Societate de asigurare. Calitate procesuală

Societate de asigurare. Calitate procesuală

Cod procedură penală art.24,

Lg.136/1995, art.54 alin.4, art.57 alin.1

În cazul producerii unui accident de circulaţie, având

ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a

încheiat contract de asigurare obligatorie de

răspundere civilă delictuală, coexistă răspunderea

civilă delictuală bazată pe art.998 din Codul civil a

celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare,

cu răspunderea contractuală a asigurătorului,

întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în

condiţiile reglementate prin Legea nr.136/1995. În

consecinţă, societatea de asigurare trebuie citată în

calitate de asigurător şi nu de parte responsabilă

civilmente

(dec.pen. nr.230/R/ 24 mai 2005)

Prin sentinţa penală nr.224 din 29 septembrie 2004, pronunţată de

Judecătoria Brezoi, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h din Codul de

procedură penală, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul D.V. pentru

săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 din Codul penal (parte

vătămată fiind S.N.P.)

În baza art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal a fost condamnat

inculpatul la 6 luni închisoare (parte vătămată fiind E.F.), pedeapsă ce a fost

graţiată potrivit art.1 din Legea nr.543/2002.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi daune morale către

părţile civile E.F. şi E.F. şi la cheltuieli de spitalizare către Casa de Asigurări

de Sănătate Dolj.

S-a constatat că între inculpat şi SC „OMNIASIG” SA există

raporturi de  asigurare.

Instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr.1032/2002,

Judecătoria Brezoi l-a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare în condiţiile

art.81 din Codul penal.

Apelurile declarat de inculpat şi de partea vătămată E.F. împotriva

sentinţei penale nr.1032/2002 au fost admise prin decizia penală

nr.245/2002, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare, cu motivarea că nu a fost soluţionată cererea de

pretenţii civile a minorului S.N.P., precum şi cererea de  despăgubiri civile

formulată de partea civilă E.F.

În rejudecare, partea vătămată minor S.N.P. a depus certificatul

medico legal din care rezultă că pentru leziunile suferite în urma

evenimentului rutier au fost necesare 30-35 de zile  îngrijiri medicale pentru

vindecare.

Prin sentinţa penală nr.22 din 28 ianuarie 2003, Judecătoria

Brezoi, în conformitate cu dispoziţiile art.285 din Codul de procedură penală

a dispus scoaterea cauzei de pe  rol şi înaintarea dosarului la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Brezoi pentru a se efectua cercetări penale faţă de inculpat,

sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 din Codul

penal.

Procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru

infracţiunile prevăzute de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal (parte vătămată fiind

E.F.) şi de art.184 alin.1 şi 3 din Codul penal (parte vătămată fiind S.N.P.).

În cauză, au fost introduse Societatea de Asigurare SC

„OMNIASIG” SA Arad şi Casa de Asigurări de  Sănătate Dolj, aceasta din

urmă constituindu-se parte civilă.

Instanţa de fond a reţinut că la data de 28 iulie 2001, autoturismul

ARO cu remorcă, condus de partea vătămată E.F., ce se deplasa în direcţia

Sibiu, a rămas în pană pe partea dreaptă a carosabilului. În aceeaşi direcţie,

circula şi autoutilitara marca MERCEDES, condusă de  inculpatul D.V. care,

neobservând din timp obstacolul din carosabil, a intrat în coliziune cu

remorca autoturismului care, la  rândul său a intrat în autoturism.

Urmare impactului au suferit leziuni părţile vătămate E.V. şi

S.N.P. care au necesitat pentru vindecare 60 - 70 şi respectiv, 30 - 35 zile de

îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 61/A/09 februarie 2005, Tribunalul Vâlcea

a admis apelurile declarate de partea civilă E.F., E.F. şi de  inculpatul D.V., în

baza art. 81 din Codul penal a dispus suspendarea condiţionată a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi l-a  obligat pe acesta în

solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „OMNIASIG” S.A. Arad la

plata despăgubirilor civile, a daunelor morale şi a cheltuielilor judiciare.

Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul şi partea

responsabilă civilmente S.C. „OMNIASIG” S.A. Arad, aceasta din urmă,

susţinând  că, în mod greşit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata

despăgubirilor civile,  a daunelor morale şi a cheltuielilor judiciare, deoarece

nu există raporturi juridice între ea şi asigurat, raporturi care să genereze

obligaţia de plată în solidar.

Recursul declarat de partea responsabilă civilmente este fondat.

Potrivit prevederilor art. 24 alin.3 din Codul de procedură penală,

societatea de asigurare nu poate fi parte responsabilă civilmente, întrucât

aceasta nu este chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile,

pentru fapta altuia, societatea de asigurare având, mai degrabă, calitatea de

participant în procesul penal şi nu de parte în procesul penal.

Răspunderea societăţii de asigurare nu este o răspundere pentru 

fapta altei persoane, pentru a fi calificată ca şi parte responsabilă civilmente

întrucât, între autorul prejudiciului şi persoana chemată să răspundă civil

pentru acest prejudiciu, nu există relaţii specifice care să fundamenteze acest

tip  de  răspundere, relaţii care implică o putere de direcţionare, supraveghere

şi control asupra activităţii  persoanei care are răspunderea directă, respectiv

inculpatul.

Această  concluzie este cu atât mai evidentă, având în vedere că

disp.art.51 alin.1 din Legea nr.136/1995, menţinute şi după modificarea adusă

prin Legea nr.172/2004, stabilesc faptul că asigurătorul va acorda despăgubiri

şi în  cazul în care cel care conducea autovehiculul răspunzător de producerea 

accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

Rezultă că,  în cauză, operează un alt tip de răspundere  şi anume,

o răspundere civilă  de natură contractuală, personală,  societatea de asigurare

având calitatea  de  asigurător de răspundere civilă, calitate în care participă  în

procesul penal, şi nu cea de parte responsabilă civilmente.

De aceea, asigurătorul va acorda despăgubiri victimei accidentului

de circulaţie, nu  în temeiul faptei ilicite comise de inculpatul asigurat, ci în

temeiul primelor plătite  de acesta  în raport  de clauzele  contractuale 

stipulate în  contractul de  asigurare şi în limitele  fixate de lege.

Acţiunea directă  a victimei accidentului de circulaţie, vizând

repararea pagubei pricinuite de  inculpatul asigurat, îşi are izvorul  în

contractul de asigurare încheiat între societatea de asigurare, faţă de care

victima este un terţ,  dar care prin voinţa legiuitorului cere obligarea 

asigurătorului  la plata despăgubirilor civile, conform contractului încheiat 

pentru realizarea  cazului asigurat.

În consecinţă, urmare  admiterii recursului declarat de partea

responsabilă civilmente, s-a casat în parte decizia  şi s-a înlăturat obligarea

acesteia la plata  despăgubirilor civile, materiale şi morale, cum şi a

cheltuielilor de judecată către părţile civile.

Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare