Obiecţiuni la raportul final de lichidare.

Obiecţiuni la raportul final de lichidare.

În ce priveşte neexercitare acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138, trebuie observat că lichidatorul are dreptul de a formula o astfel de acţiune însă nu şi obligaţia necondiţionată de a înregistra o asemenea cerere, chiar în ipoteza în care, în opinia sa, cauzele insolvenţei nu fac parte din cele prevăzute de art. 138. ( sent. Nr. 392 din 10 martie 2008).

Prin sentinţa nr. 789 din 8 oct. 2007 pronunţată în dosarul nr. 2783/90/2007 Tribunalul Vâlcea a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei faţă de debitoarea SC S. SRL Râmnicu Vâlcea.

În cauză şi-au înregistrat creanţele creditorii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea cu 5.053 lei, AVAS Bucureşti cu 854 lei şi Primăria Municipiului Rm. Vâlcea cu 172 lei.

Deşi din adresa nr. 33074 din 26 iulie 2007 a Primăriei Municipiului Rm. Vâlcea rezultă că debitoarea figurează înregistrată cu un autoturism marca Damas, în fapt, în patrimoniul debitoarei nu s-au descoperit bunuri urmăribile iar din investigaţiile efectuate cu ajutorul organelor de poliţie (fila 60 din dosar) a rezultat că administratorul şi unicul asociat al societăţii debitoare este plecat din ţară de circa un an, fără a se cunoaşte adresa acestuia.

În aceste condiţii, nici evidenţa contabilă nu a fost depusă la dispoziţia lichidatorului iar datele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu au fost comunicate instanţei.

La data de 11 februarie 2008 lichidatorul a depus la dosar şi a comunicat creditorilor un raport final în care propunea închiderea procedurii pentru lipsa bunurilor urmăribile şi lipsa fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor administrative.

Împotriva acestui raport final a formulat obiecţiuni creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea arată că lichidatorul nu a ţinut evidenţa contabilă şi nu a depus la organul fiscal declaraţiile prevăzute de lege; nu a intrat în posesia documentelor de evidenţă contabilă; nu a identificat eventuale bunuri sau transferuri frauduloase susceptibile de anulare; nu a formulat acţiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, neindicând persoanele vinovate de ajungerea în insolvenţă..

Lichidatorul a solicitat respingerea obiecţiunilor arătând că nu s-au descoperit bunuri urmăribile şi că în ipoteza în care creditorii doresc continuarea procedurii trebuie să avanseze sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative.

Din probele administrate tribunalul constată că obiecţiunile sunt nefondate.

Potrivit art. 20 alin. 1 lit. i din Legea nr. 85/2006, printre atribuţiile administratorului judiciar se numără şi sesizarea de urgenţă a judecătorului sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.

Această sesizare nu reprezintă un scop în sine, doar pentru ca judecătorul sindic să ia cunoştinţă de inexistenţa activului, ci presupune ca participanţii la procedură să ia măsurile prevăzute de lege în cazul inexistenţei activului.

Consecinţa inexistenţei activului o reprezintă aplicarea dispoziţiilor art. 131 potrivit cărora în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare judecătorul sindic va putea da o sentinţă de închidere a procedurii.

În speţă, nu s-au descoperit bunuri urmăribile iar creditorii nu şi-au manifestat intenţia de a avansa sume pentru cheltuielile administrative.

S-au făcut investigaţii rezultând că administratorul debitoarei este plecat din ţară, adresa actuală fiind necunoscută, astfel încât evidenţa contabilă nu a putut fi pusă la îndemâna lichidatorului.

În ce priveşte neexercitare acţiunii în răspundere prevăzută de art. 138, trebuie observat că lichidatorul are dreptul de a formula o astfel de acţiune însă nu şi obligaţia necondiţionată de a înregistra o asemenea cerere, chiar în ipoteza în care, în opinia sa, cauzele insolvenţei nu fac parte din cele prevăzute de art. 138.

Creditorii pot însă solicita, în măsura în care se consideră îndreptăţiţi, autorizarea judecătorului sindic pentru formularea unei astfel de acţiuni care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă şi nu numai prin raportul lichidatorului.

Deşi susţine că nu s-au făcut toate demersurile pentru aducerea la zi a evidenţei contabile, identificarea bunurilor, anularea transferurilor patrimoniale, creditoarea nu precizează în concret care sunt acele măsuri pe care instanţa le-ar putea ordona sau lichidatorul le-ar putea îndeplini, în condiţiile în care administratorul şi unicul asociat este plecat din ţară, având o adresă necunoscută.

Faţă de toate aceste considerente de fapt tribunalul urmează să respingă obiecţiunile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare