Practica relevantă trimestrul iv 2009

Judecatoria Buftea

Practica relevanta pe trimestrul al IV-lea 2009.

1. Prin sentinta civila nr. 4496/05.10.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a respins ca neîntemeiata contestatia la executare, precum si cererea intimatilor de obligare a contestatorului la plata sumei de 13170,55 lei reprezentând despabugiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executarii, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 11.08.2009, contestatorul IT a formulat, în contradictoriu cu intimatii CG, CMM,  UA si PM, contestatie privind întelesul, întinderea si aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 904/02.03.2007 a Judecatoriei Buftea, ce face obiectul dosarului de executare nr. 67/2009 al BEJ Benescu si Vasiliu, precum si cerere de suspendare a executarii silite pâna la solutionarea contestatiei la executare.

În motivare, contestatorul a aratat ca în sentinta respectiva s-a omis introducerea în cauza a sotiei sale, cu toate ca a solicitat expres instantei de fond acest lucru. A mai precizat ca un alt aspect nelamurit de instanta este suprafata de teren pe care trebuie sa o lase intimatilor în deplina proprietate si linistita posesie, în conditiile în care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 110 mp de la numita ZL, iar suprafata de 250 mp a obtinut-o prin decizia nr. 52/25.06.1972 si ordinul prefectului nr. 42/19.03.1997, astfel încât în anul 1997 ZL putea înstraina intimatilor numai 190 mp din suprafata totala de 300 mp. A mai aratat ca în raportul de expertiza s-a mentionat ca suprafata rezultata din masuratori este de 265 mp, iar nu de 300 mp, astfel încât nu se poate pune în executare o hotarâre judecatoreasca care nu prevede în mod clar suprafata de teren.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 399 si urm. CPC.

În dovedire, contestatorul a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.

Contestatia a fost timbrata cu 204 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

Intimatii au depus întâmpinare la data de 24.08.2009, prin care au solicitat respingerea contestatiei la executare ca neîntemeiata si obligarea contestatorului la plata de despagubiri în baza art. 404 alin. 2 CPC.

În motivare, au aratat ca titlul executoriu este reprezentat de o sentinta definitiva si irevocabila, prin care petentul a fost obligat sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie terenul în suprafata de 300 mp (265 mp din masuratori). Au aratat ca se urmareste tergiversarea executarii silite, contestatorul formulând mai multe actiuni ce au fost respinse (revizuire, contestatie în anulare, plângere penala). Au mai aratat ca terenul de 300 mp nu face parte din suprafata de 360 mp ce apartine contestatorului.

În drept, au invocat dispozitiile art. 399 si urm. CPC.

În dovedire, au solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, sens în care au depus la dosar un set de acte în copie simpla (filele 7-35).

În cauza s-a încuviintat si administrat pentru proba cu înscrisuri, în cadrul careia, potrivit art. 402 alin. 1 CPC, instanta a dispus atasarea dosarului de executare nr. 67/2009 al BEJ Benescu si Vasiliu, în copie certificata pentru conformitate cu originalul.

La data de 05.10.2009, intimatii au depus la dosar cererea de obligare a contestatorului la plata de despagubiri de 13170,55 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin întârzierea executarii.

În fapt, la data de 28.09.2009, creditorii-intimati au formulat cerere de executare silita împotriva debitorului-contestator IT, formându-se dosarul de executare nr. 67/2009 pe rolul BEJ Benescu si Vasiliu.

Executarea silita a fost pornita în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 904/02.03.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr. 281/94/2006, definitiva si irevocabila ca urmare a respingerii recursului ca neîntemeiat prin decizia civila nr. 1594/31.10.2007 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a civila.

Prin titlul executoriu mentionat mai sus, contestatorul IT a fost obligat sa lase intimatilor în deplina proprietate si linistita posesie terenul în suprafata de 300 mp situat în Chitila (teren care potrivit raportului de expertiza nr. 865/2007 are suprafata rezultata din masuratori de 265 mp).

În drept, instanta retine ca, potrivit art. 399 alin. 1 CPC, cei interesati sau vatamati prin executare pot formula contestatie la executare împotriva executarii silite însesi, precum si împotriva oricarui act de executare; de asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 281¹ CPC, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Având în vedere aceste dispozitii legale, instanta constata ca motivele invocate de catre debitorul-contestator nu privesc aspecte care sa necesite lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, întrucât dispozitivul sentintei civile nr. 904/02.03.2007 a Judecatoriei Buftea este cât se poate de clar, în sensul ca s-a dispus obligarea contestatorului sa lase intimatilor în deplina proprietate si linistita posesie terenul în suprafata de 300 mp situat în Chitila, judetul Ilfov (teren care potrivit raportului de expertiza nr. 865/2007 are suprafata rezultata din masuratori de 265 mp).

De fapt, motivele invocate de catre debitorul-contestator sunt aparari de fond, care nu pot fi analizate în cadrul prezentei contestatii la executare, ci puteau face obiectul numai al cailor ordinare si extraordinare de atac.

În acest sens, din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 399 alin. 3 CPC, rezulta ca, în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu emis de o instanta judecatoreasca, nu se pot invoca în contestatia la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, astfel încât instanta învestita cu solutionarea contestatiei este tinuta a se limita sa cerceteze daca actele de executare se realizeaza cu respectarea dispozitiilor legale privind executarea silita.

Astfel, instanta retine ca, atunci când executarea silita se face în temeiul unei hotarâri judecatoresti, contestatia la executare reprezinta o cale de atac deschisa contra masurilor de executare nelegale si în cadrul careia partile nu pot invoca decât vicii si neregularitati ale actelor de executare efectuate ulterior emiterii titlului executoriu (contestatie la executare propriu-zisa) sau pot solicita lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (contestatie la titlu), însa nu pot invoca motive de fond, deoarece apararile respective au fost sau au putut sa fie ridicate în cursul judecatii de fond sau prin exercitarea cailor legale de atac. Art. 399 alin. 3 CPC permite invocarea unor aparari de fond împotriva titlulului executoriu doar atunci când acesta nu emana de la o instanta judecatoreasca, ceea ce nu este cazul în speta.

Punerea în discutie în fata instantei de executare a motivelor invocate prin prezenta contestatie ar stinge puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 904/02.03.2007 a Judecatoriei Buftea. În acest sens, instanta subliniaza ca, pe calea contestatiei la executare, nu se poate cerceta legalitatea unei hotarâri judecatoresti, eventualele critici care ar privi nelegalitatea sau netemeincia acesteia putând fi invocate numai prin exercitarea cailor legale de atac. 

Or, prin contestatia la executare ce face obiectul prezentei cauze, instanta constata ca debitorul nu a invocat nicio neregularitate privind executarea silita, motivele învederate vizând exclusiv aspecte de fond, straine de punerea în executare a hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile ce constituie titlul executoriu.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept si constatând ca executarea silita ce face obiectul dosarului nr. 67/2009 al BEJ Benescu si Vasiliu se desfasoara cu respectarea dispozitiilor art. 372 si urm. CPC, instanta va respinge contestatia la executare ca neîntemeiata.

În ceea ce priveste cererea intimatilor de obligarea a contestatorului la plata sumei de 13170,55 lei reprezentând despagubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executarii, instanta o va respinge ca neîntemeiata, întrucât o parte din aceasta suma (3170,55 lei) reprezinta cheltuieli de executare ce vor fi avute în vedere si urmarite în cadrul executarii aflate în curs, iar o alta parte (10000 lei) reprezinta contravaloarea lipsei de folosinta a terenului pentru 28 luni, aspect asupra caruia intimatii nu au administrat niciun mijloc de proba, cu toate ca sarcina probei pe aceste aspect le incumba, în conditiile art. 1169 Cciv.

2. Prin sentinta civila nr. 4962/26.10.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a admis în parte cererea principala, s-a admis în parte cererea reconventionala, astfel cum a fost completata de pârâtul-reclamant, s-a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei dreptul de proprietate asupra constructiei situate în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, compusa din 4 camere si dependinte (valoare de circulatie 261300 lei); cota-parte de ¼ din partile comune ale constructiei, precum si din terenul aferent în suprafata totala de 500,21 mp (valoare de circulatie de 82660 lei); dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile enumerate de parti în cuprinsul tranzactiei încheiate la data de 25.05.2009, s-a constatat ca, la dobândirea si conservarea bunurilor comune mentionate, reclamanta-pârâta a avut o cota de contributie de 70%, iar pârâtul-reclamant de 30%, s-a constatat ca partile au contractat datorii comune în cuantum de 50400 lei, din care reclamanta-pârâta va suporta cota de 70%, iar pârâtul-reclamant cota de 30%, s-a dispus sistarea starii de devalmasie a partilor, prin formarea si atribuirea de loturi conform raportului de expertiza tehnica judiciara de specialitate constructii întocmit în cauza de expert judiciar Carbunescu Catalina, în sensul ca s-a atribuit reclamantei-pârâte dreptul de proprietate asupra constructiei situate în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, compusa din 4 camere si dependinte (valoare de circulatie 261300 lei), precum si cota-parte de ¼ din partile comune ale constructiei si din terenul aferent în suprafata totala de 500,21 mp (valoare de circulatie de 82660 lei) si a fost obligata reclamanta-pârâta sa plateasca pârâtului-reclamant suma de 103189 lei, cu titlu de sulta, s-a luat act de tranzactia partilor cu privire la bunurile mobile, consfintind-o, s-a respins cererea de evacuare a pârâtului-reclamant din imobilul mentionat mai sus ca ramasa fara obiect, s-a compensat în parte cheltuielile de judecata si pentru diferenta obliga pârâtul-reclamant sa plateasca reclamantei-pârâte suma de 4646 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, pentru urmatoarele considerente:

 Prin actiunea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 28.01.2009, reclamanta-pârâta ES a chemat în judecata pe pârâtul-reclamant CS, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna partajarea bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei, în cote de 70% reclamanta si 30% pârâtul.

În motivarea actiunii, reclamanta-pârâta a aratat ca în timpul casatoriei ce a fost desfacuta prin divort prin sentinta civila nr. 6247/11.12.2008 a Judecatoriei Buftea, a dobândit împreuna cu pârâtul-reclamant imobilul situat în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, format din constructie cu 4 camere si dependinte si din cota indiviza de 25% din terenul aferent în suprafata de 500,64 mp, precum si mai multe bunuri mobile. A mai aratat ca a avut o contributie la dobândirea bunurilor comune de 70%, iar pârâtul de 30%, în conditiile în care au cumparat de parintii ei o garsoniera cu mult sub pretul pietei, iar din pretul încasat în urma vânzarii garsonierei au achizitionat terenul si au început constructia casei, diferenta de bani necesara fiind obtinuta prin împrumuturi de la diverse persoane. A mai precizat ca a realizat venituri mai mari decât pârâtul-pârâtul, fiind contabila la mai multe firme în acelasi timp. A solicitat atribuirea integrala a imobilului, tinând cont si de faptul ca i-a fost încredintat copilul spre crestere si educare, iar acesta sufera de un handicap accentuat, având nevoie de o îngrijire speciala.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 36 alin. 1 C. fam.

În dovedirea actiunii, reclamanta-pârâta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie simpla (filele 6-18).

Cererea a fost timbrata cu 19 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

La data de 26.03.2009, pârâtul-reclamant a depus la dosar întampinare-cerere reconventionala (filele 64-66), prin care a solicitat admiterea cererii principale în parte, în sensul de a se constata ca partile au dobândit în timpul casatoriei bunurile mentionate în actiune, însa contributia acestora a fost egala, fiecare având o cota de 50% la dobândirea bunurilor comune.

În motivare, a aratat ca de la data casatoriei a fost singurul care a adus bani în casa, în conditiile în care reclamanta-pârâta lucra ca vânzatoare si din veniturile obtinute achizitiona bunuri de folosinta personala, iar ulterior s-a înscris la Facultatea Spiru Haret si a trebuit sa achite taxele de scolarizare. A mentionat ca avansul de 5000 euro pentru cumpararea garsonierei de la parintii reclamantei-pârâte a fost achitat de el si a contribuit si la plata restului de pret. A precizat ca terenul din comuna Chiajna a fost achizitionat cu suma de 13500 euro, bani pe care i-a împrumutat de la rude si cunostinte de-ale sale, precum si printr-un împrumut bancar pentru care plateste si în prezent rate. A mentionat ca garsoniera a fost vânduta la doua luni dupa achizitionarea terenului si din pretul obtinut a fost platita diferenta de pret catre parintii reclamantei-pârâte si datoriile contractate numai de aceasta. A aratat ca datoriile pe care le-a contractat se ridica la suma de 16500 euro. A mentionat ca lucreaza ca tâmplar, iar din anul 2004 a înfiintat o societate ce are ca obiect fabricarea de mobila la comanda, aducând venituri si salariu si din dividente.

În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat încuviintarea probelor cu acte, interogatoriu, martori si expertiza tehnica, sens în care a depus la dosar înscrisuri, în copie certificata pentru conformitate cu originalul (filele 67-76).

Cererea a fost timbrata cu 20 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

La data de 13.04.2009, reclamanta-pârâta a depus la dosar cerere completatoare si precizatoare (filele 84-85), prin care a solicitat sa se retina ca a avut o cota de 90% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâtul-reclamant o cota de 10%, sa i se atribuie întregul imobilul, precum si sa se dispuna evacuarea acestuia din urma din imobilul supus partajarii.

În motivare, a aratat ca pe toata perioada casatoriei numai ea a avut venituri din salariu si activitati independente, în timp ce pârâtul-reclamant nu a realizat venituri si nu întelege sa achite nicio parte din datoriile facute pentru edificarea imobilului. A aratat ca împrumuturile contractate se ridica la suma de 9526 euro. A precizat ca pârâtul-reclamant are o atitudine agresiva si din cauza scandalurilor pe care le provoca în domiciliul comun, a fost nevoita sa se mute împreuna cu copilul la parintii sai, unde sunt conditii improprii de locuit.

În drept, a invocat prevederile art. 30 C. fam, 112-120 CPC, art. 25 alin. 1 din Legea 114/1996.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

Cererea a fost timbrata cu 2644 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.

La data de 27.04.2009, pârâtul-reclamant a depus la dosar întâmpinare-cerere reconventionala la cererea completatoare (fila 97), prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata si includerea în masa partajabila a datoriilor pe care le-a contractat el în folosul comunitatii de bunuri, în cuantum de 7000 euro.

În motivare, a aratat ca din împrumuturile contractate au mai ramas de achitat 3500 euro la BCR si 3500 euro la diverse persoane fizice. A mai precizat ca a realizat constant venituri din munca, fiind actionar al unei firme si executând mobila la comanda, plus ca a prestat munca efectiva la constructia si finisarea imobilului. A solicitat respingerea cererii de evacuare, întrucât imobilul poate fi partajat în natura în doua unitati locative proprii, fara a fi necesare investitii majore.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza.

La data de 25.05.2009, partile au depus la dosar si au semnat în fata instantei tranzactia partiala încheiata cu privire la bunurile mobile.

În cauza s-au încuviintat si administrat probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce (filele 535-542), declaratii de martori (filele 543-547), raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate constructii întocmit de expert judiciar Carbunescu Catalina (filele 579-595).

Ambele parti au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin încheierea interlocutorie din data de 05.06.2009, instanta a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei: dreptul de proprietate asupra constructiei situate în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, compusa din 4 camere si dependinte; cota-parte de ¼ din partile comune ale constructiei, precum si din terenul aferent în suprafata totala de 500,21 mp; dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile enumerate de parti în cuprinsul tranzactiei încheiate la data de 25.05.2009.

De asemenea, instanta a constatat ca, la dobândirea si conservarea bunurilor comune mentionate, reclamanta-pârâta a avut o cota de contributie de 70%, iar pârâtul-reclamant de 30%, precum si faptul ca partile au contractat datorii comune în cuantum de 50400 lei.

Pentru a pronunta aceasta încheiere de partaj, instanta a retinut urmatoarele:

Partile s-au casatorit la data de 15.01.2000, casatoria lor desfacându-se prin divort, conform sentintei civile nr. 6247/11.12.2008 pronuntata de Judecatoria Buftea (filele 16-17).

În ceea ce priveste masa bunurilor comune, din analiza actelor depuse la dosar, instanta a constatat ca partile au dobîndit în timpul casatoriei dreptul de proprietate asupra constructiei situate în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, compusa din 4 camere si dependinte; cota-parte de ¼ din partile comune ale constructiei si din terenul aferent în suprafata totala de 500,21 mp; precum si dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile enumerate de parti în cuprinsul tranzactiei încheiate la data de 25.05.2009.

Astfel, prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 503/27.02.2007 de catre BNP Miu si Molcut (filele 180-183), partile au cumparat, în indiviziune si în cote-parti egale alti trei coproprietari, terenul intravilan în suprafata de 500,21 mp, situat în comuna Chiajna, sat Rosu.

Prin autorizatia nr. 2067/21.05.2007 eliberata de Primaria comunei Chiajna (fila 14), s-a autorizat construirea de locuinta P+M 4 apartamente, anexe, împrejmuire, garaj, bransament electric, gaze si canalizare pe terenul situat în comuna Chiajna, sat Rosu, tarlaua 81, parcela 1 si 1B, judetul Ilfov.

La data de 02.11.2007, s-a încheiat procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 2067 (fila 15), prin care comisia de receptie a avizat favorabil lucrarile si receptionarea finala a constructiei.

Prin actul de dezmembrare si contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 43/16.01.2008 de catre BNP Lidia Pitrel (filele 6-9), partile au primit în deplina proprietate si posesie apartamentul nr. 1 situat în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, având o suprafata totala de 117,70 mp, precum si cota de 25% din terenul aferent constructiei, respectiv suprafata de 125,05 mp. Dreptul de proprietate devalmas a fost intabulat în cartea funciara nr. 5789 a comunei Chiajna, având nr. cadastral 72/9/2-C1-U1 (filele 10-12).

Având în vedere aceste considerente, precum si dispozitiile art. 30 alin. 1 C. fam, potrivit carora „bunurile dobândite în timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale sotilor”, instanta a constatat prin încheiere interlocutorie ca partile au dobîndit în timpul casatoriei dreptul de proprietate asupra constructiei situate în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, compusa din 4 camere si dependinte; cota-parte de ¼ din partile comune ale constructiei si din terenul aferent în suprafata totala de 500,21 mp; dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile enumerate de parti în cuprinsul tranzactiei încheiate la data de 25.05.2009.

Cu privire la cotele de contributie la dobândirea si conservarea bunurilor comune, instanta a constatat ca reclamanta-pârâta a avut o contributie de 70%, iar pârâtul-reclamant o contributie de 30% la dobândirea bunurilor comune mentionate.

Astfel, pentru stabilirea acestor cote de contributie, instanta a constatat, în primul, rând ca reclamanta-pârâta a facut dovada realizarii în timpul casatoriei a unor venituri mai mari decât pârâtul-reclamant, în conditiile în care lucra la mai multe firme deodata, fiind contabila (contractele individuale de munca si adeverintele de salariu de la filele 41-51, 123-135).

În acest sens, pe baza raportului de expertiza contabila extrajudiciara întocmit de expert Dogaru Rodica (filele 111-172), valorificat în cadrul probei cu înscrisuri, instanta a retinut ca, în perioada 15.01.2000-15.01.2009, reclamanta-pârâta a realizat venituri totale de 95338,76 lei, pe când pârâtul-reclamant doar 23860 lei, precum si faptul ca, din analiza situatiei economico-financiara pe anii 2004-2007, rezulta ca cei doi asociati ai SC ES SRL nu au beneficiat de venituri sub forma de dividente, întrucât societatea în cauza a înregistrat pierderi.

În al doilea rând, instanta a constatat ca, la nivelul anului 2005, partile au cumparat de la parintii reclamantei-pârâte o garsoniera situata în sectorul 6 Bucuresti, pentru pretul de 15000 euro, care, pe lânga faptul ca era cu mult sub pretul practicat pe piata la acea vreme, a mai fost si achitat în transe de catre fostii soti (contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2163/20.10.2005, filele 52-53). Mai mult, dupa o perioada de doi ani, partile au vândut garsoniera respectiva pentru pretul de 62000 euro, o suma de patru ori mai mare decât pretul pe care l-au achitat parintilor reclamantei-pârâte (contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 677/30.05.2007 de catre BNP Surugiu Adela, filele 185-188), din care 50000 euro au fost folositi pentru edificarea constructiei, iar restul pentru achitarea unor împrumuturi si stingerea altor datorii (astfel cum recunoaste si pârâtul-reclamant în cererea reconventionala). De altfel, ajutorul material implicit dat de catre parintii reclamantei-pârâte este recunoscut de catre pârâtul-reclamant si în cadrul raspunsurilor la întrebarile nr. 2-6 din interogatoriu (fila 535).

În al treilea rând, din coroborarea raspunsurilor pârâtului-reclamant la interogatoriu cu declaratiile martorilor GN si LF, a rezultat ca reclamanta-pârâta s-a ocupat mai mult de obtinerea documentatiei necesare edificarii imobilului, de angajarea lucratorilor si supravegherea acestora, de coordonarea lucrarilor si de bransarea imobilului la utilitati, de cresterea si îngrijirea minorului, acesta aflându-se în prezent în întretinerea sa.

În al patrulea rând, prin facturile fiscale depuse la filele 291-319, reclamanta-pârâta a facut dovada platii utilitatilor (energie electrica si gaze) la imobilul în litigiu în ultima perioada, mai ales în contextul în care a sustinut ca pârâtul-reclamant nu achita în prezent nicio datorie comuna (o dovada în acest fiind somatia primita de la Enel Energie Muntenia SRL, fila 554).

Având în vedere aceste argumente, instanta a constatat prin încheiere interlocutorie ca reclamanta-pârâta a avut o contributie de 70% la dobândirea bunurilor comune, iar nu de 90% astfel cum a solicitat prin cererea completatoare, întrucât din înscrisurile depuse la dosar, din recunoasterile partilor la interogatorii si din declaratiile martorilor ascultati rezulta ca pârâtul-reclamant a realizat venituri din munca în timpul casatoriei si a participat la edificarea si finalizarea imobilului, astfel încât beneficiaza de o cota de contributie de 30% la dobândirea bunurilor comune. 

În alta ordine de idei, având în vedere înscrisurile depuse de parti la filele 98-101 si 205-281, recunoasterile partilor la interogatorii si declaratiile martorilor, precum si dispozitiile art. 32 C. fam, instanta a constatat ca partile au contractat datorii comune în cuantum de 50400 lei, reprezentând împrumuturi sau alte datorii de la diverse institutii de credit (BCR-4965,14 lei) sau persoane fizice (ZL-2500 lei, PA-2500 lei, PA-1300 euro, GN-2000 lei, EA-14300 lei, MN-1000 euro, EM-3700 lei, EA-1000 euro si 2000 lei, CM-1000 euro), în general pentru suportarea costurilor privind edificarea si finalizarea constructiei. În legatura cu creditul contractat de pârâtul-reclamant de la BCR, instanta nu l-a avut în vedere, întrucât acesta nu a depus la dosar niciun grafic de rambursare si niciun înscris prin care sa se ateste de catre unitatea de credit ca mai exista vreo datorie de achitat si care este cuantumul acesteia, în conditiile în care sarcina probei pe acest aspect îi incumba pârâtului-reclamant, conform art. 1169 Cciv. 

În ceea ce priveste sistarea starii de devalmasie, instanta retine ca, potrivit art. 728 C.civ, „nimeni nu poate fi obligat a ramâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împarteala succesiunii, chiar când ar exista conventii sau prohibitii contrarii”. Partajul este operatiunea juridica prin care se pune capat starii de indiviziune, devalmasie sau coproprietate, în sensul ca bunul detinut în comun sau în devalmasie este împartit materialmente între copartasi/codevalmasi, fiecare dintre acestia devenind proprietar exclusiv asupra unei parti determinate din bunul ce formeaza obiectul indiviziunii, devalmasiei sau coproprietatii.

Principala modalitate de realizare a împartelii este partajul în natura, prin formarea de loturi si atribuirea acestora, în functie de criteriile prevazute de art. 6739 CPC, respectiv acordul partilor, marimea cotei-parti, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împarteala, au facut constructii, îmbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

Pentru pronuntarea solutiei în prezenta cauza, instanta are în vedere raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate constructii întocmit de expert Carbunescu Catalina.

Astfel, instanta constata ca expertul a identificat imobilul inclus în masa partajabila, stabilind ca acesta are o valoare de circulatie de 343962 lei (261300 lei contructia si 82660 lei cota-parte ¼ din teren).

De asemenea, expertul a aratat ca locuinta în litigiu nu este comod partajabila în natura, formând o singura unitate locativa, întrucât are o singura intrare si o singura bucatarie, astfel încât nu întruneste criteriile si exigentele minimale de „locuinta convenabila” în sensul celor prevazute de art. 2 si Anexa 1 din Legea 114/1996.

Totodata, instanta va avea în vedere si faptul ca, din probele administrate în cauza, rezulta ca relatiile dintre parti sunt foarte tensionate, pârâtul-reclamant având o atitudine violenta atât verbal, cât si fizic, cu efecte negative asupra sanatatii fizice si psihice a reclamantei-pârâte si a minorului, astfel încât este imposibila convietuirea partilor în acelasi imobil, în caz contrar putându-se afecta nu doar integritatea fizica si psihica a reclamantei-pârâte, ci si dezvoltarea armonioasa a minorului.

Având în vedere (1) încheierea interlocutorie pronuntata în cauza la data de 05.06.2009, (2) concluziile raportului de expertiza, în sensul ca locuinta în litigiu nu este comod partajabila în natura, formând o singura unitate locativa, (3) cota-parte majoritara a reclamantei-pârâte de 70%, (4) relatiile tensionate dintre parti, cauzate de comportamentul agresiv al pârâtului-reclamant, (5) faptul ca minorul a fost încredintat mamei spre crestere si educare, (6) precum si acordul partilor în vederea atribuirii întregului imobil catre reclamanta-pârâta, cu obligarea sa la plata sultei corespunzatoare, instanta va dispune sistarea starii de devalmasie, prin formarea si atribuirea de loturi conform raportului de expertiza tehnica judiciara de specialitate constructii întocmit în cauza de expert Carbunescu Catalina, în sensul ca va atribui reclamantei-pârâte dreptul de proprietate asupra constructiei situate în comuna Chiajna, sat Rosu, judetul Ilfov, compusa din 4 camere si dependinte (valoare de circulatie 261300 lei), precum si cota-parte de ¼ din partile comune ale constructiei si din terenul aferent în suprafata totala de 500,21 mp (valoare de circulatie de 82660 lei).

Pentru egalizarea loturilor, conform cotelor de contributie retinute în încheierea interlocutorie, instanta va obliga reclamanta-pârâta sa plateasca pârâtului-reclamant suma de 103189 lei, cu titlu de sulta. Din aceasta sulta, instanta nu va scadea cota-parte a pârâtului-reclamant din datoriile comune si nici cheltuielile de judecata (taxe timbru, onorariu expert si onorariu avocat), astfel cum a solicitat aparatorul reclamantei-pârâte, întrucât compensarea nu poate avea loc decât între creante care au acceasi natura juridica, ceea ce nu este cazul în speta.

De asemenea, în ceea ce priveste datoriile comune, instanta doar va constata ca valoarea acestora este de 50400 lei, din care reclamanta-pârâta va suporta cota de 70%, iar pârâtul-reclamant cota de 30%, fara a efectua o partajare efectiva, întrucât regimul datoriilor fostilor soti intereseaza doar pe creditorii acestora (personali sau comuni), pentru a se putea stabili ordinea si modul de urmarire.

În ceea ce priveste cererea de evacuare a pârâtului-reclamant din imobil, instanta o va respinge ca ramasa fara obiect, având în vedere ca ambele parti au recunoscut în fata instantei faptul ca în prezent pârâtul-reclamant nu mai locuieste în imobil, acesta fiind ocupat doar de reclamanta-pârâta si minor.

În baza art. 270 si urm. CPC, instanta va lua act de tranzactia partilor cu privire la bunurile mobile, consfintind-o.

În baza art. 274 si urm. CPC, instanta va compensa în parte cheltuielile de judecata efectuate de ambele parti, iar pentru diferenta va obliga pârâtul-reclamant sa plateasca reclamantei-pârâte suma de 4646 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (parte din taxele de timbru, onorariu de expert si onorariu de avocat, conform chitantelor aflate la dosar).

3. Prin sentinta civila nr. 5697/23.11.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a admis în parte cererea principala, astfel cum a fost precizata, s-a admis în parte cererea de interventie în interes propriu, s-a constatat deschisa succesiunea defunctului MR, decedat la data de 04.05.2005, cu ultimul domiciliu în comuna Snagov, sat Ghermanesti, judetul Ilfov, s-a constatat ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului se compune din dreptul de proprietate asupra sumei de 51344 lei (pretul de 40000 lei, actualizat cu rata inflatiei de 28,36%), s-a constatat ca reclamantii si pârâtul au calitatea de mostenitori legali rezervatari ai defunctului, având urmatoarele cote-parti din mostenire drept rezerva succesorala: reclamanta MM – 1/8, în calitate de sotie supravietuitoare; reclamantul MI – 7/24, în calitate de fiu; pârâtul MS – 7/24, în calitate de fiu, s-a constatat ca intervenientul în interes propriu MCA are calitatea de legatar universal, conform testamentului autentificat sub nr. 560/10.03.2005 de catre BNP Dumitrescu Gabriela, s-a constatat ca valoarea de calcul a masei succesorale pentru solutionarea cererii de reductiune a liberalitatilor excesive este de 776162 lei (din care 51344 lei pretul actualizat primit de defunct conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 825/15.04.2005 de catre BNP Diaconescu Dumitru si 724818 lei valoarea la data deschiderii succesiunii a terenurilor ce au facut obiectul donatiei autentificate sub nr. 12/13.01.2000 de catre BNP Diaconescu Dumitru, conform raportului de expertiza efectuat în cauza), iar valoarea rezervelor legale cuvenite reclamantilor este de 97020,25 lei pentru MM si 226380,58 lei pentru MI, s-a dispus reductiunea în întregime a legatului universal testat de defunct în favoarea intervenientului în interes propriu MCA prin testamentul autentificat sub nr. 560/10.03.2005 de catre BNP Dumitrescu Gabriela, s-a dispus reductiunea partiala a contractului de donatie autentificat sub nr. 12/13.01.2000 de catre BNP Diaconescu Dumitru, în masura necesara întregirii rezervei reclamantilor de 10/24 împreuna (valoare 323400,83 lei), a fost obligat pârâtul MS sa plateasca reclamantei MM suma de 97020,25 lei, reprezentând echivalentul banesc al rezervei sale legale de 1/8 din mostenire, a fost obligat pârâtul MS sa plateasca reclamantului MI suma de 226380,58 lei, reprezentând echivalentul banesc al rezervei sale legale de 7/24 din mostenire, s-au compensat în parte cheltuielile de judecata, iar pentru diferenta obliga pârâtul MS sa plateasca reclamantilor suma de 935 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Buftea la data de 03.10.2005, initial sub nr. vechi 7075/2005 si ulterior sub nr. nou 558/94/2005, reclamantii MM si MI au chemat în judecata pe pârâtul MS, solicitând instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, (1) sa dispuna deschiderea succesiunii defunctului MR, (2) sa constate ca reclamantii au calitatea de mostenitori legali rezervatari, în calitate de sotie supravietuitoare si fiu, (3) sa constate dreptul de coproprietate al reclamantei asupra terenului de 0,68 ha si sa se dispuna nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 44185/1999, (4) sa dispuna anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 825/15.04.2005 întrucât este o donatie deghizata, având o cauza ilicita si imorala, (5) sa dispuna reductiunea liberalitatii excesive reprezentate de donatia autentificata sub nr. 12/ 13.01.2000 si donatia deghizata autenitificata sub nr. 825/15.04.2005, (6) sa constate ca masa succesorala se compune din constructie si terenul intravilan în suprafata de 1254 mp, trei trenuri extravilane în suprafata de 2242 mp, 1250 mp si 2054 mp, bunuri mobile; în subsidiar, în cazul respingerii capatului 4 de cerere, sa se includa în masa succesorala pretul de 40000 lei actualizat, (7) sa dispuna sistarea starii de indiviziune si atribuirea rezervelor în natura sau în echivalent, (8) cu cheltuieli de judecata.

Capatul 3 de cerere, având ca obiect nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 44185/1999, a fost disjuns prin încheierea de sedinta din data de 15.12.2005 (fila 38) si a fost respins ca neîntemeiat prin sentinta civila nr. 673/09.02.2006 a Judecatoriei Buftea, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1370R/03.08.2006 a Tribunalului Bucuresti (filele 43-45).

Capatul 4 de cerere, având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 825/15.04.2005, a fost disjuns prin încheierea de sedinta din data de 27.04.2009 si a facut obiectul dosarului nr. 2771/94/2009 al Judecatoriei Buftea, în care reclamantii au renuntat la judecata, în temeiul 246 CPC.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, în mod fraudulos, defunctul, de coniventa cu pârâtul, a fabricat un contract de donatie prin care a stramutat proprietatea terenurilor înscrise în titlul de proprietate. A mai precizat ca, la data de 15.04.2005, defunctul a încheiat un al doilea act cu pârâtul, prin care i-a vândut acestuia imobilul constructie si terenul intravilan aferent de 1254 mp, cu intentia de a îndeparta reclamantii de la mostenire.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 650 si urm. Cod civil.

În dovedire, au solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertize de specialitate, sens în care au depus la dosar un set de acte, în copie certificata pentru conformitate cu originalul (filele 8-15).

Actiunea a fost timbrata cu 100 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

La data de 17.11.2005, pârâtul a depus la dosar întâmpinare (filele 28-30), prin care a solicitat admiterea primelor doua capete de cerere si respingerea actiunii în rest ca neîntemeiata.

În drept, a invocat prevederile art. 115 CPC.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri si interogatoriu.

La data de 07.11.2007, MCA a depus la dosar cerere de interventie în interes propriu (filele 138-139), prin care a solicitat sa se constate ca este unicul mostenitor al defunctului, în calitate de legatar universal, si sa se respinga cererea principala ca neîntemeiata.

În motivare, a aratat ca prin testamentul autentificat sub nr. 560/10.03.2005 de catre BNP Dumitrescu Gabriela, a fost instituit de catre bunicul sau defunct drept legatar universal si ca, dupa decesul acestuia, a continuat sa locuiasca cu parintii sai în casa batrâneasca, folosind bunurile ce au apartinut defunctului.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 49 CPC.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.

Cererea de interventie în interes propriu a fost timbrata cu 19 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

În cauza s-au încuviintat si administrat probele cu înscrisuri, interogatorii reciproce (filele 66-69, 73-74), raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie nr. 6465/12.09.2007 întocmit de expertul Avram Dorel (filele 91-104).

Prin sentinta civila nr. 6720/20.12.2007 a Judecatoriei Buftea, a fost admisa în parte actiunea si s-a dispus încetarea starii de indiviziune prin formarea si atribuirea de loturi, sentinta împotriva careia toate partile au formulat apel, pe rolul Tribunalului Bucuresti formându-se dosarul nr. 558/94/2005, în care a fost pronuntata decizia civila nr. 907A/27.06.2008, prin care a admis apelurile, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecarea la acceasi instanta.

În rejudecare, pe rolul Judecatoriei Buftea a fost format dosarul nr. 558/94/2005 RJ, la care au fost atasate dosarele nr. 558/94/2005 ale Judecatoriei Buftea si Tribunalului Bucuresti.

În cauza, s-au încuviintat si administrat probele cu înscrisuri si raportul de expertiza tehnica judiciara de specialitate topografie întocmit de expertul Popescu Eugen, cu completarile ulterioare (filele 33-43, 84-93).

 Partile au depus la dosar concluzii scrise.

A. Având în vedere certificatul de deces seria DP nr. 236130 (fila 8), instanta va constata deschisa succesiunea defunctului MR, decedat la data de 04.05.2005, cu ultimul domiciliu în comuna Snagov, sat Ghermanesti, judetul Ilfov.

B. În ceea ce priveste compunerea masei succesorale, instanta retine ca pe numele defunctului MR a fost emis titlul de proprietate nr. 44185/29.07.1999 (fila 13), prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate privata asupra terenului în suprafata de 6800 mp, situat în comuna Snagov, sat Ghermanesti, judetul Ilfov, compus din terenul intravilan de 1254 mp (tarlaua 16, parcelele 529-531) si terenurile extravilane de 2242 mp (tarlaua 147, parcela 505), 1250 mp (tarlaua 180, parcela 644) si 2054 mp (tarlaua 7, parcela 109/111).

Cererea reclamantei MM de constatare a nulitatii absolute partiale a acestui titlu de proprietate a fost respinsa ca neîntemeiata prin sentinta civila nr. 673/09.02.2006 a Judecatoriei Buftea, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1370R/03.08.2006 a Tribunalului Bucuresti (filele 43-45).

Cu privire la bunurile solicitate de reclamanti a fi incluse în masa succesorala, instanta retine urmatoarele:

a) Terenul intravilan în suprafata de 1254 mp si constructia situata pe acesta au fost înstrainate de catre defunct prin încheierea cu pârâtul MS a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 825/15.04.2005 de catre BNP Dumitru Diaconescu (fila 11).

Capatul de cerere având ca obiect anularea acestui contract a fost disjuns din prezenta cauza, prin încheierea de sedinta din data de 27.04.2009, si a facut obiectul dosarului nr. 2771/94/2009 al Judecatoriei Buftea, în care reclamantii au renuntat la judecata, în temeiul art. 246 CPC

Ca atare, bunurile ce au constituit obiectul acestui contract de vânzare-cumparare nu mai faceau parte din patrimoniul defunctului la data de 04.05.2005, fiind înstrainate de catre acesta în timpul vietii, motiv pentru care în masa succesorala nu vor fi incluse nici terenul intravilan de 1254 mp (tarlaua 16, parcelele 529-531), nici constructia compusa din 3 camere si dependinte, ci doar pretul încasat de catre defunct în valoare de 40000 lei.

În legatura cu aceasta suma, instanta retine, în primul rând, ca actul de vânzare-cumparare a fost încheiat cu doar trei saptamâni înainte de a interveni decesul vânzatorului, iar prin raspunsurile la întrebarile nr. 11, 15, 19 si 20 din interogatoriu (fila 67), pârâtul a recunoscut practic împrejurarea ca banii respectivi se afla în posesia sa, alaturi de celelalte bunuri ale defunctului.

În al doilea rând, întrucât reclamantii au solicitat actualizarea pretului de vânzare si au depus la dosar relatii comunicate de catre Institutul National de Statistica (filele 97-98), instanta va proceda la actualizarea pretului de 40000 lei cu indicele inflatiei de 28,36% pentru perioada mai 2005-septembrie 2009, conform formulei de calcul prezentate la fila 98 din dosar, rezultând astfel suma de 51344 lei, care va fi inclusa în masa succesorala, întrucât în cauza nu s-a facut dovada ca acesti bani au fost cheltuiti de catre defunct, iar pârâtul a recunoscut la interogatoriu faptul ca toate bunurile defunctului au ramas în posesia sa.

b) În ceea ce priveste terenurile extravilane în suprafata de 2242 mp (tarlaua 147, parcela 505), 1250 mp (tarlaua 180, parcela 644) si 2054 mp (tarlaua 7, parcela 109/111), instanta constata ca acestea au fost donate de catre defunct pârâtului Marin Stefan prin contractul de donatie autentificat sub nr. 12/13.01.2000 de catre BNP Dumitru Diaconescu (fila 12), cu scutire de raport.

Cererea de anulare a donatiei formulata de catre reclamanta MM a fost respinsa ca neîntemeiata prin sentinta civila nr. 1791/08.06.2005 pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr. 1344/2005 (filele 31-34), definitiva prin decizia civila nr. 1559/13.11.2006 a Tribunalului Bucuresti (filele 55-57).

Ca atare, cele trei terenuri extravilane nu vor fi incluse în masa succesorala, astfel cum au solicitat în mod neîntemeiat reclamantii, întrucât la data de 04.05.2005 aceste bunuri imobile nu se mai regaseau în patrimoniul defunctului, fiind donate din timpul vietii, iar donatia autentica nr. 12/13.01.2000 a fost scutita de raport.

Astfel, este adevarat ca, potrivit art. 751 Cciv, descendentii si sotul supravietuitor ai defunctului care vin efectiv si împreuna la mostenire au obligatia de a raporta donatiile primite, adica de a readuce la mostenire, în natura sau în echivalent banesc, bunurile pe care le-au primit cu titlu de donatie (legea prezumând ca prin donatia facuta defunctul donator nu a urmarit sa avantajeze pe donatar cu bunul donat în detrimentul celorlalti mostenitori legali, ci numai sa faca un avans asupra mostenirii ce i se va cuveni potrivit legii), însa acelasi text de lege prevede si o exceptie, si anume cazul în care donatorul a dispus altfel, respectiv situatia în care donatia a fost scutita de raport, cum este cazul în speta de fata: ?Eu, MR, donez fiului meu MS, ca bun propriu, cu scutire de raport, urmatoarele bunuri imobile (…)?.

Prin urmare, dispozitia prevazuta în art. 751 Cciv este supletiva, astfel încât obligatia de raport nu este prevazuta imperativ de lege, ci donatorul îl poate scuti pe donatar de raportare, favorizându-l în felul acesta, caz în care donatia nu mai este un simplu avans asupra mostenirii, ci are un caracter definitiv sau preciputar, donatarul urmând a beneficia de bunurile donate peste cota sa legala din mostenire, în limita cotitatii disponibile.

În consecinta, cele trei terenuri extravilane nu fac parte din masa succesorala, din moment ce au fost donate cu scutire de raport, ci doar vor fi reunite fictiv la activul net, prin calcul pe hârtie, pentru a se stabili valoarea pe care ar fi avut-o masa succesorala nemicsorata prin donatie (mostenirea închipuita), în vederea calcului rezervei si al cotitatii disponibile, pentru a verifica daca liberalitatile efectuate de defunct sunt excesive si daca se impune reductiunea lor.

De altfel, instanta constata ca o parte din aceste terenuri nici nu se mai afla în proprietatea pârâtului, fiind înstrainate de catre acesta prin contractele de vânzare-cumparare autentificate sub nr. 917/27.04.2005, 2140/20.12.2002, 2141/20.12.2002 si 1101/18.05.2005 de catre BNP Dumitru Diaconescu (filele 116, 120, 121, 124).

c) În legatura cu bunurile mobile solicitate prin actiune a fi incluse în masa succesorala, instanta retine ca reclamantii nu au facut dovada existentei acestora, cu toate ca sarcina probei pe acest aspect le incumba, în conditiile art. 1169 Cciv.

Fata de cele mentionate mai sus, instanta va constata ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctului MR se compune doar din dreptul de proprietate asupra sumei de 51344 lei, ce reprezinta pretul de 40000 lei primit de defunct de la pârât în urma încheierii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 825/15.04.2005, actualizat cu rata inflatiei de 28,36% pentru perioada mai 2005-septembrie 2009.

C. În ceea ce priveste calitatea de mostenitori si cotele, instanta va constata în primul rând ca intervenientul în interes propriu MCA are calitatea de legatar universal, conform testamentului autentificat sub nr. 560/10.03.2005 de catre BNP Dumitrescu Gabriela (fila 140), prin care defunctul i-a lasat întreaga sa avere mobila si imobila, conform art. 888 Cciv.

Din acest punct de vedere, instanta va admite în parte cererea de interventie în interes propriu si va constata calitatea intervenientului de legatar universal, întrucât, pe de o parte, acesta a acceptat tacit succesiunea defunctului, prin folosirea bunurilor ramase de pe urma acestuia, iar, pe de alta parte, testamentul prezentat este valabil, nefiind afectat de nicio cauza de ineficacitate. 

Retinând existenta unui legat universal valabil, care însa este supus reductiunii, întrucât este excesiv în prezenta a trei mostenitori rezervatari, instanta va constata ca reclamantii si pârâtul au calitatea de mostenitori legali rezervatari ai defunctului, având urmatoarele cote-parti din mostenire drept rezerva succesorala: reclamanta MM – 1/8, în calitate de sotie supravietuitoare; reclamantul MI – 7/24, în calitate de fiu; pârâtul MS – 7/24, în calitate de fiu. Cotitatea disponibila este asadar de 7/24 din mostenire.

D. În ceea ce priveste reductiunea liberalitatilor excesive, instanta retine ca orice persoana poate dispune în mod liber de bunurile care alcatuiesc patrimoniul sau, dar acest drept poate fi exercitat în limitele prevazute de lege; o astfel de îngradire a dreptului de dispozitie o reprezinta si oprirea liberalitatilor care încalca rezerva succesorala, interdictie ce este prevazuta în favoarea unor rude apropiate ale defunctului (descendenti si parinti) si a sotului supravietuitor si care vizeaza liberalitatile facute prin acte inter vivos (donatii) si mortis causa (legate). 

Rezerva succesorala este acea parte din patrimoniul defunctului la care mostenitorii au dreptul în virtutea legii, împotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati facute în timpul vietii sau prin dispozitii testamentare. Instanta retine ca rezerva îi apara pe mostenitorii rezervatari nu numai împotriva liberalitatilor excesive facute în favoarea unor terte persoane, ci si împotriva liberalitatilor facute în favoarea unor comostenitori rezervatari.

a) În operatiunea de calcul a rezervei si a cotitatii disponibile, instanta va trebui sa procedeze mai întâi la stabilirea masei de calcul si a valorii acesteia, ceea ce presupune reconstituirea patrimoniului defunctului prin calcul pe hârtie, pentru a stabili valoarea pe care ar fi avut-o nemicsorata prin donatii (denumita sugestiv în doctrina ?mostenire închipuita?).

În acest sens, potrivit art. 849 Cciv, se impune reunirea fictiva (pentru calcul) a valorii donatiei facute de defunct, pentru a se vedea daca cele doua liberalitati (legatul universal si donatia) se încadreaza ori nu în limitele cotitatii disponibile. Deoarece dispozitiile legale prin care se asigura rezerva succesorala au caracter imperativ, donatiile nu pot fi exceptate de la reunirea fictiva, neavând importanta ca a fost scutita de raport, întrucât raportul donatiilor si reductiunea liberalitatii excesive sunt doua institutii juridice diferite.

Întrucât art. 849 Cciv prevede ca evaluarea se va face în functie de valoarea de circulatie a bunurilor donate în raport de data deschiderii succesiunii, instanta a dispus efectuarea în cauza a unei expertize topografice, având ca obiectiv identificarea bunurilor ce au facut obiectul donatiei autentice nr. 12/2000 si evaluarea acestora în functie de valoarea de circulatie la nivelul lunii mai 2005. Prin raportul de expertiza, astfel cum a fost completat ulterior, expertul Popescu Eugen a stabilit ca cele trei terenuri ce au facut obiectul donatiei autentice nr. 12/13.01.2000 de catre BNP Diaconescu Dumitru aveau, la data deschiderii succesiunii (mai 2005), valoarea de 724818 lei.

Prin urmare, ca o operatiune prealabila si necesara efectuarii reductiunii, instanta  constata ca valoarea de calcul a masei succesorale pentru solutionarea cererii de reductiune a liberalitatilor excesive este de 776162 lei, din care 51344 lei pretul actualizat primit de defunct conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 825/15.04.2005 de catre BNP Diaconescu Dumitru si 724818 lei valoarea la data deschiderii succesiunii a terenurilor ce au facut obiectul donatiei autentificate sub nr. 12/13.01.2000 de catre BNP Diaconescu Dumitru, conform raportului de expertiza efectuat în cauza.

În consecinta, având în vedere valoarea masei de calcul si cuantumul rezervelor stabilite mai sus, instanta constata ca valoarea rezervei legale cuvenite reclamantilor este de 97020,25 lei pentru MM si 226380,58 lei pentru MI, iar liberalitatile facute de defunct depasesc cotitatea disponibila, aducând atingere rezervelor succesorale, motiv pentru care urmeaza a fi reduse în limitele cotitatii disponibile, conform prevederilor art. 847 Cciv.

b) Întrucât defunctul a facut doua liberalitati, respectiv o donatie si un legat universal, prin care s-a depasit cotitatea disponibila, în cauza devin aplicabile dispozitiile art. 850 si 852 Cciv, care concacra cele trei reguli ce guverneaza ordinea efectuarii reductiunii: legatele se reduc înaintea donatiilor (art. 850 alin. 1 Cciv), legatele se reduc toate deodata si în mod proportional (art. 852 Cciv), donatiile se reduc succesiv, în ordinea inversa a datei lor, începând cu cea mai noua (art. 850 alin. 2 Cciv).

 Aplicând regulile de mai sus si având în vedere ca, prin testamentul autentic nr. 560/10.03.2005, defunctul l-a instituit legatar universal asupra bunurilor mobile si imobile pe nepotul sau, fiind astfel încalcata rezerva succesorala a celorlalti mostenitori rezervatari (inclusiv a pârâtului), instanta va dispune reductiunea în întregime a legatului universal testat de defunct în favoarea intervenientului în interes propriu MCA prin testamentul autentificat sub nr. 560/10.03.2005 de catre BNP Dumitrescu Gabriela. Sanctiunea reductiunii totale se impune ca urmare a faptului ca partea disponibila a fost epuizata prin donatia facuta pârâtului, astfel încât legatul devine ineficace si intervenientul nu va primi în proprietate niciun bun de pe urma defunctului.

În ceea ce priveste donatia în favoarea pârâtului, instanta subliniaza ca normele imperative privind rezerva succesorala îi apara pe mostenitorii rezervatari nu numai împotriva liberalitatilor excesive facute în favoarea unor terte persoane, ci si împotriva liberalitatilor facute în favoarea unor comostenitori rezervatari. Întrucât prin aceasta donatie s-a încalcat partial cotitatea disponibila, se impune desfiintarea ei partiala, în masura necesara întregirii rezervelor reclamantilor; în consecinta, instanta va dispune reductiunea partiala a contractului de donatie autentificat sub nr. 12/13.01.2000 de catre BNP Diaconescu Dumitru, în masura necesara întregirii rezervelor reclamantilor de 10/24 (valoare 323400,83 lei).

c) În ceea ce priveste efectele reductiunii, este adevarat ca aceasta sanctiune specifica are ca efect desfiintarea donatiei în masura necesara întregirii rezervei, astfel încât mostenitorul rezervatar devine proprietar al bunului cu care se întregeste rezerva si, în aceasta calitate, poate cere restituirea lui în natura, însa, de la regula ca rezerva trebuie asigurata în natura exista anumite situatii de exceptie, în care reductiunea se face prin echivalent.

O astfel de exceptie este reglementata prin dispozitiile art. 770 alin. 2 Cciv, potrivit carora, daca donatia are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea imobilului, donatarul rezervatar poate pastra în întregime imobilul, iar reductiunea necesara întregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin echivalent banesc.

Aceasta situatie de exceptie este aplicabila în speta, întrucât valoarea terenurilor ce au facut obiectul donatiei este de 724818 lei, iar valoarea rezervei reclamantilor este de 323400,83 lei, astfel încât partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea imobilului.

De asemenea, referitor la sustinerile reclamantilor, este adevarat ca norma respectiva este supletiva, iar nu imperativa (?donatarul poate tine întregul imobil?), însa, în lipsa unui acord între parti, instanta nu are un drept de optiune între a aplica sau nu prevederile art. 770 alin. 2 Cciv. Singurul care putea opta pentru restituirea rezervei în natura sau prin echivalent este pârâtul, întrucât dispozitiile legale precitate sunt edictate în favoarea donatarului rezervatar. Or, în cauza, pârâtul nu a renuntat la beneficiul instituit de art. 770 alin. 2 CPC, astfel încât instanta, în lipsa unei întelegeri exprese a partilor, este obligata sa faca aplicarea acestor dispozitii legale, chiar daca ele sunt doar supletive.

Prin urmare, aplicând în cauza prevederile art. 770 alin. 2 CPC, instanta va obliga pârâtul MS sa plateasca reclamantei MM suma de 97020,25 lei, reprezentând echivalentul banesc al rezervei sale legale de 1/8 din mostenire, iar reclamantului MI suma de 226380,58 lei, reprezentând echivalentul banesc al rezervei sale legale de 7/24 din mostenire. Sustinerile reclamantilor de atribuire a terenurilor în natura, prin prisma considerentelor prezentate mai sus, sunt vadit neîntemeiate.

Fata de aceste considerente de fapt si de drept, instanta va admite în parte cererea principala, astfel cum a fost precizata, va admite în parte cererea de interventie în interes propriu, va constata calitatea partilor de mostenitor testamentar si mostenitori legali rezervatari, va dispune reductiunea liberalitatilor excesive si restituirea rezervei prin echivalent banesc, iar nu în natura.

Pe de alta parte, în baza art. 274 si urm. CPC, va compensa în parte cheltuielile de judecata, iar pentru diferenta va obliga pârâtul MS sa plateasca reclamantilor suma de 935 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

4. Prin sentinta civila nr. 5111/02.11.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei PRIMARIA VOLUNTARI, invocata din oficiu, si s-a respins actiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 19.03.2009, reclamanta SG a chemat în judecata pe pârâta PRIMARIA VOLUNTARI, solicitând instantei ca, prin hotarârea ce va pronunta, sa constate dobândirea prin uzucapinea de 30 ani a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 300 mp, situat în Voluntari, judetul Ilfov.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a exercitat asupra terenului respectiv o posesie utila timp de 30 de ani.

În drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 1846, 489 C.civ, art. 111 CPC.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, martori si expertiza.

Obiectul cererii a fost evaluat provizoriu la 2526 lei si cererea a fost timbrata cu 208 lei taxa judiciara de timbru si 3 lei timbru judiciar.

Pârâta a depus întâmpinare cu nerespectarea termenului prevazut de art. 114 ind. 1 alin. 2 CPC, motiv pentru care instanta a decazut-o din dreptul de a invoca exceptii relative si de a propune probe.

În sedinta publica din 02.11.2009, instanta a invocat din oficiu  exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei.

Potrivit art. 137 alin. 1 CPC, instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Instanta retine ca a avea capacitate procesuala de folosinta presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual, actele de procedura facute în contradictoriu cu o persoana fara capacitate procesuala de folosinta fiind nule.

În solutionarea exceptiei invocate din oficiu, instanta constata ca, potrivit art. 77 din Legea 215/2001, primaria comunei, orasului sau municipiului este o structura functionala cu activitate permanenta, care se constituie din primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului si care duce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.

Legea administratiei publice locale foloseste notiunea de „structura functionala”, fara a mentiona daca primaria are sau nu capacitate juridica de folosinta si de exercitiu, adica daca îsi poate asuma drepturi si obligatii prin încheierea de acte juridice în nume propriu (ceea ce implica si necesitatea de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual) sau daca are sau nu patrimoniu propriu.

Pornind de la principiul ca dispozitiile unui act normativ se interpreteaza în mod sistematic, prin coroborarea textelor legale incidente, instanta retine ca sunt relevante în cauza prevederile art. 21 din Legea 215/2001.

Astfel, potrivit art. 21 alin. 1, „unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în conditiile legii”.

 Asadar, potrivit dispozitiilor exprese ale textului legal mentionat, titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din diferite raporturi juridice, deci inclusiv de drepturi si obligatii pe plan procesual, sunt unitatile administrativ-teritoriale (comuna, orasul/municipiul si judetul), care sunt reprezentate în justitie, dupa caz, de catre primar sau de presedintele consiliului judetean (art. 21 alin. 2).

Desigur, pot exista anumite situatii în care dispozitii exprese ale unor acte normative sa permita Primariei exercitarea anumitor drepturi si asumarea unor obligatii, însa acestea sunt dispozitii speciale care deroga de la dreptul comun (reprezentat de Legea cadru a administratiei publice locale) si care se aplica cu titlu de exceptie, ceea ce nu este cazul în prezenta cauza. 

Pe de alta parte, art. 1-4 din Legea 213/1998 reglementeaza domeniul public si privat al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, în acelasi sens fiind si dispozitiile art. 136 din Constitutie. Prin urmare, legiutorul constituant si cel ordinar au stabilit în mod expres ca titlulare ale dreptului de proprietate publica sau privata, dup caz, sunt statul si/sau unitatile administrativ-teritoriale, nu însa si o structura functionala cum este primaria.

Or, reclamanta a solicitat instantei sa constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafata de 300 mp, situat în Voluntari, judetul Ilfov, prin uzucapiunea de 30 de ani, în contradictoriu cu pârâta Primaria orasului Voluntari, care nu este însa o unitate admistrativ-teritoriala, ci doar o structura functionala care duce la îndeplinire hotarârile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionând problemele curente ale colectivitatii locale.

5. Prin sentinta civila nr. 5294/09.11.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a respins cererea de reviziuire ca inadmisibila, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 24.08.2009, revizuienta SC CCI 2007 SRL, în contradictoriu cu intimata GARDA FINANCIARA BUCURESTI, a solicitat revizuirea sentintei civile nr. 1054/27.02.2009 a Judecatoriei Buftea si schimbarea acesteia, în sensul admiterii plângerii, anularii procesului-verbal de contraventie, exonerarii de la plata amenzii de 10000 lei, anularii masurii de confiscare a marfurilor.

În motivarea cererii, revizuienta a aratat ca prin sentinta civila respectiva, instanta i-a respins plângerea contraventionala, însa, la data de 11.08.2009, i-a fost comunicat raportul de expertiza contabila întocmit în dosarul nr. 14333/P/2008, din care rezulta ca pentru marfurile respective (caramida Porotherm) exista documente justificative legale. A precizat ca raportul de expertiza este un înscris nou care nu a putut fi prezentat instantelor de judecata întrucât a luat la cunostinta la data de 11.08.2009.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 322 alin. 1 pct. 5 CPC.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus un set de acte, în copie certificata pentru conformitate cu originalul (filele 8-17).

Intimata nu a formulat întâmpinare, desi era obligatorie în cauza.

La dosar a fost atasat dosarul nr. 458/94/2009 al Judecatoriei Buftea.

În sedinta publica din data de 02.11.2009, instanta a pus în admisibilitatea cererii de revizuire, prin raportare la prevederile art. 326 alin. 3 CPC.

În ceea ce priveste admisibilitatea revizuirii, din analiza dispozitiilor art. 322 CPC, instanta retine ca, pe lânga conditiile generale de exercitare a actiunii civile, o astfel de cerere este admisibila (1) daca este vorba despre o hotarâre ramasa definitiva în instanta de apel sau prin neapelare ori de o hotarâre data de instanta de recurs si (2) daca exista unul dintre cazurile enumerate la art. 322 pct. 1-9 CPC.

Aceste conditii speciale de admisibilitate sunt reglementate de catre legiuitor tocmai în considerarea faptului ca revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, iar în urma admiterii ei se poate aduce atingere principiului securitatii si stabilitatii circuitului civil.

În ce priveste prima conditie speciala de admisibilitate, care reprezinta în realitate obiectul revizuirii, instanta constata ca aceasta este îndeplinita, întrucât sentinta civila nr. 1054/27.02.2009 a Judecatoriei Buftea a ramas definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 1998/01.06.2009 a Tribunalului Bucuresti, prin care s-a respins recursul ca nefondat.

În ceea ce priveste a doua conditie speciala de admisibilitate, care are în vedere motivele de revizuire expres si limitativ prevazute de lege, instanta retine ca revizuienta a invocat prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I, respectiv cazul în care, dupa darea hotarârii s-a descoperit un înscris doveditor retinut de partea potrivnica sau care nu a putut fi înfatisat dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor.

În acest sens, instanta constata ca înscrisul nou invocat de catre revizuienta este raportul de expertiza judiciara contabila ce a fost întocmit de catre expert Diaconu Ioana la data de 25.06.2009 în cadrul dosarului nr. 14333/P/2008 al Compartimentului cercetari penale al politiei sectorului 2 (filele 8-17), act care însa nu îndeplineste conditiile cumulative prevazute de art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I.

Astfel, textul de lege mentionat are în vedere ca înscrisul doveditor sa fi existat la data judecarii cauzei, iar nu sa fie ulterior pronuntarii, chiar daca în el s-ar confirma o situatie de fapt diferita de aceea ce a fost retinuta de instanta de fond ca fiind determinanta în darea solutiei. Anterioritatea înscrisului invocat în revizuire fata de data pronuntarii hotarârii este prevazuta de art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I CPC în termeni nesusceptibili de interpretare.

Or, raportul de expertiza judiciara contabila a fost întocmit de catre expert Diaconu Ioana la data de 25.06.2009 si revizuienta sustine ca a aflat de existenta lui la 11.08.2009, în conditiile în care sentinta civila nr. 1054 a fost pronuntata de Judecatoria Buftea la data de 27.02.2009, iar decizia civila nr. 1998 a fost pronuntata de Tribunalul Bucuresti la data de 01.06.2009.

Ca atare, un astfel de înscris emis dupa solutionarea irevocabila a plângerii contraventionale nu poate constitui un temei de revizuire, întrucât nu îndeplineste cerintele prevazute de art. 322 pct. 5 CPC, din moment ce nu a existat în materialitatea lui la data judecarii dosarului nr. 458/94/2009 al Judecatoriei Buftea.

Raportul de expertiza contabila întocmit ulterior pronuntarii hotarârii a carei revizuire se solicita în cauza nu justifica revizuirea, întrucât nu constituie un înscris doveditor retinut de partea potrivnica sau care nu a putut fi înfatisat dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii. 

Prin urmare, întrucât nu se poate cere revizuirea pe baza unui înscris întocmit dupa darea hotarârii, instanta retine ca motivul invocat de catre revizuienta nu constituie temei de revizuire, nefiind îndeplinita asadar una dintre conditiile speciale de admisibilitate a unei astfel de cereri de retractare.

Pentru aceste considerente de fapt si de drept, în baza art. 326 alin. 3 raportat la art. 322 alin. 1 pct. 5 si art. 324 alin. 1 pct. 4 CPC, instanta va respinge ca inadmisibila cererea de revizuire a sentintei civile nr. 1054/27.02.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea.

6. Prin sentinta civila nr. 5425/16.11.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a respins ca neîntemeiata actiunea, pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 19.06.2009, reclamanta IM a chemat în judecata pe pârâtul SI, solicitând instantei sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumparare pentru terenurile extravilane în suprafata de 3258 mp, 4464 mp si 6302 mp, situate în comuna Peris, sat Burias, judetul Ilfov.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la data de 31.03.2008, între parti s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1258 de catre BNP Coada Ion, prin care pârâtul s-a obligat sa îi vânda imobilele mai sus mentionate pâna la data de 02.04.2009, pentru pretul de 16000 lei, care a fost achitat integral la data semnarii antecontractului. A precizat ca termenul stipulat s-a împlinit, iar pârâtul nu si-a îndeplinit obligatia.

În drept, a invocat prevederile art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii 247/2005.

Cererea a fost timbrata cu 1043 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu si martori, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie simpla (filele 3-6).

Pârâtul a depus întâmpinare la data de 30.09.2009, prin care a solicitat admiterea actiunii si pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare.

În motivare, a aratat ca nu s-a putut prezenta la notar întrucât a fost internat în spital, fiind foarte bolnav.

În drept, a invocat prevederile art. 115 CPC.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri.

În cauza s-a încuviintat si administrat proba cu înscrisuri.

În fapt, instanta retine ca, la data de 31.03.2008, între promitentul-vânzator SI si promitenta-cumparatoare IM s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1258 de catre BNP Coada Ion (filele 3-4), prin care pârâtul s-a obligat sa îi vânda reclamantei terenurile extravilane în suprafata de 3258 mp, 4464 mp si 6302 mp, situate în comuna Peris, sat Burias, judetul Ilfov, pentru pretul de 16000 lei, care a fost achitat integral la data semnarii antecontractului.

Potrivit clauzelor contractuale, promitentul-vânzator s-a obligat ca, pâna la data de 02.04.2009, sa obtina toate documentele necesare încheierii în forma autentica a contractului de vânzare-cumparare (documentatie cadastrala, încheiere de intabulare emisa de OCPI Ilfov).

Ca urmare a neexecutarii obligatiei de a face asumata de catre pârât prin antecontract, reclamanta a formulat cerere de pronuntare a unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, întemeiata pe dispozitiile art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii 247/2005.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, pârâtul a aratat ca este de acord cu admiterea actiunii formulate de catre reclamanta, aratând ca nu s-a putut prezenta la notar întrucât a fost internat în spital, fiind foarte bolnav, însa partile nu au depus la dosar nici documentatia cadastrala, nici încheierea de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în cauza, reclamanta aratând la termenul din 19.10.2009 ca nu exista carte funciara deschisa.

În drept, instanta retine ca promisiunea bilaterala de vânzare-cumparare este o conventie, prin care ambele parti, întelegându-se asupra lucrului si a pretului, se obliga sa încheie în viitor contractul.

În situatia în care promitentul-vânzator nu îsi respecta obligatiile asumate prin antecontractul încheiat si lucrul se mai gaseste în patrimoniul acestuia, pe lânga posibilitatea acordarii daunelor interese sau obligarii promitentului, sub sanctiunea daunelor cominatorii ori amenzii civile, la încheierea contractului, instanta, în lumina principiului executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a pagubelor, poate sa pronunte, în baza art. 1073 si 1077 C.civ, o hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare si care va avea caracter constitutiv de drepturi.

De altfel, art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005 a consacrat în mod expres aceasta posibilitate, stipulând ca, „în situatia în care, dupa încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fara constructii, una dintre parti refuza ulterior sa încheie contractul (subl. ns), partea care si-a îndeplinit obligatiile poate sesiza instanta competenta care poate pronunta o hotarâre care sa tina loc de contract”.

Prin raportare la dispozitiile legale mentionate mai sus, instanta retine ca, pentru pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, instanta retine ca este necesar sa fie îndeplinite toate conditiile pentru transmiterea proprietatii de la promitentul-vânzator la beneficiarul-cumparator, cu exceptia consimtamântului, hotarârea judecatoreasca având tocmai rolul de a suplini consimtamântului promitentului vânzator sau cumparator.

Prin urmare, instanta urmeaza sa stabileasca în speta daca vreuna dintre parti refuza încheierea contractului de vânzare-cumparare în forma autentica.

Pe de o parte, având în vedere ca promitenta-cumparatoare a introdus prezenta actiune, solicitând pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare si a îndeplinit obligatia de plata a pretului, instanta retine ca aceasta nu refuza încheierea actului în forma autentica.

Pe de alta parte, instanta constata ca si promitentul-vânzator este de acord cu pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act de vânzare-cumparare, reclamanta nefacând dovada unui refuz al pârâtului, în sensul prevederilor art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005. Imposibilitatea pârâtului de a se prezenta la notar pentru a încheia actul autentic din cauza lipsei documentatiei cadastrale si intabularii dreptului de proprietate nu dovedeste per se refuzul acestuia de a perfecta contractul. Mai mult, în cadrul întâmpinarii depuse la dosar, pârâtul a aratat în mod expres ca este de acord cu admiterea actiunii, astfel ca în orice moment partile se vor putea prezenta la notar în vederea respectarii dispozitiilor art. 1171 C.civ. coroborate cu art. 58 si 65 din Legea nr. 36/1995.

Fata de aceste considerente, în baza art. 1073 si 1077 Cciv, precum si art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 257/2005, instanta va respinge actiunea ca neîntemeiata.

7. Prin sentinta civila nr. 5428/16.11.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a admis cererea în anulare formulata si s-a anulat somatia de plata curpinsa în sentinta civila nr. 3731/01.07.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr. 4240/94/2009, pentru urmatoarele considerente:

Prin contestatia în anulare înregistrata pe rolul acestei instante la data de 31.08.2009, contestatorul-debitor LD a solicitat, în contradictoriu cu intimata-creditoare SC GRI SRL, ca prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna repunerea în termenul de exercitare a cererii în anulare, anularea sentintei civile nr. 3731/01.07.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr. 4240/94/2009.

În motivarea cererii, contestatorul-debitor a aratat ca a aflat de sentinta civila mentionata abia la 17.08.2009, cu prilejul unei deplasari întâmplatoare la imobilul pe care îl detine în Târgu-Mures si pe care îl foloseste doar câteva zile ca locuinta de vacanta. A mentionat ca a avut domiciliul legal neîntrerupt în Bucuresti. Pe fond, a aratat ca marfurile livrate de catre creditoare au prezentat deficiente cantitative si calitative extrem de grave, iar unele marfuri comandate nu au fost niciodata livrate, pe când altele au fost livrate cu întârziere.

În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile OG 5/2001.

În dovedire, a solicitat încuviintarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza contabila, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie certificata pentru conformitate cu originalul (filele 7-22).

Cererea a fost timbrata cu 20 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.

Intimata-creditoare a formulat întâmpinare la data de 19.10.2009, prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen ca neîntemeiata, precum si respingerea cererii în anulare ca neîntemeiata.

În motivare, a aratat ca debitorul a fost citat la adresa pe care a indicat-o, nefiind culpa creditoarei cu privire la datele de contact ale acestuia. A mai precizat ca facturile fiscale au fost acceptate la plata de catre debitor si nu au fost contestate.

În drept, a invocat prevederile art. 115 CPC.

În dovedire, a solicitat încuvintarea probei cu înscrisuri.

Prin încheierea de sedinta din data de 19.10.2009, instanta a admis cererea debutorului si a dispus repunerea acestuia în termenul de exercitare a cererii în anulare, retinând ca sentinta în cauza nu a fost niciodata comunicata legal debitorului.

În cauza, a fost încuviintata si administrata pentru ambele parti proba cu înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, a fost atasat dosarul nr. 4240/94/2009 al Judecatoriei Buftea.

În fapt, instanta constata ca, prin sentinta civila nr. 3731/01.07.2009 pronuntata de Judecatoria Buftea în dosarul nr. 4240/94/2009, a fost admisa cererea formulata de creditoarea SC GRI SRL împotriva debitorului LD si a fost somat acesta din urma sa plateasca creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicare, suma de 37173,97 lei c/v facturi fiscale neachitate, plus cheltuieli de judecata în valoare de 39,30 lei.

De asemenea, instanta mai constata ca toate actele de procedura din dosarul nr. 4240/94/2009 au fost efectuate la adresa debitorului din Târgu Mures, cu toate ca din actele depuse la dosar nu rezulta ca acesta ar fi avut domiciliul la aceasta adresa, pe facturile fiscale fiind indicat orasul Târgu Mures la rubrica „contul”, fara a se indica adresa completa.

În drept, instanta retine ca procedura somatiei de plata este o procedura speciala si derogatorie de la dreptul comun, care se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unei sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.

Examinând ordonanta privind somatia de plata, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului si de dispozitiile legale incidente în cauza, instanta apreciaza ca întemeiata cererea în anulare formulata de debitor, întrucât nu au fost respectate dispozitiile legale incidente privind citarea partii.

Astfel, potrivit permiselor de sedere depuse la filele 8-10 din dosar, domiciliul debitorului figureaza în Bucuresti, iar nu în Târgu Mures.

Prin urmare, instanta constata ca, la judecarea cererii de emitere a somatiei de plata, nu au fost respectate dispozitiile legale imperative privind legala citare a partii, motiv pentru care intervine sanctiunea nulitatii prevazuta de art. 107 CPC.

Vatamarea produsa debitorului nelegal citat este evidenta, întrucât acesta nu a putut afla despre existenta litigiului ce a facut obiectul dosarului nr. 4240/94/2009 si nu s-a putut prezenta pentru a formula apararile pe care le-ar fi considerat necesare.

8. Prin sentinta civila nr. 6089/07.12.2009 a Judecatoriei Buftea, s-a respins ca neîntemeiata actiunea, pentru urmatoarele considerente: 

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.10.2009, reclamanta PR a chemat în judecata pe pârâtii PT, PF, PM, PD, ME, IEM, AEL, DGC, solicitând instantei sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumparare pentru terenul extravilan în suprafata de 3700 mp, situat în comuna Snagov, tarlaua 131, parcela 437/13, judetul Ilfov, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, la data de 13.08.2007, a incheiat cu PC, II si ME contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1971, prin care acestia ii cedau cu titlu oneros toate drepturile prezente si viitoare privind reconstituirea dreptului de proprietate in baza Legii 1/2000. A precizat ca pe numele cedentilor s-a emis titlul de proprietate nr. 76147/07.01.2009 pentru suprafata de teren de 3700 mp, reprezentand cota de reducere de 12% aplicata la terenul reconstituit la nivelul comunei Snagov. A aratat ca s-a adresat mostenitorilor cedentilor, paratii din prezenta cauza, in vederea perfectarii contractului de vanzare-cumparare, insa acestia au refuzat.

În drept, a invocat prevederile art. 5 alin. 2 din titlul X al Legii 247/2005.

Cererea a fost timbrata cu 3836 lei taxa de timbru si 5 lei timbru judiciar.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte, în copie certificata pentru conformitate cu originalul (filele 5-6, 19-22).

Pârâtii nu au depus întâmpinare, desi era obligatorie în cauza.

În cauza s-au încuviintat si administrat probele cu înscrisuri si interogatoriul pârâtilor, în legatura cu care instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 225 CPC.

În fapt, instanta retine ca între PC, II si ME, în calitate de cedenti, toti reprezentati de mandatar OG, si reclamanta PR, în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 1971/13.08.2007 (filele 21-22), prin care autorii pârâtilor au cesionat ferm si irevocabil, cu titlu oneros, toate drepturile prezente si viitoare astfel cum rezulta din adeverinta nr. 15359/03.08.2007 eliberata de Primaria Snagov privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 1/2000, drepturi ce poarta asupra terenului de 3700 mp, situat în comuna Snagov, pentru pretul de 29600 euro, pe care mandatarul cedentilor a declarat ca l-a primit integral de la cesionara la data autentificarii cesiunii.

Din cuprinsul contractului de cesiune de drepturi, instanta retine ca partile au prevazut în mod expres ca, „în situatia în care titlul de proprietate se emite pe numele cedentilor, acestia se obliga ca, în termen de 5 zile de la data intabularii dreptului de proprietate pe numele lor, sa se prezinte la un birou notarial stabilit de comun acord pentru transferul de proprietate asupra terenului catre cesionar sau catre o alta persoana desemnata expres de acesta”.

În acest sens, instanta constata ca titlul de proprietate nr. 76147/07.01.2009 (fila 20) a fost emis pe numele mostenitorilor defunctei MI, respectiv PC si IC, iar nu pe numele cesionarei. 

În drept, instanta constata ca partile au încheiat un contract de cesiune de drepturi, care reprezinta de fapt un contract de vânzare-cumparare, iar nu o promisiune bilaterala de vânzare-cumparare, astfel cum a sustinut reclamanta, nefiind astfel aplicabile dispozitiile art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii 247/2005.

În acest sens, instanta retine ca în speta exista particularitatea ca, prin efectul realizarii acordului de vointa al partilor (solo consensu), se produce doar încheierea contractului, nu si operarea automata a transferului dreptului de proprietate de la vânzatori la cumparator (astfel cum prevede ca regula generala art. 1295 Cciv), întrucât, pe de o parte, vânzatorii nu erau la acel moment proprietarii lucrului vândut, în conditiile în care titlul de proprietate nr. 76147 a fost emis abia la 07.01.2009, iar, pe de alta parte, partile au amânat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment ulterior încheierii contractului (respectiv în termen de 5 zile de la data intabularii dreptului de proprietate pe numele cedentilor). O astfel de clauza este perfect valabila, întrucât regula stabilita în art. 1295 Cciv (potrivit careia transferul proprietatii are loc „îndata ce partile s-au învoit”) nu este imperativa (de ordine publica), ci doar supletiva, astfel încât poate fi înlaturata prin vointa expresa si clar exprimata a partilor contractante.

Având în vedere ca titlul de proprietate nr. 76147/07.01.2009 a fost emis pe numele cedentilor, iar partile au stipulat expres ca, într-o astfel de situatie, cedentii se obliga ca, în termen de 5 zile de la data intabularii dreptului de proprietate pe numele lor, sa se prezinte la un birou notarial pentru transferul de proprietate asupra terenului catre cesionar, instanta retine ca transferul dreptului de proprietate este afectat de un termen suspensiv, respectiv dupa expirarea intervalului de 5 zile de la efectuarea cadastrului si intabularea în cartea funciara a dreptului de proprietate al cedentilor. Termenul suspensiv afecteaza în acest caz transferul dreptului de proprietate, iar nu doar executarea obligatiei de predare a lucrului vândut (art. 1022 Cciv), întrucât nu a fost stipulat pur si simplu, ci partile contractante au prevazut expres amânarea acestui efect specific la contractului de vânzare-cumparare dupa momentul intabularii dreptului de proprietate pe numele cedentilor. 

Or, în cauza, instanta constata ca termenul suspensiv stipulat de parti nu s-a împlinit, în conditiile în care reclamanta a recunoscut faptul ca pârâtii nu au efectuat intabularea dreptului de proprietate. Aceasta împrejurare rezulta si din adresa nr. 22522C/13.11.2009 a OCPI Ilfov (fila 42), potrivit careia, din verificarile efectuate în bazele de date textuala si informatizata, reiese ca pentru terenul de 3700 mp nu a fost atribuit numar cadastral si nu figureaza deschisa carte funciara.

Fata de aceste considerente de fapt si de drept, constatând ca partile contractante au prevazut expres amânarea efectului specific al contractului de vânzare-cumparare dupa momentul intabularii dreptului de proprietate pe numele cedentilor, operatiune care nu a avut însa loc pâna în prezent, instanta va respinge actiunea ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare