Contestaţie la executare . admisibilitate.

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE . ADMISIBILITATE.

Potrivit art.399 alin.3 Cod procedură civilă, în cadrul

contestaţiei la executare a unui titlul executor care nu emană de

la o instanţă judecătorească, se pot invoca apărări de fond

numai dacă pentru contestarea valabilităţii titlului, nu se

prevede o altă cale de atac.

Decizia de imputaţie nu poate fi contestată pe fond

într-o contestaţie la executare, deoarece pentru verificarea

legalităţii şi temeiniciei sale legea prevede o cale specială de

control.

(Decizia civilă nr.162/R-CM din 26.04.2005

a Curţii de Apel Piteşti).

Contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu societatea intimată şi

biroul executorului judecătoresc, să se stabilească înţelesul, întinderea şi

aplicarea titlului executor, suspendarea executării până la soluţionarea

contestaţiei şi să se constate nulitatea absolută sub aspect formal a deciziei de

imputaţie nr.68 din 24 august 2000 emisă de intimată.

În motivarea cererii, se arată că prin încheierea nr.2771/2003, a

Judecătoriei Sibiu s-a încuviinţat începerea executării silite în favoarea

creditoarei pentru recuperarea prejudiciului constatat prin decizia amintită.

Se mai arată că executarea se face în baza unui act ce nu este emis

de o instanţă judecătorească, astfel că sunt aplicabile prev.art.399 alin.3 Cod

procedură civilă.

Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.164 din 25.02.2005, a

admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.68 din

24.08.2000, respingând capătul de cerere privind suspendarea executării .

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că emiterea

Deciziei nr.68/2000, s-a făcut cu încălcarea disp.art.107 şi 108 din Codul

muncii, în vigoare la acea dată.

Motivarea deciziei s-a făcut şi pe prev.art.143 din Legea

nr.131/1990, modificată, potrivit cărora contestatorul îşi desfăşura activitatea,

în baza unui contract de mandat, situaţie în care nu este vorba de o

răspundere materială, reglementată de Codul muncii, aplicabil la data naşterii

raportului juridic dedus judecăţii.

Întrucât decizia de imputaţie a fost emisă cu nerespectarea

dispoziţiilor legale imperative, s-a concluzionat că nu poate constitui titlu

executoriu pentru recuperarea unei pagube ce se pretinde că a fost produsă

societăţii intimate de către contestator.

Societatea intimată a declarat recurs, susţinând nelegalitatea,

decurgând din nepronunţarea pe excepţia inadmisibilităţii contestaţiei

întemeiată pe disp.art.399 alin.3 Cod procedură civilă, asupra excepţiei

autorităţii de lucru judecat şi a celei privind lipsa de obiect a cauzei, întrucât

executarea silită imobiliară era complet epuizată din vânzarea la licitaţie a 

bunului urmărit.

Recursul a fost motivat în drept pe disp.art.304 pct.8, 9 şi 10 Cod

procedură civilă şi a fost admis prin decizia civilă nr.162/R-CM din 26 aprilie

2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, cu consecinţa  modificării

sentinţei, iar pe fond a respingerii contestaţiei, cu obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul acţiunii îl

constituie stabilirea înţelesului, întinderea şi aplicarea titlului executor,

suspendarea executării acesteia până la soluţionarea contestaţiei şi constatarea

nulităţii absolute sub aspect formal a deciziei titlului executor.

Prin decizia de imputare nr.68/2000, societatea intimată a imputat

contestatorului suma de 2.299.971.253 lei, prejudiciu cauzat în calitate de

director al societăţii.

Instanţa de fond nu a avut în vedere că, împotriva acestei decizii,

s-a formulat contestaţia ce a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.2353/2001,

de Judecătoria Sibiu, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat ca urmare a

respingerii recursului formulat de contestator.

S-a constatat astfel că decizia de imputare nr.68/2000, titlu

executoriu, a fost supus controlului judecătoresc, instanţa pronunţându-se

printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.

Potrivit art.399 alin.3 Cod procedură civilă, în cadrul contestaţiei

la executare a unui titlul executor, care nu emană de la o instanţă

judecătorească, se pot invoca apărări de fond, numai dacă pentru contestarea

valabilităţii titlului nu se prevede o altă cale de atac.

Decizia de imputaţie nu poate fi contestată pe fond într-o

contestaţie la executare, deoarece pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei

sale legea prevede o cale specială de control.

Pe de altă parte, nu se poate pretinde că titlul executor nu este clar

şi că se impune lămurirea întinderii şi aplicării acestuia.

Punerea în discuţie în faţa instanţei de executare a legalităţii şi

temeiniciei titlului executoriu, atâta vreme cât s-a soluţionat contestaţia

împotriva acestuia, ar duce la încălcarea principiului autorităţii de lucru

judecat. Rezultă astfel, că instanţa nu mai era îndreptăţită să examineze fondul

raporturilor juridice dintre părţi şi să analizeze din nou decizia de imputaţie,

în condiţiile în care s-a pronunţat o hotărâre ce trebuia executată.

S-a concluzionat, că instanţa de fond investită cu soluţionarea contestaţiei la

executare şi-a depăşit competenţa, admiţând probe şi stabilind o altă situaţie

de fapt, pronunţând astfel o hotărâre nelegală, ce a condus la admiterea

recursului în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, în  modalitatea mai sus

prezentată.

Domenii speta

Spete similare