Controlori de trafic. Spor pentru condiții grele și periculoase

Decizie 156 din 13.03.2017


Conform CCM, sporul pentru condiții grele și periculoase se acordă proporțional cu timpul cât personalul a lucrat efectiv în condiţiile respective. Neevidențierea în pontaje este culpa angajatorului și nu poate conduce la lipsirea salariaților de acest drept, în condițiile în care se probează ore efectiv lucrate în condiții grele și periculoase.

în ceea ce privește sporul pentru condiții de muncă periculoase de 21% prevăzut de art. 106 alin. 1 lit. B din CCM 2013, instanța de fond l-a acordat în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 3 din același CCM - rezultat al negocierii ambelor părți contractante - care prevede expres că ,,Sporurile pentru condiții deosebite de muncă – nocive, grele și periculoase, se acordă proporțional cu timpul cât personalul a lucrat în condițiile respective, cu evidențierea strictă în pontaje a timpului efectiv lucrat în aceste condiții”.

De asemenea, şi la art. 107 alin. 2 se prevede că „sporurile prevăzute la lit. b (n.n. sporul pentru condiții grele și periculoase) şi c (n.n. sporul pentru condiții nocive) se acordă în funcţie de timpul efectiv lucrat în condiţiile în cauză”.

Experta desemnată în cauză, având ca obiectiv calcularea sporului pentru condiții grele și periculoase de muncă de 21% din salariul de bază și stabilirea împrejurării dacă, potrivit pontajelor depuse, reclamanții au desfășurat doar activități de control, a concluzionat că, potrivit pontajelor (în care angajatorul avea obligația evidențierii timpului lucrat în condiții grele și periculoase, așa cum stipulează CCM), reclamanții au desfășurat pe întreaga durată a programului de lucru doar activități de control, nu și alte activități, și, în consecință, a calculat sporul în conformitate cu prevederile CCM, raportat la salariul de bază pentru întreaga durată a programului de lucru.

Or, este fără echivoc faptul că raportul de expertiză contabil și suplimentul la acesta întocmite de expert X sunt parte integrantă din hotărârea fondului, iar tribunalul a acordat corect sporul conform înscrisurilor provenite de la angajator, ce au stat la baza expertizei. Prin anexa nr. 5 la CCM s-a stabilit că beneficiază de spor pentru condiţii periculoase salariaţii care desfăşoară activitatea de control in cadrul agenţiilor de control şi încasare. Deoarece desfăşoară activitate de control într-o agenţie de control și încasare pe întreaga durată a programului de lucru, reclamanții trebuie să beneficieze de acest spor.

În ceea ce privește sporul pentru sărbătorile legale lucrate, în cuantum de 150%, respectiv 100% din salariul de bază, acesta este prevăzut de CCM aplicabil perioadei de referință în art. 62 alin. 2 lit. c.

Astfel, potrivit art. 62 alin. 1 și alin. 2 lit. c al fiecărui contract ,,(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 61 alin. 1 (n.n. în următoarele 60 zile după efectuarea acesteia), munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia. (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile alineatului precedent este de: c) 150% (n.n. în CCM 2011), respectiv 100% (n.n. în CCM 2013) din salariul de bază pentru munca prestată în zilele de sărbători legale stabilite conform legii.”

Este adevărat că, așa cum susține apelanta, textul invocat se referă doar la munca în afara programului normal de lucru prestată în zilele de sărbători legale, însă nu poate fi reținută și împrejurarea susținută de angajator conform căreia reclamanții, datorită specificului activităţii - lucru în ture, conform programării – nu au prestat muncă peste programul normal de lucru, ori au beneficiat de compensare cu zile libere plătite.

Din foile colective de prezență depuse la dosarul cauzei rezultă că salariații au prestat muncă în zilele de sărbători legale peste programul normal de lucru.

Conform raportului de expertiză, la calculul sumelor cuvenite pentru orele efectiv lucrate de reclamant în zilele de sărbători legale în perioada de referință au fost avute în vedere foile colective de prezență (pontaje) întocmite de angajator.

În condițiile în care nu există dovezi contrare, ce cădeau în sarcina apelantei, nu se poate reține susținerea acesteia conform căreia reclamanții nu au prestat muncă suplimentară peste programul normal de lucru, iar pentru programul normal de lucru efectuat în zilele de sărbătoare legală au beneficiat de zile libere.

Temeiul de drept al acestui spor solicitat și acordat de prima instanță este art. 62 alin. 2 lit. c din CCM valabile în perioada 2011 – 2014, și nu art. 58 alin. 4, așa cum susține în mod greșit apelanta prin cererea de apel.

Referitor la sporul pentru munca prestată în zilele de sâmbătă şi/sau duminică, corect a constatat prima instanţa că potrivit art. 57 alin. 3 din CCM 2011-2013, CCM 2013-2014 şi CCM 2014-2015 se prevede: „În situaţia în care salariaţii lucrează în zilele de sâmbătă sau duminică vor beneficia de un spor de 20% la salariul de bază, aferent orelor prestate în zilele de sâmbătă şi/sau duminică.” Raportat la aceste dispoziţii, tribunalul a apreciat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să primească acest spor aferent orelor prestate în zilele de sâmbătă şi/sau duminică, pentru perioada 18.06.2012–30.06.2015, astfel cum s-a constatat în baza documentelor avute în vedere de expertul contabil .

În condiţiile in care apelanta nu permite exercitarea timpului de repaus săptămânal in zilele de sâmbăta si duminica, reclamanții sunt îndreptăţiţi sa primească si acest spor, din moment ce în cuprinsul contractului colectiv de muncă nu este menţionată nici o excepţie de la plata acestui spor.

Ca urmare, constatând că nu pot fi reținute criticile invocate, în baza disp. art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea respinge apelul și păstrează sentința atacată.

În baza art. 453 al. 1 C.proc.civ, apelanta este  obligată să plătească intimatului Sindicatul Drumarilor ,,Elie Radu” suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în apel.