Plangere impotriva solutiei procurorului

DOSAR NR. 3628/301/2008

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI III BUCUREŞTI

SECŢIA PENALĂ

Sentinţa penală nr.260

Şedinţa publică din 13.05.2009

Instanţa constituită din:

Preşedinte - A.C.

Grefier - G.I

Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - participă procuror E.I.

Pe rol soluţionarea cauzei penale de faţă având ca obiect plângerea formulată de petentul S.C. împotriva ordonanţei nr. 7134/P/2007 din data de 17.11.2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penal faţă de petent în baza art. 10 lit.e C.p.p.

 Dezbaterile in fond au avut loc in şedinţa publică de la data de 06.05.2009, fiind consemnate în  încheierea de şedinţa de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 08.05.2009 şi, ulterior,  la data de 13.05.2009 când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.03.2009, sub nr. de dosar 3628/301/2009, petentul S.C. a atacat ordonanţa  Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti nr. 7134/P/2008, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. în temeiul art.10 alin.1 lit.e) C.p.p.

În motivare, petentul a arătat că în mod greşit s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin.1 lit.e) C.p.p întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că temeiul corect al soluţiei dispuse de procuror trebuia să fie art. 10 alin.1 a) C.p.p, respectiv faptul că nu există fapta reclamată de partea vătămată P.A.. Astfel, petentul a precizat că susţinerile părţii vătămate P.A. sunt total neadevărate şi aberante, nefiind susţinute de celelalte probe administrate în cauză şi că parchetul a soluţionat dosarul exclusiv pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi a unei înregistrări audio făcută de partea vătămată, fără nicio autorizare legală, neatestată şi neexpertizată, care nu cuprinde vreo ameninţare făcută de petent la adresa părţii vătămate. De asemenea, petentul a arătat că fapta reclamată de partea vătămată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sub aspectul laturii subiective şi nici sub aspectul laturii subiective

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.2781 C.p.p.

Urmare a adresei instanţei, s-au ataşat prezentului dosar, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, dosarul de urmărire penală nr. 7134/P/2007, copia ordonanţei nr.7134/P/2007 din 17.11.2008, copia plângerii formulate de petent împotriva ordonanţei nr.7134/P/2007 la prim-procuror, copia rezoluţiei nr.407/II-2/2009 din 10.03.2009 a prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi dovezile de comunicare către petent ale rezoluţiei şi ordonanţei menţionate mai sus.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea soluţionării plângerii petentului instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti la data de 29.06.2007, sub nr. de dosar 7134/P/2007, partea vătămată P.A. a sesizat săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. de către petentul din cauza pendinte, respectiv S.C..

În motivarea plângerii penale, partea vătămată P.A. a arătat următoarele:

În seara zilei de 27.06.2007, în urma unui telefon dat de S.C., fiul unor prieteni de familie, pe care-l cunoştea de aproximativ 15 ani, s-a întâlnit cu acesta, ocazie cu care  i-a cerut suma de 20000 de euro, ameninţându-l că îl va lichida fizic pe el şi pe familia sa în cazul în care nu va primi banii şi spunându-i că este voinţa lui Dumnezeu ca partea vătămată să-i dea această sumă de bani, el putând face orice crimă, totul urmând să-i fie iertat. Partea vătămată a mai arătat că ameninţările lui S.C. i-au creat o temere, mai ales că avea  faţa congestionată, imediat sunându-l pe tatăl acestuia dar şi pe martorul S.D. cărora le-a adus la cunoştinţă ce s-a întâmplat. A mai arătat partea vătămată că în cursul aceleiaşi seri au venit acasă la el martorii S.D şi P.I împreună cu tatăl lui S.C., urmaţi de acesta din urmă,  şi că în aceste împrejurări a avut loc o altercaţie în cadrul căreia petentul i-a dat un pumn lui S.D. şi l-a bătut cu pumnii şi picioarele pe tatăl său, respectiv pe numitul S.C., în aşa fel încât acesta şi-a pierdut cunoştinţa. Partea vătămată a mai precizat că a doua zi l-a sunat din nou S.C. cerându-i insistent suma de 20000 euro, hotărând să se întâlnească a doua zi, când i-a remis suma de 10000 euro, pe bancnote fiind  inscripţionat cuvântul " şantaj", petentul fiind găsit cu banii daţi de partea vătămată asupra sa de către organele de poliţie. 

Prin rezoluţia din data de  29.06.2007 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de petentul S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p., rezoluţie confirmată de procuror conform art. 228 C.p.p.

Prin ordonanţa nr.1492680/28.11.2007, constatându-se  că pentru stabilirea stării psihice a învinuitului S.C. este necesară concluzia unor experţi, s-a dispus efectuarea unei expertize medico -legale psihiatrice de către experţi din cadrul Institutului de Medicină - Legală " Mina Minovici " Bucureşti - Comisia de nouă expertiză medico -legală psihiatrică, pentru a se verifica dacă învinuitul S.C. suferă de afecţiuni psihice, dacă a avut discernământ în raport de data comiterii faptei ( 27.06-2007- 29.06.2007) şi dacă se impune luarea unei măsuri de siguranţă, respectiv obligarea la tratament medical sau internarea medicală.

Prin Raportul  de Nouă Expertiză Medico - Legală Psihiatrică nr. A6/14033/01.04.2008,  avizat la data de 04.04.2008 de către Comisia de Avizare şi Control  din cadrul Institutului de Medicină - Legală " Mina Minovici " Bucureşti, s-a precizat că învinuitul S.C. a prezentat la momentul săvârşirii faptei pentru care este cercetat ( 27.06.2007),  precum şi la momentul efectuării raportului de expertiză, schizofrenie paranoidă, neavând capacitate psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi mai ales asupra consecinţelor  social negative ale faptei săvârşite şi faţă de care nu a avut discernământ ( discernământ abolit). S-a mai arătat că,  dată fiind atitudinea faţă de tratament şi dispensarizare, precum şi caracterul simptomatologiei şi sindromologiei reconstituite, învinuitul prezintă un grad crescut de periculozitate socială, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranţă prev. de art.114 C.p.c

Prin procese - verbale s-a constatat că numiţii S.D. şi S.C. nu doresc să facă plângere împotriva petentului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Prin ordonanţa nr.7134/P/2007 din 17.11.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în temeiul art.249C.p.p, art.11 pct.1 lit.b) C.p.p, art.10 lit.e,f) C.p.p, art.48 C.p., a dispus scoaterea petentului de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p., precum şi neînceperea  urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.1 C.p.

În motivare, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a arătat că la data de 29.06.2007 s-a înregistrat plângerea prin care partea vătămată P.A. sesiza faptul că,  în seara zilei de 27.06.2007,  învinuitul i-a solicitat suma de 20 000 Euro, spunându-i că în caz contrar partea vătămată şi familia acesteia ar putea  fi " lichidaţi fizic oricând". S-a mai arătat că la aceeaşi dată, la domiciliul părţii vătămate s-au deplasat martorii S.D., P.I. şi S.C. ( tatăl învinuitului) şi învinuitul. În această împrejurare învinuitul i-a lovit pe S.D. şi pe S.C., care au declarat ulterior că nu formulează plângere sub acest aspect, motiv pentru care s-a  dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art.180 alin.1 C.p. S-a mai reţinut că la data de 28.06.2007, învinuitul a apelat-o pe partea vătămată reiterând solicitarea sumei de bani şi stabilind să se întâlnească a doua zi pentru remiterea acesteia. La data de 29.06.2007 partea vătămată i-a remis suma de 10000 Euro, învinuitul fiind depistat de organele de poliţie şi condus la sediul organului de poliţie pentru cercetări.

Faţă de concluziile Raportului de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică A6/14033/2007 din 01.04.2008, avizat de Comisia de Avizare şi Control la data de 04.04.2008, s-a apreciat că este incidentă o cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p., respectiv iresponsabilitatea ( art.48 C.p.rap la art.10 lit.e) C.p.p).

Împotriva acestei soluţii petentul a formulat plângere în baza art.275 şi următoarele C.p.p, pe care a adresat-o prim - procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, unde a fost înregistrată sub nr. 407/II-2/2009, la data de 18.02.2009.

Prin rezoluţia nr.407/II-2/2009 din data de 10.03.2009, a prim -procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a  plângerii petentului S.C. formulată împotriva ordonanţei nr.7134/P/2007 din data de 17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

După respingerea plângerii prin rezoluţie, comunicată petentului la data de 24.03.2009 ( astfel cum rezultă din copia borderoului de expediţie aflată la fila 21 la dosarul instanţei), petentul a formulat, la data de 16.03.2009, plângere împotriva ordonanţei nr-7134/P/2007, pe care a adresat-o Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, fiind înregistrată pe rolul instanţei sub nr. de dosar 3628/301/2009.

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.03.2009, sub nr. de dosar 3628/301/2009, petentul S.C. a contestat ordonanţa nr.7134/301/2009, dată de procuror la data de 17.11.2008, apreciind că soluţia scoaterii sale de sub urmărire penală, începută sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p., trebuia întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin.1 lit.a) C.p.p, respectiv pe considerentul că fapta reclamată de partea vătămată P.A. nu există. De asemenea, petentul a susţinut că fapta nu există întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj  sub aspectul laturii subiective  şi nici sub aspectul laturii obiective.

Analizând coroborat declaraţiile părţii vătămate cu declaraţiile inculpatului, care relatează că a solicitat părţii vătămate suma de 20 000 euro, din care partea vătămată i-a remis suma de 10 000 euro, precum şi cu menţiunile procesului - verbal de prindere în flagrant, este dovedit, fără nicio urmă de îndoială, că la data de 29.06.2007 partea vătămată i-a dat petentului suma de 10 000 euro, din totalul sumei de 20 000 euro solicitată. Faţă de această împrejurare, instanţa nu poate reţine susţinerea petentului că fapta reclamată de partea vătămată P.A. nu există. Opinia instanţei are în vedere faptul că prin reglementarea cauzei de împiedicare a punerii în mişcare sau de stingere a acţiunii penale prev. de art.10 alin.1 lit.a) C.p.p., legiuitorul a avut în vedere situaţia în care nu a fost săvârşită o faptă care să producă modificări fizice în lumea înconjurătoare, ceea ce nu se poate reţine în prezentul dosar.

Cu privire la apărarea petentului referitoare la faptul că nu există fapta de şantaj deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p., instanţa face următoarele precizări:

În cauza pendinte, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului, în baza art.10 alin.1 lit.e) C.p.p., faţă de starea de iresponsabilitate a acestuia la momentul comiterii faptei. S-a apreciat astfel, că fapta reclamată de partea vătămată P.A. nu este infracţiune întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv iresponsabilitatea petentului. De reţinut este faptul că iresponsabilitatea, ca şi celelalte cauze care înlătură caracterul penal al faptei prevăzute la art. 44-51 C.p., conduc, în ipoteza regăsirii lor în cauză, la inexistenţei infracţiunii datorită lipsei uneia dintre trăsăturile esenţiale ale infracţiunii prev. de art. 17 alin.1 C.p., respectiv vinovăţia ( ca trăsătură esenţială a infracţiunii, şi nu ca element al conţinutului infracţiunii sub aspectul laturii subiective, în acest ultim caz, lipsa vinovăţiei conducând, eventual, la aplicarea dispoziţiilor art.10 lit.d) C.p.

Faţă de actele şi lucrările dosarului instanţa apreciază, contrar susţinerilor petentului, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj atât sub aspectul laturii subiective cât şi sub aspectul laturii obiective.

Astfel, potrivit art.194 alin.1 C.p. constituie infracţiunea de şantaj constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare,  să dea, să facă, să nu facă, sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă pentru a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul.

Or, în cauza pendinte, din coroborarea probelor administrate rezultă că partea vătămată P.A. a fost constrânsă, prin ameninţare, să-i remită petentului suma de 20 000 euro, din care i-a dat efectiv suma de 10 000 euro, sumă găsită de organele de poliţie asupra petentului cu ocazia organizării flagrantului.

Opinia instanţei are în vedere declaraţia părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor  S.D., P.I, P.M.A, cu menţiunile procesului - verbal de prindere în flagrant, cu planşa fotografică cu aspectele fixate la data de 29.06.2007 privind bunurile găsite asupra lui S.C, cu declaraţiile martorilor S.C. şi S.L, cu înregistrarea audio pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către partea vătămată şi procesul - verbal de ascultare a  conţinutului înregistrării audio în prezenţa martorului asistent P.I. cu declaraţia martorului asistent P.I. mijloace de probă care se coroborează şi cu declaraţiile parţiale ale petentului S.C..

De remarcat este faptul că declaraţiile petentului în sensul că a solicitat părţii vătămate suma de 20 000 euro cu titlu de împrumut, fără să o ameninţe pe ea şi pe familia sa, sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate care a relatat în mod constant că a fost constrânsă de petent, prin ameninţare, să-i remită suma de 20.000 euro, din care efectiv i-a dat 10 000 euro.

La reţinerea declaraţiilor părţii vătămate şi ale petentului instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 75 C.p.p, respectiv dispoziţiile art.69 C.p.p, în sensul că declaraţiile părţilor pot fi reţinute numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor administrate. Or, dacă declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu celelalte fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul materialului probator, instanţa apreciază că nu acelaşi lucru se poate constata în ceea ce priveşte declaraţiile învinuitului ( petentul S.C.), aspect care determină instanţa a considera că petentul nu a fost sincer.

Astfel, din înregistrarea audio al cărui conţinut a fost consemnat în procesul -verbal de ascultare în prezenţa martorului asistent P.I, înregistrare pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de partea vătămată P.A., instanţa constată că petentul a solicitat în mod injust suma de 20 000 euro de la partea vătămată, pe considerentul că a partea vătămată a făcut milioane de dolari şi că este voinţa lui Dumnezeu ca partea vătămată să-i dea suma pretinsă, sumă prin care puterea divină "vrea să-l înalţe", neputând fi reţinută apărarea petentului, referitoare la solicitarea banilor de la partea vătămată cu titlu de împrumut.

Cu privire la acest mijloc de probă, instanţa constată că nu a fost contestat de petent în timpul urmăririi penale, când se putea proceda la  expertizarea înregistrării audio în condiţiile legii, contestarea înregistrării audio  fiind făcută cu ocazia soluţionării plângerii petentului în prezentul dosar. Mai mult, instanţa reţine că însuşi petentul, în declaraţiile sale, face referire la convorbirea telefonică înregistrată de partea vătămată, declaraţiile sale făcând referire la ora când a avut loc convorbirea şi unele aspecte discutate. Faţă de prevederile art.916 C.p.p. instanţa apreciază că la acest moment, înregistrarea audio pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală de către partea vătămată, al cărei conţinut a fost redat în procesul -verbal de ascultare a înregistrării în prezenţa martorului asistent P.I, este un mijloc de probă ce poate fi avut în vedere la soluţionarea plângerii petentului în condiţiile art.2781 C.p.p.

Faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. sub aspectul laturii subiective, petentul săvârşind fapta cu intenţie, în scopul de a obţine pentru sine un folos în mod injust ( fiind întrunite cerinţele prevăzute de lege cu privire la vinovăţie, ca element al conţinutului infracţiunii).

Cu privire la latura subiectivă instanţa face următoarele precizări, nuanţând ideea menţionată mai sus în cuprinsul considerentelor prezentei hotărâri.

Atunci când analizăm vinovăţia unei persoane în săvârşirea unei infracţiuni trebuie să facem distincţie între vinovăţie ca element subiectiv, ce se analizează din punctul de vedere al îndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii ( care există ori de câte ori elementul material al infracţiunii a fost săvârşit cu forma de vinovăţie cerută de lege) şi vinovăţie ca trăsătură esenţială a infracţiunii. Distincţia este necesară pentru că existenţa vinovăţiei ca trăsătură esenţială a infracţiunii nu presupune întotdeauna şi existenţa vinovăţiei ca element al conţinutului infracţiunii. Astfel, poate exista vinovăţie ca trăsătură esenţială a infracţiunii, fără a exista vinovăţie ca element subiectiv al infracţiunii ( ex. în cazul săvârşirii unei fapte din culpă se realizează vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii, dar poate lipsi ca element subiectiv, dacă legiuitorul incriminează acea faptă numai dacă este săvârşită cu intenţie). Este posibil, de asemenea, să existe vinovăţie ca element al conţinutului infracţiunii ( fapta se săvârşeşte cu vinovăţia cerută de lege), fără a exista ca trăsătură esenţială a infracţiunii, cum este cazul faptelor comise în stare de legitimă apărare, stare de necesitate, constrângere fizică, iresponsabilitate, etc.). Din acest punct de vedere trebuie arătat faptul că vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii  presupune interacţiunea a doi factori, un factor intelectiv ( făptuitorul are reprezentarea acţiunilor sau inacţiunilor sale, a consecinţelor social negative a  acestora ) şi unul volitiv ( făptuitorul săvârşeşte cu voinţă acţiunile sau inacţiunile sale, antrenând energia sa fizică spre realizarea rezultatelor urmărite ). Pentru a exista vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii trebuie să se regăsească în cauză, în mod cumulativ, atât factorul intelectiv cât şi cel volitiv, lipsa unuia ducând la lipsa vinovăţiei în sensul mai sus arătat şi la nereţinerea în sarcina făptuitorului a săvârşirii unei infracţiuni.

În cauza de faţă, deşi petentul a săvârşit fapta de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. cu forma de vinovăţie cerută de lege ( în sensul că a urmărit să obţină pentru sine în mod injust un folos), fiind întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii subiective , se constată că nu există vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii ( neregăsindu-se factorul intelectiv datorită stării de iresponsabilitate a petentului). Se reţine, astfel, că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prev. de art.17 alin.1 C.p. pentru reţinerea în sarcina petentului a săvârşirii unei infracţiuni. Tocmai starea de iresponsabilitate a petentului, iresponsabilitatea fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, a determinat aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin.1 lit.e) C.p.p cu consecinţa scoaterii sale de sub urmărire penală.

De reţinut este faptul că atunci când lipseşte vinovăţia, ca element al conţinutului unei infracţiuni, fapta nu este infracţiune întrucât lipseşte un element constitutiv din conţinutul acesteia ( ex. când săvârşeşti o faptă  din culpă, iar legiuitorul o incriminează doar în ipoteza săvârşirii cu intenţie), fiind aplicabile dispoziţiile art.10 alin.1 lit.d) C.p.p, iar când lipseşte vinovăţia, ca trăsătură esenţială a infracţiunii , fapta nu este infracţiune pentru că lipseşte una dintre cele trei cerinţe esenţiale pentru prev. de art. 17 alin.1 C.p.., respectiv vinovăţia, celelalte două fiind prevederea în legea penală şi pericolul social concret al unei infracţiuni. O asemenea situaţie determină înlăturarea caracterului penal al faptei, fiind aplicabile dispoziţiile art.10 alin.1,lit.e) C.p.p. ( situaţiile prezentate în art.44-51 C.p., printre care figurează şi iresponsabilitatea, sunt cauze care înlătură caracterul penal al faptei tocmai datorită faptului că în ipoteza regăsirii lor în cauză lipseşte vinovăţia ca trăsătură esenţială a infracţiunii. De remarcat este şi faptul că legiuitorul a prevăzut şi alte situaţii când faptele nu sunt infracţiuni pentru că lipsesc trăsăturile esenţiale ale infracţiunii ( art.10 alin.1 lit. b C.p.p. atunci când fapta nu este prevăzută de legea penală, respectiv art.10 alin.1 lit.b1 C.p.p. atunci când fapta nu are gradul de pericol social al unei infracţiuni).

Contrar susţinerilor petentului, instanţa constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. şi sub aspectul laturii obiective, probele administrate dovedind în mod clar că partea vătămată a fost constrânsă, prin ameninţare, să-i remită suma de 20.000 euro, din care efectiv i-a dat 10.000 euro, sumă găsită de organele de poliţie asupra petentului cu ocazia flagrantului, ameninţarea acesteia de către petent întrunind cerinţele prevăzute de art.193 C.p.

Opinia instanţei are în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 194 alin.1 C.p., sub aspectul laturii obiective, infracţiunea de şantaj se săvârşeşte printr-o acţiune de constrângere a unei persoane, prin ameninţare sau violenţă, să dea, să facă, să nu facă, sau să sufere ceva. Din probele administrate în dosar, astfel cum au fost reţinute de instanţă, rezultă că partea vătămată a fost constrânsă prin ameninţare să-i dea o sumă de bani. Cu alte cuvinte, în cauza pendinte modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii de şantaj a constat în constrângerea părţii vătămate, prin ameninţare, să-i dea petentului o sumă de bani, constrângerea având ca obiect obligarea părţii vătămate, de către petent, "să-i dea ceva" ( să-i remită o sumă de bani), iar ameninţarea întrunind cerinţele prev. de art.193 C.p.

Astfel, partea vătămată a declarat că în seara zilei de 27.06.2009, petentul i-a cerut suma de 20 000 euro ameninţându-l că, dacă nu-i va da suma de bani pretinsă, partea vătămată şi familia sa vor fi lichidaţi fizic. A mai arătat că petentul, având o faţă congestionată, i-a mai spus că " este voinţa lui Dumnezeu" ca partea vătămată să-i dea suma de bani şi că poate face orice crimă, totul urmând să-i fie iertat, ameninţări despre care partea vătămată a precizat că i-au creat  o stare de temere. Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorului S.D. dar şi cu cele ale martorului P.I. Martorul S.D.  a relatat că petentul avea în ultimul timp un comportament bizar şi că,  în seara zilei de 27.06.2007, a fost sunat de partea vătămată care i-a povestit că petentul i-a cerut suma de 20.000 euro sub ameninţarea că ea şi familia sa vor avea de suferit, martorul S.D. fiind de faţă, în aceeaşi seară, la comportamentul violent al petentului, fiind victima acestuia. Astfel, martorul a declarat că în seara zilei de 27.06.2009 a fost lovit cu pumnul de petent, acesta din urmă lovindu-şi chiar tatăl cu pumnii şi picioarele până l-a adus în stare de inconştienţă, în momentul în care acesta a intervenit  să-l liniştească. Totodată, martorul S.D. a precizat că petentul a avut această atitudine în faţa casei  părţii vătămate, strigând că " este trimisul lui Dumnezeu şi că nu poate fi oprit". Martorul P.I a declarat că a fost de faţă, în seara zilei de 27.06.2009, când petentul i-a lovit pe martorii S.D. şi S.C., ultimul fiind chiar tatăl petentului, care în urma loviturilor şi-a pierdut cunoştinţa,  şi că în această împrejurare petentul striga " sunt trimisul lui Dumnezeu, sunt mai puternic decât Isus Hristos" având " atitudinea unui om care se bucura de ceea ce făcuse", martorul precizând, totodată, că petentul i-a ameninţat că, dacă nu pleacă " îi va călca cu maşina".

De asemenea, declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu declaraţiile martorului S.C. care a relatat că, atunci când fiul său l-a lovit " acesta avea un comportament şi o înfăţişare anormală, cu totul neaşteptate, diferite faţă de manifestările obişnuite ale acestuia". Totodată, instanţa constată că declaraţiile părţii vătămate se coroborează şi cu procesul - verbal de redare a conţinutului înregistrării audio, pusă la dispoziţie de către partea vătămată, din cuprinsul căreia rezultă că petentul i-a cerut suma de 20 000 euro încă o dată, insistent,  pe data de 28.06.2007, specificând, la întrebările părţii vătămate, că dacă nu-i va da suma pretinsă se va întâmpla ceea ce deja i-a spus anterior, făcând, astfel, referire la conversaţia din seara precedentă. Din cuprinsul înregistrării audio a conversaţiei telefonice mai rezultă şi faptul că petentul i-a spus părţii vătămate că Dumnezeu îi va face rău, şi că va accepta acest lucru dacă asta este voinţa lui Dumnezeu, în condiţiile în care cu o zi în urmă striga în prezenţa părţii vătămate " că este trimisul lui Dumnezeu şi că nu poate fi oprit". Cu referire la conţinutul conversaţiei telefonice dintre petent şi partea vătămată, din 28.06.2007, care a format convingerea instanţei că petentul se considera trimisul lui Dumnezeu, prin care puterea divină acţionează chiar şi atunci când " Dumnezeu vrea să facă rău" instanţa aminteşte şi afirmaţiile petentului, care rezultă din Raportul de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică nr. A614033/01.04.2008 şi care fac referire la fapta din 27.06.2007, întărind  convingerea instanţei în sensul mai sus menţionat :" cred că am fost posedat în acel moment, de o altă entitate, o entitate care a intrat în mine, şi-a făcut treaba, a condus totul de la început până la sfârşit. Bănuiesc cine era, nu vreau să spun. Atunci a fost o chestie ciudată, de aia am dat-o pe Dumnezeu pentru că a fost o chestie ieşită din comun. În acel moment am simţit că nu mai am control asupra organismului meu. Multe lucruri de atunci nu pot să mi le explic".

Faţă de probele administrate în dosar, văzând şi considerentele pentru care nu pot fi reţinute declaraţiile petentului decât în măsura în care se coroborează cu celelalte fapte sau împrejurări care rezultă din întreg ansamblul materialului probator, instanţa constată că partea vătămată a fost constrânsă de petent, prin ameninţare, să-i remită suma de 20 000 euro, ameninţare care întruneşte cerinţele prevăzute de art.193 C.p.

Astfel, pe de o parte, se constată că ameninţarea are ca obiect săvârşirea unei infracţiuni de omor, partea vătămată fiind ameninţată că ea şi membrii familia sale vor fi lichidaţi fizic. Pe de altă parte, ameninţarea a fost îndreptată împotriva părţii vătămate şi a familie sale, fiind de natură să o alarmeze, să-i creeze o stare de temere.

Cu privire la cerinţa referitoare la starea de temere, instanţa precizează următoarele:

Este dincolo de orice îndoială faptul că ameninţarea unei persoane cu săvârşirea unei infracţiuni de omor este susceptibilă prin natura ei să creeze o stare de temere persoanei ameninţate. În cauza pendinte, acest lucru este dovedit şi de comportamentul părţii vătămate ( prieten cu familia petentului, pe acesta din urmă cunoscându-l de 15 ani) care, imediat după conversaţia cu petentul din seara zilei de 27.06.2007, l-a sunat pe tatăl acestuia să-i aducă la cunoştinţă cele întâmplate, dar şi pe martorul S.D. ( prieten atât cu partea vătămată cât şi cu familia petentului) căruia i-a adus la cunoştinţă cele întâmplate, rugându-l să meargă acasă la tatăl petentului, împreună cu martorul P.I, pentru a lămuri întreaga situaţie. Starea de alarmare se justifică şi în condiţiile în care partea vătămată ( prieten cu tatăl petentului) a mers la poliţie şi a ajutat la organizarea flagrantului, după ce  a asistat la comportamentul violent al petentului chiar în seara zilei de 27.06.2007, când a fost ameninţată de acesta din urmă. Nu trebuie puse pe plan secundar, din acest punct de vedere, declaraţiile martorilor  P.I, S.D. şi S.C. care au precizat că petentul s-a comportat violent în faţa casei părţii vătămate (ultimii doi fiind chiar victimele comportamentului violent), imediat după ce petentul i-a solicitat părţii vătămate, prin ameninţare,  să-i dea o sumă de bani. Declaraţiile martorilor mai sus amintite sunt importante şi în condiţiile în care ne-am raporta doar la conversaţia telefonică dintre partea vătămată şi petent din data de 28.06.2007, făcând abstracţie de susţinerea părţii vătămate referitoare la ameninţarea din seara zilei de 27.06.2007. Astfel, în condiţiile în care petentul a avut un comportament violent în prezenţa părţii vătămate, împrejurare în care şi-a lovit tatăl cu pumnii şi picioarele până ce acesta şi-a pierdut cunoştinţa, afirmând că " este trimisul lui Dumnezeu şi că nu poate fi oprit", instanţa apreciază că ameninţarea implicită a petentului la adresa părţii vătămate, din cuprinsul convorbirii telefonice din data de 28.06.2007, înregistrată de partea vătămată şi pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală, întruneşte cerinţele cerute de art.193 C.p. Instanţa apreciază că partea vătămată şi-a format convingerea că  dacă nu va remite suma de bani pretinsă, va putea suferi un rău din partea petentului având în vedere că acesta i-a spus că, dacă nu-i va da banii, Dumnezeu va putea să-i facă rău, şi că dacă aceasta este voinţa divinităţii el o va accepta, partea vătămată asistând anterior la comportamentul violent al petentului, împrejurare în care striga că " este trimisul lui Dumnezeu şi că nu poate fi oprit".

Opinia instanţei are în vedere faptul că ameninţarea poate fi explicită dar şi implicită, putând prezenta o formă instantanee, dar şi continuată, infracţiunea de şantaj putând avea şi o formă continuată. Totodată, instanţa are în vedere şi faptul că după conversaţia telefonică din data de 28.06.2007, partea vătămată a mers la poliţie şi a depus plângere, ajutând, totodată, la organizarea flagrantului.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa nu poate reţine afirmaţia petentului, prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fond, că ameninţarea părţii vătămate, de către petent, nu a fost susceptibilă să producă o temere întrucât din cuprinsul conversaţiei telefonice rezultă că petentul a ameninţat partea vătămată cu puterea divină. Opinia instanţei are în vedere tocmai faptul că din întreg ansamblul probator rezultă că nu a fost vorba despre o simplă ameninţare cu puterea lui Dumnezeu, apelul la puterea lui Dumnezeu căpătând o nouă dimensiune faţă de evenimentele derulate între 27.06.2007-29.06.2007, evenimente la care au participat petentul, partea vătămată şi martorii amintiţi mai sus.

În final, instanţa constată că sunt îndeplinite şi cerinţele referitoare la faptul că ameninţarea trebuie să aibă un caracter injust şi să fie realizabilă într-un moment nu foarte îndepărtat.

Faţă de considerentele expuse mai sus atât cu privire la latura subiectivă cât şi cu privire la latura obiectivă, instanţa apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p.

Văzând considerentele Raportului de Expertiză Medico - Legală Psihiatrică A6/14033/2007 din 01.04.2008, avizat de Comisia de Avizare şi Control la data de 04.04.2008, instanţa constată că este incidentă o cauză care a împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, respectiv starea de iresponsabilitate a petentului ( iresponsabilitatea fiind o cauză care înlătură caracterul penal al unei fapte), soluţia de scoatere de sub urmărire penală  a petentului pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin.1 lit.e) fiind corectă şi legală.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge, ca nefondată, plângerea petentului prin care a atacat ordonanţa nr.7134/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti sub aspectul soluţiei scoaterii sale de sub urmărire penală.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.2 C.p.p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 2781 alin.8 lit.a ) C.p.p respinge ca nefondată plângerea formulată de  petentul S.C. împotriva ordonanţei nr. 7134P/2007 din 17.11.2008, pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj prev. de art.194 alin.1 C.p. şi neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art.180 alin.1 C.p., soluţie menţinută prin  rezoluţia nr. 407/II-2/ 2009 din data de 10.03.2009, pronunţată de prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Menţine soluţia dispusă de procuror prin ordonanţa  nr. 7134/P/2007 din data de 17.11.2008.

În baza art. 192 alin.2 C.p.p obligă pe petent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru petent şi procuror şi de la comunicare pentru intimatul P.A.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.05.2009.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare