Litigiu de muncă. salarii compensatorii.

LITIGIU DE MUNCĂ. SALARII COMPENSATORII.

Pentru a înlătura consecinţele concedierii colective şi

a proteja pe salariaţi, consiliul de administraţie a dispus

acordarea de salarii compensatorii în favoarea celor ce vor

solicita încetarea raporturilor de muncă prin acord. Din probele

administrate, s-a demonstrat că societatea pârâtă are două

posturi de consilier juridic, cel ocupat de reclamant fiind liber în

continuare, nefiind inclus în cele 125 supuse desfiinţării, motiv 

pentru care acţiunea reclamantului în mod legal a fost privită ca

neîntemeiată.

(Decizia civilă nr. 264 /R-CM din 26

iulie 2005 a Curţii de Apel Piteşti).

Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.108/CM din 28 martie

2005, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că acesta a fost angajatul

pârâtei în funcţia de consilier juridic până la data de 16 februarie 2004, când

raporturile dintre părţi au încetat, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii.

Prima instanţă a reţinut, că potrivit art.91 alin.2 din contractul

colectiv de muncă pentru anul 2004, salariaţii afectaţi de măsura concedierii

pentru motive care nu ţin de persoana acestora, beneficiază, pe lângă măsurile

active de combatere a şomajului, şi de compensaţii în funcţie de vechimea în

muncă în cadrul companiei.

In această ordine de idei, prin hotărârea consiliului de

administraţie nr.12/2003, s-a aprobat concedierea a 125 de salariaţi, cu

acordarea de salarii compensatorii, în situaţia în care reducerea numărului de

personal se va face pe bază de voluntariat. Exprimarea voinţei pentru

încetarea raporturilor de muncă, cu posibilitatea primirii salariilor

compensatorii este valabil, însă, numai în cazul posturilor afectate de măsura

desfiinţării.

S-a mai reţinut că, reclamantul a solicitat încetarea raporturilor de

muncă, în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii şi, în mod corect, nu i-au fost

acordate salariile compensatorii solicitate prin acţiune, întrucât postul acestuia

nu a fost desfiinţat după plecare, nefiind afectat de măsura reorganizării,

continuând să fie liber.

Reclamantul nu este îndreptăţit să primească nici indemnizaţia

cuvenită pentru îndeplinirea atribuţiilor de secretar al consiliului de

administraţie, pentru perioada februarie-mai 2004, întrucât a solicitat încetarea

raporturilor de muncă la data de 10 februarie 2004, prin urmare nu a mai

efectuat nici un fel de activităţi.

Ca o consecinţă a rezolvării capetelor de cerere analizate, instanţa

de fond a conchis că nu i se cuvin nici daune interese şi nici daune morale.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, încadrabil

în drept în prevederile art.304 pct. 9 şi 3041 Cod pr.civilă.

Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 264 /R-CM din 26

iulie 2005, a respins ca nefondat recursul, menţinând ca legală şi temeinică

sentinţa primei instanţe, reţinând, în esenţă, că pentru a înlătura consecinţele

concedierii colective şi a proteja pe salariaţi, consiliul de administraţie a dispus

acordarea de salarii compensatorii în favoarea celor ce vor solicita încetarea

raporturilor de muncă prin acord. Din probele administrate, s-a demonstrat

că societatea pârâtă are două posturi de consilier juridic, cel ocupat de 

reclamant fiind liber în continuare, nefiind inclus în cele 125 supuse

desfiinţării, motiv  pentru care acţiunea reclamantului, în mod

legal a fost privită ca neîntemeiată.

Curtea şi-a însuşit celelalte considerente reţinute de instanţa de fond şi a

menţinut, astfel, ca legală şi temeinică, sentinţa recurată.

Domenii speta

Spete similare