 llit.a Cod penal.

În baza art.61 Cod penal,  s-a dispus revocarea beneficiului

liberării condiţionate pentru restul de  pedeapsă rămas neexecutat de 1200 zile

pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând ca inculpatul să execute

pe4deapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total, 5 ani

închisoare în condiţiile art.57,71 Cod penal.

În baza art.112 lit.d şi art.116  Cod penal, li s-a interzis inculpaţilor

dreptul de a se afla în municipiul Piteşti pe o perioadă de 3 ani.

S-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor şi s-a dedus din

pedepsele aplicate perioada reţinerii şi a arestului preventiv.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii la 3.000.000  lei despăgubiri

civile către partea civilă C.E., constatându-se că părţile vătămate N.M. şi S.G.

nu s-au constituit părţi civile.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 29 martie 2004, în baza aceleiaşi

rezoluţii infracţionale, inculpaţii au intrat prin efracţie în apartamentul părţii

vătămate N.M., de unde au sustras bunuri în valoare de 3.000.000 lei şi au

încercat să intre în alte trei apartamente, fiind surprinşi în flagrant, atunci

când încercau să pătrundă fără drept în apartamentul părţii vătămate C.E.

Tribunalul Argeş a respins ca nefondate  apelurile  declarate de

inculpaţi, prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din furt

calificat în formă consumată, în tentativă la această infracţiune, cu motivarea

că ultimul act material a rămas în faza de tentativă, pronunţând  în acest sens,

decizia penală nr.471 din 9 decembrie 2004.

Prin decizia penală nr.94/R/8 martie 2005 şi Curtea de Apel

Piteşti a respins recursurile declarate de inculpaţi cu motivarea că încadrarea

juridică a faptei săvârşite de aceştia în disp.art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a,i din

Codul penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, reţinută de instanţele de fond şi

respectiv de apel, este cea corespunzătoare.

Inculpaţii-recurenţi, la data de 29 martie 2004, în baza unei

înţelegeri prealabile şi a unei rezoluţii infracţionale unice, au pătruns prin

efracţie în apartamentul părţii vătămate N.M, de unde au sustras mai multe

bunuri. În aceeaşi zi, au intrat şi în apartamentul părţii vătămate G.I., aflat pe

acelaşi palier al blocului, dar nu au găsit bunuri care să-i intereseze. Folosind

acelaşi procedeu de operare, inculpaţii au încercat să forţeze uşa unui alt

apartament, dar auzind zgomot şi văzând că la uşă a ieşit minora S.A., au fugit

şi, continuându-şi activitatea infracţională, s-au deplasat la un alt bloc, au

bătut la uşile apartamentelor de la parter, inclusiv la uşa martorului G.Gh.

care, deşi era acasă, nu a răspuns, dar i-a văzut pe  inculpaţi când încercau să

forţeze uşa de la apartamentul părţii vătămate C.E. Martorul şi-a data seama

de intenţia inculpaţilor, a alertat şi alţi vecini şi, în cele din urmă, inculpaţii au

fost prinşi.

Rezultă că în cauză este vorba de o infracţiune unică, comisă în

formă  continuată, actele materiale de tentativă la infracţiunea de furt calificat

fiind absorbite în conţinutul infracţiunii mai grave, cea consumată, comisă în

dauna părţii vătămate N.M.

Prin urmare, reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de furt

calificat în formă consumată este corectă, neavând relevanţă împrejurarea

invocată de ei cum că, fiind surprinşi în timp ce încercau să intre în locuinţa

părţii vătămate C.E., fapta, în întregul ei, ar fi rămas în faza de tentativă.

Domenii speta