Înlocuire lichidator

Sentinţă comercială 1247 din 29.10.2008


Interpretarea dispoziţiilor art.13 din Ordinul nr.1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.Numirea administratorului judiciar sau a lichidatorului poate fi solicitată de organele fiscale numai la data deschiderii procedurii.După acest moment, intervine instituţia înlocuirii administratorului judiciar sau lichidatorului, iar textul sus-menţionat nu oferă posibilitatea organelor fiscale de a solicita instituirea acestei măsuri, în afara cadrului procesual al legii insolvenţei.

Potrivit prevederilor art.4 alin.2) din Ordinul nr.1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală” Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenţei pentru contribuabili care au creanţe fiscale mai mari de 10.000.000 lei vor propune judecătorului-sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului selectat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală  din Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală  .”

Selecţia practicienilor şi propunerea lor pentru desemnare ca administratori sau lichidatorului trebuie raportate la data deschiderii procedurii, interpretare ce se impune şi faţă de dispoziţiile art.11 lit.c), conform cărora desemnarea administratorului sau lichidatorului intră în competenţa judecătorului-sindic, care va ţine cont de cererile depuse de creditori, în acest sens.

După acest moment, cererea organelor fiscale apare ca o cerere de înlocuire a administratorului sau lichidatorului, care nu poate fi formulată decât în cadrul procesual instituit de legea insolvenţei.

Tribunalul Vâlcea-Secţia comercială şi de contencios-administrativ, sentinţa nr.1247/29 octombrie 2008

Prin cererea formulată de DGFP Vâlcea s-a solicitat instanţei, în temeiul art.13 din Ordinul nr.1009 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală  să ia act că a fost desemnat ca administrator juidiciar în cadrul procedurii insolvenţei privind pe debitoarea SC V SA, S SPRL, cu un onorariu de succes de 4,95% din sumele obţinute din valorificarea bunurilor, de către Comisia constituită conform actului normativ invocat anterior.

Faţă de conţinutul cererii, din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor calificarea juridică a cererii, în sensul că aceasta reprezintă în fapt o cerere de înlocuire solicitată potrivit procedurii speciale reglementate de dispoziţiile art.13 din Ordin.

Prin urmare, în urmare analizei actelor dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Procedura insolvenţei a fost deschisă faţă de debitoarea SC V SA, prin sentinţa nr.118/25.02.2005, fiind desemnat ca lichidator E IPURL VÂLCEA.

Prezenta cerere a fost formulată la data de 26.09.2008, ulterior desemnării în cauză a lichidatorului.

În acest context, dispoziţiile art.13 din Ordinul nr.1009/2007 trebuie interpretate în sensul că, posibilitatea oferită organelor fiscale ca- în calitate de creditori fiscali cu o creanţă mai mare de 10.000.000 lei- de a propune judecătorului-sindic desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator, priveşte numai momentul deschiderii procedurii insolvenţei.

Aceată concluzie rezultă din interpretarea art.4 alin.2) din Ordin în care se arată că” Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenţei pentru contribuabili care au creanţe fiscale mai mari de 10.000.000 lei vor propune judecătorului-sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului selectat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală  din Lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală  .” şi a prevederilor art.13 alin.1) din acelaşi ordin.

Aceste ultime dispoziţii prevăd că”Ori de câte ori se pune problema propunerii sau agreării numirii unui administrator judiciar sau a unui lichidator de către  organele fiscale, în cazul în care debitorul are o obligaţie fiscală mai mare sau egală cu 10.000.000 lei, Comisia, la solicitarea scrisă a organului fiscal, care are calitatea de creditor fiscal, adresată Direcţiei generale juridice din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, va efectua o selecţie pentru desemnarea practicianului.”

Se observă că administratorul judiciar sau lichidatorul selectat de agenţie, în procedura prevăzută de art.13 alin.1) este propus spre desemnare judecătorului-sindic, potrivit art.4 alin.2) din Ordin, iar singurul moment în care se poate solicita acest lucru este data deschiderii procedurii.

Această interpretare vine în concordanţă şi cu dispoziţiile Legii insolvenţei, care prin art.11 lit.c) arată că judecătorul-sindic va desemna, prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul(în cazul procedurii simplificate) care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor.

La desemnarea provizorie, judecătorul-sindic ţine cont, potrivit aceloraşi dispoziţii, de cererile depuse în acest sens de creditori sau de către debitor, dacă cererea introductivă îi aparţine.

Cum în speţă, creditorul fiscal a înaintat propunerea judecătorului-sindic după data intrării în faliment, cererea formulată nu poate fi interpretată decât ca o cerere de înlocuire a lichidatorului deja desemnat, măsură care poate fi cerută numai în cadrul procesual al Legii Insolvenţei, iar nu în baza unor dispoziţii cu caracter special.

Prin urmare, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.