Recurs. omissio medio. inadmisibilitate.

Decizie 125/R-MF din 02.08.2004


RECURS. OMISSIO MEDIO. INADMISIBILITATE.

Câtă vreme criticile din recurs, nu au formulat obiectul

apelului,  pentru a se verifica în ce măsură tribunalul a

soluţionat greşit această cale de atac, ele nu pot fi luate în

discuţie, întrucât este inadmisibilă analizarea unor critici omissio

medio .

(Decizia civilă nr.125/R-MF din 2 august

2004 a Curţii de Apel Piteşti).

Judecătoria a încuviinţat reclamantului să poarte legături personale

cu minorul rezultat din căsătoria cu pârâta, în prima şi a treia săptămână a

fiecărei luni, începând cu orele 1600 sâmbăta şi până la orele 1600 duminica,

precum şi în prima jumătate a fiecărei vacanţe şcolare, la domiciliul tatălui.

În termen legal, au declarat apeluri, atât reclamantul cât şi pârâta,

primul neindicând motivele pentru care consideră că hotărârea este nelegală şi

netemeinică.

Pârâta a susţinut greşita încuviinţare pentru tatăl-reclamant de a

avea legături personale cu minorul, deoarece nu-şi doreşte o astfel de relaţie,

în condiţiile în care acesta consumă băuturi alcoolice, lucru care îi displace

copilului.

În dezvoltarea criticii se arată că o astfel de legătură ar putea fi

îngăduită doar la domiciliul mamei, pentru a se evita punerea în pericol a

copilului, aflat doar sub supraveghere paternă.

Prin decizia civilă nr.852 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Vâlcea

a respins ca nefondate ambele apeluri, constatând că instanţa a apreciat corect

atât durata, cât şi locul în care aceste legături se vor desfăşura, ţinându-se cont

de vârsta şi interesele minorului, nedovedindu-se un comportament

necorespunzător al tatălui, ce ar putea influenţa negativ educaţia copilului.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, criticând-o sub

aspectul greşitei aprecieri a situaţiei de fapt, atunci când s-a stabilit programul

orar, program ce nu ţine cont de necesitatea ca minorul să-şi pregătească

temele pentru ziua de luni, distanţa între localităţile de domiciliu ale părţilor,

de cca. 40 km., dar şi în stabilirea programului în timpul vacanţelor, în sensul

că în afară de vacanţa de vară, celelalte sunt prea scurte şi nu permit

minorului o odihnă corespunzătoare în lipsa unui loc stabil.

În urma adoptării Legii nr.195/2004, Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, în temeiul art. II , a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionare

Curţii de Apel Piteşti.

Potrivit dispoziţiilor art.1, pct.11,  aliniat ultim, din Legea

nr.195/2004, în analizarea motivelor de recurs, au fost avute în vedere

dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă, aşa cum erau ele în vigoare la data

pronunţării deciziei.

Dincolo de faptul că aceste critici nu se încadrează în cele restrictiv prevăzute

de disp.art.304 Cod procedură civilă, se observă că atâta timp, cât nu au

constituit obiectul apelului, pentru a se verifica în ce măsură tribunalul a

soluţionat greşit această cale de atac, nu pot fi analizate, întrucât este

inadmisibilă formularea unor critici omissio medio .