Asistenţă juridică obligatorie. Garantarea dreptului la apărare. Art.6 şi art.171 din Codul de procedură penală.

Asistenţă juridică obligatorie. Garantarea dreptului la apărare. Art.6 şi

art.171 din Codul de procedură penală.

Dreptul la apărare a cărui exercitare este

garantată pe tot parcursul procesului penal nu

trebuie însă exercitat abuziv. Împrejurarea că

instanţa de apel a desemnat în cauză un apărător

din oficiu nu echivalează cu încălcarea disp.art.6 

şi art.171 din Codul de procedură penală, în

condiţiile în care inculpatul, de mai multe ori, a

formulat cereri de amânare a cauzei pentru a-şi

angaja avocat ales, iar la ultimul termen de

judecată nu s-a mai prezentat, iar apărătorul său

a lipsit,  fără a depune la dosar dovada

imposibilităţii de prezentare.

 (decizia penală nr.98/R/8.03.2005)

Prin sentinţa penală nr.330 din 1 iulie 2004, pronunţată de

Judecătoria Câmpulung, inculpatul A.C. a fost condamnat la  1 an închisoare

cu executare în condiţiile art.57,71 Cod penal pentru săvârşirea infr.prev.de

art.182 alin.1 Cod penal cu aplic.art.73 lit.b şi art.76 lit.d  din Codul penal,

prin schimbarea încadrării juridice a faptei, potrivit disp.art.334 Cod

procedură penală, din infr.prev.de art.182 alin.1  Cod penal.

Prin aceeaşi hotărâre, a fost condamnat şi inculpatul N.V. la 6 luni

închisoare pentru săvârşirea infr.prev.de art.-181 alin.1 Cod penal, prin

schimbarea încadrării juridice a faptei din infr.prev.de art.184 alin.1 Cod

penal. Faţă de acest inculpat  s-au aplicat prevederile art.81 Cod penal, iar în

baza art.82 Cod penal s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

A fost obligat inculpatul A.C. la despăgubiri civile către Casa de

Asigurări de Sănătate Argeş în sumă de 28.482.572 lei şi la 40.000.000 lei

daune morale către partea civilă N.V.

La rândul său, inculpatul N.V. a fost obligat  la 1.863.372 lei

despăgubiri civile către Casa de Asigurări de Sănătate Argeş  şi la 15.000.000

lei daune morale către partea civilă A.C.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că în ziua  de  17

aprilie 2003,  cele două părţi se aflau într-un bar şi, în timp ce inculpatul-parte

vătămată N.V. juca poker la un aparat electronic, doi minori aflaţi în

apropiere au apăsat pe clapetele aparatului, fapt ce a provocat pierderea sumei

de bani jucate şi supărarea inculpatului-parte vătămată . Acesta din urmă,

intenţionând să-i pedepsească pe minori a aruncat spre ei cu un scaun dar,

întrucât localul era plin de consumatori, lovitura a fost primită de inculpatul-

parte vătămată A.C., care a ripostat lovindu-l  pe N.V. cu pumnul în cap şi cu

piciorul  în zona gambei, provocându-i o fractură ce a necesitat 80-90 zile de

îngrijiri medicale. În acest mod, ambele părţi s-au vătămat reciproc,

dobândind astfel calităţi duble.

În ce-l priveşte pe inculpatul-parte vătămată N.V.  s-a apreciat că

fapta comisă de acesta nu este cea prevăzută de art.184 alin.1 din Codul penal,

întrucât a acţionat, prin aruncarea scaunului, cu intenţie indirectă, având faţă

de rezultatul produs, o atitudine indiferentă, de acceptare a producerii lui,

chiar dacă, în mod direct, el a urmărit doar lovirea celor doi minori.

Hotărârea instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Argeş

care, prin decizia penală nr.436/23 noiembrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul-parte vătămată A.C.

Prin decizia penală nr.98/R/8.03.2005 şi Curtea de Apel Piteşti a

respins ca nefundat recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva hotărârii

tribunalului prin care acesta o critica pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe

motiv că au fost încălcate disp.art.171 din Codul de  procedură penală,

referitoare la garantarea dreptului la apărare. A susţinut inculpatul-parte

vătămată că, deşi la ultim termen de judecată în apel exista cerere, depusă de

către  apărătorul său ales, de amânare a cauzei  pentru imposibilitate de

prezentare, tribunalul a dispus înlocuirea acestui apărător cu unul din oficiu,

încălcând astfel disp.art.171 alin.4 din Codul de procedură penală.

Instanţa de recurs a reţinut că, tribunalul a admis la primul termen

de judecată, cererea prin care inculpatul-parte vătămată A.C. solicit amânarea

cauzei pentru a-şi angaja apărător. La termenul de judecată următor, avocatul

ales al inculpatului a solicitat o nouă amânare pe motiv că se află în

imposibilitate de a se prezenta, iar instanţa a acordat un nou termen.

În fine, la noul termen din data de 28 septembrie 2004 s-a depus

de către apelant la dosarul cauzei o cerere prin care acesta învedera instanţei

că a renunţat la serviciile avocatului ales şi solicita acordarea unui termen de

judecată mai lung, pentru a-şi angaja un alt apărător.

Instanţa de apel a admis şi această din urmă cerere, dispunând

amânarea cauzei, dar la termenul ce a urmat, la care procedura de citare cu

apelantul a fost legal îndeplinită, o altă cerere de amânare a fost depusă, prin

care noul avocat ales al inculpatului solicita acordarea unui nou termen de

judecată, pe motiv că se află în imposibilitate de prezentare, fără a depune

însă vreun act prin care să dovedească cele susţinute. Pentru lipsa dovezilor,

instanţa de apel, având în vedere şi nenumăratele termene acordate

inculpatului în acelaşi sens, a respins cererea şi a acordat cuvântul, în

susţinerea apelului, apărătorului din oficiu desemnat de Baroul de avocaţi

Argeş.

Este adevărat, art.6 şi art.171 din Codul de procedură penală,

garantează dreptul de apărare al părţilor pe tot parcursul procesului penal,

asistenţa juridică a  inculpatului fiind obligatorie potrivit art.171 alin.3 din

acelaşi cod. Acest drept la apărare nu trebuie însă exercitat în mod abuziv,

astfel cum a procedat recurentul care, de mai multe ori, a formulat cereri de

amânare a cauzei pentru a-şi angaja apărător, iar la ultimul termen de judecată,

acesta nu a fost prezent în instanţă, iar apărătorul său a lipsit fără a depune la

dosar dovada imposibilităţii de prezentare.

Domenii speta

Spete similare