Neprezentarea materialului de urmărire penală ori de câte ori sunt administrate probe noi. Consecinţe.

Neprezentarea materialului de urmărire penală ori de câte ori sunt administrate probe noi. Consecinţe.

C. pr. pen. art. 253, art. 257

Încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 253 şi 257 C. pr. pen., în sensul că dacă după prezentarea materialului de urmărire penală, se administrează alte probe, fie prin audierea altor inculpaţi, fie prin obţinerea de înscrisuri, fără a fi prezentat din nou materialul de urmărire penală, pentru a le da posibilitatea inculpaţilor să-şi formuleze noi apărări, pentru stabilirea adevărului în cauză, este sancţionată cu nulitatea absolută.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, decizia nr. 804/R din 31 august 2005

Prin sentinţa penală nr. 133 din 14 aprilie 2005 Tribunalul Arad a admis excepţia privind încălcarea dispoziţiilor procedurale referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală invocată de apărătorii inculpaţilor C.C.G., L.D.P.R., H.Y.A., D.I., S.A.N., G.E., B.C.R. şi P.M. şi s-a constatat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate în dosarul penal nr. 345/P/2001al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara.

În baza art. 331 alin 1 C. pr. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în vederea reluării şi refacerii urmăririi penale.

Prima instanţă examinând excepţia invocată de apărătorii inculpaţilor înainte de a proceda la judecarea în fond a cauzei a constat că aceasta este întemeiată.

Astfel, verificând susţinerile apărătorilor prin prisma dispoziţiilor legale în materie procedurală s-au constatat mai multe încălcări privitoare la dreptul procesual material.

După declanşarea cercetărilor, începerea urmăririi penale şi chiar punerea în mişcare a acţiunii penale, urmată de arestarea unora din inculpaţi şi revocarea ulterioară a măsurii arestării, înainte de finalizarea cercetărilor prin întocmirea actului de sesizare, Parchetul Militar a procedat la administrarea de probe şi la prezentarea materialului de urmărire penală, dar cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 253 şi 257 C. pr. pen., în sensul că după prezentarea materialului de urmărire penală a administrat alte probe, fie prin audierea altor inculpaţi, fie prin obţinerea de înscrisuri, fără a prezenta din nou materialul de urmărire penală, pentru a le da posibilitatea inculpaţilor de a-şi formula noi apărări, pentru stabilirea adevărului în cauză, deşi declaraţiile coinculpaţilor erau şi sunt conexe în această cauză, sub aspectul reţinerii vinovăţiei.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, care a solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei primei instanţe – Tribunalul Arad pentru continuarea judecării pe fond a cauzei.

Prin decizia penală nr. 804/R din 31 august 2005, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul Parchetului, a casata sentinţa atacată şi a trimis cauza în vederea reluării şi refacerii urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.

Curtea a considerat că în conformitate cu art. 25 alin. 1 lit c C. pr. pen., după punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare este chemat inculpatul, i se prezintă materialul de urmărire penală şi este întrebat dacă are de formulat cereri sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.

Din aceste dispoziţii procedurale rezultă că urmărirea penală are ca obiect tocmai strângerea probelor necesare trimiterii în judecată, practica judiciară constatând aplicarea nulităţii absolute în cazurile în care urmărirea cât şi prezentarea materialului de urmărire penală nu au respectat normele cu privire la acestea.

De aceea în conformitate cu art. 253 C. pr. pen. se prevede că organul de cercetare penală este obligat să procedeze din nou la prezentarea materialului, ori de câte ori efectuează noi acte de cercetare penală sau dacă constată că trebuie să fie schimbată încadrarea juridică a faptei.

Prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare fiindcă numai în acest fel se garantează dreptul la apărare şi aflarea adevărului în cauză.

Curtea Constituţională prin decizia nr. 24 din 23.02.1999 a considerat că şi în situaţia când urmărirea penală a avut loc fără a fi pusă în mişcare acţiunea penală, prezentarea materialului de urmărire penală este obligatorie, apreciind că dispoziţia din art. 257 C. pr. pen., „dacă socoteşte necesar” este de natură să împiedice exercitarea dreptului la apărare.

Plecând de la aceste considerente se constată că în mod temeinic şi legal prima instanţă a constatat nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, dar a greşit când a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, şi nu la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, în vederea reluării şi refacerii urmăririi penale.

Aceasta pentru că prin sentinţa penală nr. 19 din 24 februarie 2005, Curtea de Apel Timişoara a stabilit competenţa în soluţionarea cauzei privind pe inculpaţi în favoarea Tribunalului Arad unde s-a şi trimis cauza spre competentă soluţionare, pentru considerentele avute în decizie, această hotărâre intrând în autoritatea lucrului judecat.

Aspectele privind încălcarea dispoziţiilor legate de prezentarea materialului de urmărire penală şi implicit urmărirea penală duc la concluzia că în acelaşi timp au fost încălcate şi acele prevederi legale care garantează aflarea adevărului şi dreptul la apărare prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 197 alin. 2 C. pr. pen.) şi care duce la restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale1.

Mai mult, procurorul trebuia să examineze de îndată conţinutul memoriului depus de inculpată, în cuprinsul căruia se găsesc cereri noi, să dispună asupra acestora prin ordonanţă şi nu să-l considere doar un simplu memoriu, chiar dacă inculpata a semnat ulterior procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

1 A se vedea în acest sens şi decizia de îndrumare nr. 3/1972 a Plenului Tribunalului Suprem.

Domenii speta

Spete similare