Ordin de protecţie

DOSAR NR. 2052/55/2013

SENTINŢA  CIVILĂ NR. 1360/19.02.2013

Acţiune civilă având ca obiect emiterea unui ordin de protecţie – acţiune respinsă ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 ind. 2 din Legea 217/2003 republicată

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad în data de 11.02.2013 petenta A, în nume personal şi în calitate de reprezentantă legală a copiilor B şi C a solicitat în contradictoriu cu intimatul D ordinului de protecţie, prin care să se dispună evacuarea intimatului din imobil, obligarea intimatului la păstrarea unei distanţe de cel puţin 200 m faţă de petentă şi cei doi copii, faţă de imobilul descris mai sus, faţă de locul de muncă al petentei.

În motivarea acţiunii civile, petenta a arătat că intimatul D este fiul bunicii fostului soţ al petentei şi a fost eliberat din închisoare în urma finalizării executării unei pedepse de 19 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei. Din momentul liberării sale intimatul a venit la domiciliul petentei în jurul orelor 18.00, în timp ce petenta era la serviciu şi fiicele minore acasă. Intimatul i-a comunicat petentei că din punctul său de vedere are dreptul să locuiască la respectivul domiciliu şi că, contractul de întreţinere încheiat de petentă cu bunica intimatului a fost încheiat abuziv. Petenta apreciază că intimatul exercită o violenţă verbală şi psihologică faţă de aceasta, prin provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică, constrângere, ameninţare. Având în vedere că locuinţa minorelor a fost stabilită de instanţa de judecată la domiciliul petentei aceasta nu le poate lăsa în prezenţa intimatului care este cunoscut cu antecedente penale. Petenta a fost nevoită să părăsească domiciliul ca urmare a ameninţărilor proferate de intimat. Aceasta apreciază că atât viaţa cât şi integritatea fizică şi psihică le sunt puse în pericol de intimat, înlăturarea acesteia putând fi făcută doar prin emiterea ordinului de protecţie.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Petenta a dobândit imobilul în care locuieşte în baza unui contract de întreţinere încheiat cu bunicii fostului soţ. După divorţ, petenta împreună cu fiicele sale au continuat să locuiască în imobilul astfel dobândit.

În dispoziţiile art. I din Legea nr. 25/2012 privind modificarea şi completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie se arată că:

„Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...)

3. La articolul 2, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

"ART. 2

(1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate."

4. După articolul 2 se introduc trei noi articole, articolele 21 - 23, cu următorul cuprins: (...)

ART. 2 ind.2

În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:

a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude;

b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie;

c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc;

d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt sau în drept drepturile faţă de persoana copilului;

e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală sau handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.”

În art. 26 din Legea nr. 217/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 25/2012 se arată, din nou. că:

“(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie.”

Din textele legale reproduse mai sus rezultă că Legea nr. 217/2003 se aplică doar faptelor săvârşite de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii. În dispoziţiile art. 2 ind. 2 din Legea nr. 217/2003 se arată ce se înţelege prin sintagma membru de familie. Din lecturarea lit. a – e din articolul menţionat se poate observa că situaţia de fapt prezentată instanţei nu se încadrează în vreuna din situaţiile limitativ enumerate. Petenta şi minorele, pe de o parte şi intimatul, de cealaltă parte nu sunt membrii ale unei familii şi nici nu s-au creat relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii.

Pentru aceste motive, instanţa constată că cererea formulată de petentă este inadmisibilă, admite excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi pe cale de consecinţă va respinge cererea formulată.

Domenii speta

Spete similare