Contencios administrativ-stabilire grad profesional

Dosar nr. 211/88/2008

SENTINŢĂ CIVILĂ NR. 17

Şedinţa publică din 09 ianuarie 2009

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la nr. 211/88/2008, reclamantul ……. a chemat în judecată pe pârâta INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECŢIA CONSUMATORILOR – CONSTANŢA pentru a se stabili în ce grad profesional trebuia să fie încadrat în baza Legii nr. 188/1999, modificată prin O.G. nr. 82/2000, ce grad profesional trebuie să primească ca funcţionar public în baza Legii nr. 188/1999  modificată prin Legea nr. 161/2003 şi Ordinul A.N.F.P. nr. 218/27 mai 2003, precum şi obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 1 iulie 1998 deţinea, în cadrul O.J.P.C. TULCEA funcţia de inspector specialitate grupa a II-a, gradaţia a 3–a, fiind numit apoi funcţionar public, astfel că funcţia deţinută de inspector specialitate grupa a II-a, gradaţia a 3-a trebuie echivalată cu funcţia de inspector categoria A, clasa a II-a, gradul 1, dar în realitate, în luna echivalării, a fost încadrat ca inspector categoria A, clasa a II-a, gradul 3.

Reclamantul a mai arătat că urmare modificării Legii nr. 188/1999, trebuia să fie încadrat ca inspector grad principal treapta 1, lucru care nu s-a întâmplat, astfel că la data de 15 iulie 2003, deţine funcţia de inspector cu grad de asistent treapta 1.

Pârâta a formulat întâmpinare invocând tardivitatea formulării cererii în raport de dispoziţiile Legii nr. 29/1990, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată întrucât actul de numire în funcţie nu a fost contestat.

S-a mai arătat că urmare reîncadrărilor, ca urmare a schimbărilor gradelor profesionale, nu s-au modificat salariile, astfel că pretenţiile reclamantului nu sunt întemeiate.

La dosar s-au depus înscrisuri, respectiv copie xerox, carnet de muncă, adeverinţă nr. 1034 din 19 martie 2008, decizia nr. 37/1 septembrie 2006, răspuns petiţie cu nr. 1538 din 11 septembrie 2006, decizia nr. 18/1 martie 2006, decizia nr. 7/1 februarie 2006, comunicări încadrări, decizia nr. 7 – 5/81 – 95/3 – 19.01.2005, Decizia nr. 15/6 – 1155 din 15 iulie 2003, procedura prealabilă.

La data de 6 iunie 2008, reclamantul a formulat cerere precizatoare şi a arătat că acţiunea are ca obiect constatarea faptului că încadrarea corectă ar fi gradul profesional superior 2 şi nu gradul principal 1, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a încadrării greşite.

Totodată, a arătat că renunţă la capătul doi din acţiune.

Reclamantul a depus la dosar decizia nr. 1301 din 27 noiembrie 2000, comunicarea încadrării şi a solicitat efectuarea unei expertize contabile încuviinţată de către instanţă pentru a se determina cuantumul diferenţelor salariale ce i s-ar cuveni reclamantului dacă ar fi fost încadrat în gradul profesional superior 2.

La termenul din 7 noiembrie 2008, reclamantul a precizat că înţelege să conteste decizia nr. 1301 din 27 noiembrie 2000 care a condus la greşita încadrare, solicitând obligarea pârâtei să emită o nouă decizie care să corespundă gradului profesional 2.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 1301 din 27 noiembrie 2000, emisă de O.P.P.C. – O.J.P.C. TULCEA s-a dispus în baza prevederilor Legii nr. 188/1999, modificată prin O.U.G. nr. 82/2000 şi Legea nr. 154/1998, aplicarea statului de funcţii valabil pe anul 2000, începând cu 27 noiembrie 2000, funcţiile şi salariile personalului fiind cuprinse în anexa ce face parte din decizie.

Urmare acestei decizii, s-a comunicat reclamantului că, potrivit deciziei nr. 1301 din 27 noiembrie 2000 este încadrat pe funcţia de inspector specialitate II/3, indicându-se salariul de bază, de merit şi cuantumul sporului de vechime.

Susţinerile reclamantului că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 ar fi trebuit să se echivaleze funcţia deţinută anterior – gr. II/3, cu cea de inspector categoria A clasa a II-a, gradul I nu este întemeiată.

Potrivit art. XVI din Legea Nr. 161/2003 şi art. 20 alin. 2, art. 21 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, reîncadrarea funcţionarilor publici s-a referit doar la schimbări ale gradelor profesionale sub aspectul denumirii şi nu sub aspectul modificării salariilor.

La datat de 17 iulie 2003, reclamantul a fost încadrat în funcţia publică de inspector grad de asistent, treapta I ca urmare a procesului de reîncadrare a funcţionarilor publici în ordinea punctajelor obţinute, conform art. 4 alin. 1 din Instrucţiunile privind reîncadrarea funcţionarilor publici.

Aşa cum rezultă din copia xerox a carnetului de muncă, reclamantul a avut acelaşi salariu după reîncadrare, astfel că nu se poate reţine că a fost retrogradat, iar reîncadrarea în funcţia publică de inspector I asistent s-a făcut cu respectarea art. XVI alin. 5 din Legea nr. 161/2003, iar începând cu 1 ianuarie 2005 reîncadrarea s-a făcut în urma aplicării dispoziţiilor art. 6 alin. 4 din O.U.G. nr. 92/2004, în funcţie de salarizarea din 1 octombrie 2004 acordată în baza O.U.G. nr. 82/2004.

Cu privire la tardivitatea solicitării, instanţa constată că cererea reclamantului fiind una de stabilire corectă a gradului profesional şi a diferenţelor salariale cuvenite ca urmare a încadrării legale, solicitate de către reclamant nu este tardivă, decizia de încadrare ca funcţionar public fiind doar contestată în contextul solicitării reanalizării încadrării şi acordării salariului legal funcţiei solicitate.

Cum încadrarea reclamantului pe funcţia publică nu s-a dovedit a fi una nelegală şi cum pretenţiile formulate ca urmare a contestării încadrării şi solicitării de a se anula decizia nr. 1301 din 2 noiembrie 2000 nu sunt întemeiate, instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare