Nedepunerea documentelor contabile la dosar , potrivit art.26 din Legea 64/1995, creează prezumţia de neţinere a contabilităţii conform legii, însă această prezumţie operează numai dacă există certitudinea că administratorii au luat cunoştinţă de obligaţia impusă de lege.
Creditorii SC B.I.SA şi AFP au chemat în judecată pe SM şi DM, administratori ai debitorului aflat în procedură pentru antrenarea răspunderii materiale a acestora, întrucât nu au ţinut o contabilitate conform legii, şi nu au depus la dosar actele prevăzute de lege, deşi au fost somaţi.
Prin sentinţa nr.29 din 14 ianuarie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a respins cererea formulată de creditori.
Împotriva sentinţei a declarat recurs creditorul AFP care a arătat că, intimaţii pârâţi, în calitate de administratori, au contribuit la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă, prin neţinerea contabilităţii, conform legii, fiind somaţi de nenumărate ori, să depună la dosar actele prevăzute de lege, însă nu s-au conformat, creându-se prezumţia, fie că acestea nu există, fie că sunt neconforme cu legea.
Nedepunerea documentelor contabile indică intenţia intimaţilor pârâţi de a ascunde activul debitorului, precum şi operaţiuni economice care ar putea fi în dauna creditorilor, făcând imposibilă promovarea unei acţiuni în anulare.
Prin decizia nr.248 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, a respins recursul pentru următoarele considerente:
Judecătorul-sindic poate dispune ca administratorul vinovat de ajungerea societăţii în insolvenţă, cu consecinţa intrării în procedura reorganizării judiciare şi falimentului, să suporte o parte din pasivul debitorului.
Această parte din pasiv trebuie să fie rezultatul faptelor săvârşite de persoanele în cauză.
În speţă, s-a considerat că în actualul stadiu al procedurii, în condiţiile în care, deşi s-au efectuat notificări către cei doi administratori pentru depunerea actelor prevăzute la art.26 din Legea nr. 64/1995, nu există certitudinea că aceştia au luat cunoştinţă de conţinutul notificărilor, întrucât până la această dată nu au fost identificate domiciliile actuale, aşa încât nu se poate stabili că aceştia se fac vinovaţi de fapta ce li se impută.
Curtea de Apel Iași
Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului societăţii debitoare. Competenţă.
Curtea de Apel Constanța
Procedura insolvenţei. Ac?iune în anularea contractului de vânzare-cumpărare fond de comerţ. Împlinirea termenului de prescripţie şi a termenului de decădere.
Curtea de Apel Cluj
Cerere de modificare a componenţei comitetului creditorilor. Situaţie de blocaj datorată refuzului creditorului majoritar de a vota în comitet
Curtea de Apel Timișoara
Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Creanţă nescadentă. Consecinţe
Tribunalul București
Restituire marfă