Salarizare funcționar public la nivel maxim aflat în plată în cadrul anaf.

Salarizare funcționar public la nivel maxim aflat în plată în cadrul ANAF.

Nu are relevanță în cauză faptul că funcționarii publici din cadrul ANAF, încadrați pe funcții similare reclamantului și care au avut în plată salarii mai mari decât acesta la data de 09.04.2015, au promovat începând cu data de 01.12.2015, relevant fiind faptul că a existat în cadrul pârâtei o salarizare mai mare decât a reclamantului la data de 09.04.2015 între persoane care ocupau aceeași funcție, în aceleași condiții de studiu și vechime.

Decizia nr. 278/14.03.2019

Prin Sentința civilă nr 1104/14 12 2018 a Tribunalului Galați a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.R.A, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 09.04.2014, sumele de bani reprezentând diferența dintre salariul de bază și sporurile aflate în plată la nivelul maxim în cadrul ANAF pentru aceeași funcție/clasă/categorie/grad profesional/treaptă/gradație cu reclamantul și salariul de bază și sporurile încasate de către reclamant.

Instanța de fond a reținut că ”în fapt, din adeverința nr. 5634/11.11.2017 (f. 4), a rezultat că reclamantul D.R.A. este funcționar public în cadrul ANAF începând cu data de 15.11.2013, prin concurs de recrutare, în funcția publică de execuție specifică de inspector antifraudă clasa I, din data de 16.12.2014 având gradul profesional asistent, gradația 3, clasa 49 de salarizare.

Prin adresa nr. 5501/18.10.2018 (f. 27-29), înaintată la solicitarea instanței, pârâta a comunicat că, la data de 01.08.2016, nu existau în plată salarii mai mari pentru funcții similare cu cea de inspector clasa I, gradul profesional asistent, gradația 3, reclamantul D.R.A. fiind deja salariat la nivelul maxim existent în plată, respectiv 3511 lei/lună.

A arătat totodată că, la nivelul Agenției, doar pentru perioada 09.04.2015 – 31.11.2015 au existat în plată salarii mai mari decât cel al reclamantului pentru o funcție publică de execuție clasa I, gradul profesional asistent, gradația 3, respectiv 3.360 lei, dar că, începând cu data de 01.12.2015, funcționarii publici încadrați pe funcții similare reclamantului și care au primit salarii mai mari au fost promovați în grad profesional.

În drept, potrivit art. 31 alin.3 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici  se face în conformitate  cu prevederile legii  privind stabilirea sistemului unitar  de salarizare  pentru funcționarii publici.

În conformitate cu art.7 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz a salariilor de bază, soldelor, funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale  de încadrare.

Instanța a reținut că, odată cu adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010, a intervenit o schimbare de optică a legiuitorului potrivit căreia, pentru tranșele de vechime în muncă, se acordă cinci gradații, clase de salarizare - prin aplicarea unui procent ce variază între 2,5% şi 7,5% - așadar, cu cât vechimea în muncă este mai mare, cu atât procentul corespunzător tranșei de vechime este mai mic [art. 1 alin. (2) - (5) din Legea-cadru nr. 284/2010]. De asemenea, persoanele care au împlinit o anumită vechime până la 31 decembrie 2010 sunt îndreptățite să păstreze același cuantum al salariului, însă, pentru persoanele nou-încadrate pe funcții precum şi pentru personalul promovat în funcții sau grade/trepte după 1 ianuarie 2011, legiuitorul nu a prevăzut expres aceste drepturi, considerându-le că nu le-au avut niciodată, fiind vorba de categorii diferite de salariați cărora li se aplică acte normative diferite, respectiv Legea-cadru nr. 330/2009 şi Legea-cadru nr. 284/2010.

S-a reţinut că, după intrarea în vigoare a Legii - cadru nr. 284/2010 şi a legilor anuale de salarizare ulterioare, există diferențe de salarizare pentru persoane care se înscriu în aceeași tranșă de vechime în muncă, în funcție de data la care au fost îndeplinite condițiile de vechime ce atrăgeau un nou spor de vechime.

Art. 6 din Legea nr. 285/2010, care a determinat o salarizare diferită pentru persoanele care au trecut într-o altă tranșă de vechime în muncă, a făcut obiectul analizei Curții Constituționale care, prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, a statuat că "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă şi calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate".

Prin art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 83/2014 s-a instituit regula generală potrivit căreia, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, ca şi cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, se mențin la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

În privința salarizării reclamantului, pârâta a respectat dispozițiile art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 83/2014, împrejurare necontestată de acesta, care nu invocă faptul că salariul de bază şi cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut nu sunt menținute la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2014, ci invocă faptul că nu beneficiază de nivelul maxim de salarizare din cadrul instituției publice (prevăzut de art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014, introdus prin Legea nr. 71/03.04.2015).

Într-adevăr, prin dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 a fost introdus alin. 51 al art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014, potrivit căruia „prin excepție de la prevederile alin. 1 şi 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituții şi autorități publice, salarizat la același nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenței şi al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă şi gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții”.

Prin nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare, în înțelesul Legii nr. 71/2015, art. 5 alin. l ind. 1, se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplinește aceleași condiții de studii – medii, superioare, postuniversitare, doctorale –, de vechime şi își desfășoară activitatea în aceleași condiții, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație şi Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899/09.11.2016, s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorități şi instituții publice enumerate de art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare”.

Astfel, Înalta Curte de Casație şi Justiție a reținut în decizia menționată că autoritățile şi instituțiile publice în favoarea cărora este edictată norma din art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, sunt nu numai autoritățile şi instituțiile publice indicate în mod neechivoc în cuprinsul art. 1 alin. 51 din O.U.G. nr. 83/2014, ci şi cele care se regăsesc în enumerarea de la art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea – cadru nr. 284/2010, respectiv: Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale (în care se încadrează și pârâta ANAF), autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenței şi Curtea de Conturi), precum şi instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Această modalitate de interpretare asigură eficiența principiilor reglementate de art. 3 din Legea – cadru nr. 284/2010, în special cel definit la lit. c) şi denotă în mod esențial asumarea de către legiuitor - prin amendarea textului art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 prin introducerea alin. 51 - a egalității de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfășoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispozițiilor legii de salarizare, o remunerație egală.

Referitor la nivelul de salarizare avut în vedere, în interpretarea şi aplicarea art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, prin dispozițiile aceleiași decizii, ÎCCJ a statuat că „nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. 1 şi 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice”.

Interpretarea art. 1 alin. 51 din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, are în vedere intenția legiuitorului ca, prin adoptarea acestei norme, să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii şi vechime, nivelul de salarizare al fiecărei persoane care poate invoca beneficiul normei de la art. 1 alin. 51 fiind cel care decurge din prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 83/2014.

Astfel cum se arată în considerentele Deciziei nr. 23/26.09.2016 a ÎCCJ, în aplicarea art. 1 alin. 5 indice1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, „nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților şi instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă şi gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare”.

Deci, cu referire la cadrul legislativ anterior OUG nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015, pentru personalul promovat în funcții sau grade/trepte după 1 ianuarie 2011, raportarea nu se face la nivelul de salarizare al unei persoane care a trecut în transele respective de vechime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010 întrucât, așa cum se arată în considerentele deciziei respective, anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 regulile sistemului de salarizare referitoare la trecerea dintr-o tranșă de vechime în alta stabileau un spor de vechime mai mare decât cel avut anterior, astfel încât, la o treaptă de vechime mai mare, se aplică un spor de vechime mai mare.

Reținând că, începând cu data de 09.04.2015, voința legiuitorului a fost de a elimina discriminările salariale existente între persoane care ocupă aceeași funcție, în aceleași condiții de studiu și vechime și având în vedere că în cadrul pârâtei ANAF s-au acordat pentru funcții similare reclamantului salarii de bază sau sporuri mai mari decât cele avute de acesta (fapt rezultat din adresa nr. 5501/18.10.2018 – f. 27-29), instanța a apreciat că acţiunea reclamantului este fondată.

Instanța a reținut totodată că nu are relevanță în cauză faptul că funcționarii publici din cadrul ANAF, încadrați pe funcții similare reclamantului și care au avut în plată salarii mai mari decât acesta la data de 09.04.2015, au promovat începând cu data de 01.12.2015, relevant fiind faptul că a existat în cadrul pârâtei o salarizare mai mare decât a reclamantului la data de 09.04.2015 între persoane care ocupau aceeași funcție, în aceleași condiții de studiu și vechime.

De asemenea, Tribunalul a reținut că salariul maxim la care avea dreptul reclamantul la data de 09.04.2015 este un drept câștigat acestuia, care nu poate fi diminuat, raportarea legilor de salarizare ulterioare urmând a fi făcute la acest salariu.

În concluzie, față de toate considerentele expuse, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 09.04.2014, sumele de bani reprezentând diferența dintre salariul de bază și sporurile aflate în plată la nivelul maxim în cadrul ANAF pentru aceeași funcție/clasă/categorie/grad profesional/treaptă/gradație cu reclamantul și salariul de bază și sporurile încasate de către reclamant.”

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs ANAF criticând-o  ca  fiind lipsita de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept, conform art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă.

O primă critica vizează faptul că aceasta a acordat altceva decât s-a cerut.

Faţă de obiectul acţiunii, necompletat şi nemodificat, de altfel, de către reclamant, respectiv "stabilirea salariului potrivit prevederilor legale în vigoare, la nivelul funcţionarilor publici încadraţi pe funcţie În aceeaşi clasă şi grad profesional prin avansarea în cadrul fostelor trepte de salarizare şi acordarea diferențelor salariale ce trebuiau acordate începând cu data de 09.04.2015", soluţia dată de instanţa de fond prin sentinţa în prezent recurată este diferită, astfel : "a obligat pârâta ANAF să plătească reclamantului, începând cu data de 09.04.2014, sumele de bani reprezentând diferenţa dintre salariul de bază şi sporurile aflate în plată la nivelul maxim în cadrul ANAF pentru aceeaşi funcție/clasă/categorie/grad profesional/treaptă/gradație cu reclamantul şi salariul de bază şi sporurile încasate de către reclamant".

În mod greşit s-a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, conform dispoziţiilor art. 11 din OUG nr. 83/ 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, potrivit cărora:

"(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. la sediul ordonatorului de credite.

(3)Ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile.

(4)Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."

Astfel, art. 11 din OUG nr. 83/ 2014 reglementează în mod expres competenţa de soluţionare a contestaţiilor funcţionarilor publici în legătură cu stabilirea salariilor de baza, în favoarea ordonatorilor de credite.

Legea 284/2010 art. 30:

„(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2)Contestaţia poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale. la sediul ordonatorului de credite.

(3)Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile lucrătoare,

 (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei în scris."

Legea 285/2010 art. 7:

„(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salarii/or funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."

O.U.G. nr. 103/2013 art. 12:

„(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei."

Aşadar, pasivitatea funcţionarilor publici nu poate justifica admisibilitatea unei acţiuni de obligare a angajatorului la un alt mod de stabilire a salariului, în absenţa parcurgerii procedurii speciale reglementate de art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea 285/2010, art. 12 din O.U.G. nr. 103/2013, art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, chiar dacă o astfel de cerere de chemare în judecată ar fi întemeiată.

Pe de altă parte, scopul demersului litigios, susceptibil de reţinut în cauză, dincolo de faptul că reclamă recunoaşterea unor drepturi pecuniare suplimentare în condiţiile în care izvoarele de drept ale raporturilor juridice, a căror legalitate nu a fost răsturnată în condiţiile de eficientă pe care legea le reclamă actelor administrative, este de asemenea inadmisibil, raportat la rigorile impuse de materia contenciosului administrativ, prefigurată ab initio prin dispoziţiile Legii Fundamentale.

În concluzie, raportat la dispoziţiile legale invocate, coroborate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, având în vedere că intimatul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, în sensul că nu a făcut dovada că a formulat contestaţie în termen de 5 zile de la data comunicării ordinului de stabilire a drepturilor salariale.

O altă critică vizează  hotărârea instanţei şi cu privire la fondul cauzei.

Astfel, instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate împrejurarea că niciun text de lege nu condiţionează stabilirea nivelului salariului maxim existent în plată, ceea ce este avut în vedere fiind existenţa unei funcţii similare.

Recurenta a precizat că nu este de acord cu raţionamentul instanţei de fond, întrucât acesta este în contradicţie vădită cu prevederile legale in materie.

Astfel, instanţa de fond şi-a argumentat hotărârea pronunţată prin însuşirea în întregime a susţinerilor intimatului, fără a ţine cont de apărările formulate de recurentă în acest sens şi fără a arăta motivele pentru care acestea au fost înlăturate.

Instanţa de fond nu a ţinut seama nici de dispoziţiile legale aplicabile şi nici de ordinele emise de instituţia pârâtă, care nu fac altceva decât să sublinieze şi să întărească legalitatea actului emis, arătând că toate drepturile au fost acordate conform postului, vechimii şi a celorlalte elemente specifice funcţiei publice ocupate, dat fiind faptul că la stabilirea drepturilor salariale aferente funcţiilor publice ale reclamanţilor s-au respectat toate prevederile legale şi toate drepturile câştigate de aceştia de-a lungul carierei lor în calitatea lor de funcţionari publici.

Astfel, în perioada 09.04.2015 - 31.07.2016 salariile de bază brute lunare ale funcţionarilor publici au fost stabilite cu respectarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice precum, şi ale legislaţiei emise anual în acest sens, potrivit cărora, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, ulterior datei de 01.01.2011 nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, după cum urmează :

-2015: art. 5 afin. (3) din OUG nr 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr 71/2015,

-2015: conform prevederilor Legii nr. 293/25.11.2015 privind aprobarea OUG nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit în anul 2015, salariile de bază brute lunare au fost majorate începând cu data de 01.12.2015 cu procentul de 10% faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015,

-2016: art. 4 alin. (4) din OUG nr 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare, (alin. 4 a fost abrogat prin OUG nr 20/09.06.2016).

Aşadar, salariul de bază brut lunar al intimatului reclamant a fost stabilit începând cu data de 01.08.2016 potrivit prevederilor OUG nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016. Prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare cu modificările şi completările ulterioare, la nivelul maxim aflat în plată din cadrul ANAF, corespunzător funcţiilor publice teritoriale de execuţie/conducere deţinute de aceeași funcţionar public.

Conform art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, salariile de bază brute se stabilesc pe baza claselor de salarizare şi a coeficienţilor de ierarhizare

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 cu modificările şi completările ulterioare, prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege „acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009 sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale -, de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării".

(Salariul de bază la data de 31.12.2009 este cel stabilit conform anexe/ordin O.G. nr. 9/2008 pentru modificarea O.G, nr. 6/2007 în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, la nivel central sau local).

În perioada 2011-2015, anual au fost adoptate o serie de acte normative prin care s-a reglementat salarizarea personalului bugetar. Astfel, prin Legea nr.285/2010 s-a reglementat salarizarea personalului pe anul 2011 prin Legea nr.283/2011 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2012, prin OUG nr.84/2012 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2013, prin OUG nr. 103/2013 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2014, iar prin OUG nr.83/2014 s-a reglementat salarizarea personalului bugetar pe anul 2015. 11

Având în vedere diferenţele salariale rezultate în urma aplicării Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice acestei legi, astfel cum a fost ea limitată prin legi anuale de salarizare, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea acestor inechităţi.

Pentru rezolvarea diferenţelor salariale şi a inechităţilor existente, a fost emisă Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015.

Prin Legea nr.71/2015 s-a creat totuşi posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor, mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, în cadrul aceleiaşi instituţii. Astfel, prin Legea nr. 71/2015 a fost introdus un amendament care prevedea : "(5 indice 1) " Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şl autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Amendamentul a fost introdus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Legea 71/2015 a intrat în vigoare la data de 09.04.2015 şi s-a aplicat până la 31.12.2015, fiind o lege anuală de salarizare.

Astfel, textul art.1 alin(5'^1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, face referire la personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel cu acesta, nicidecum la personalul din toate autorităţile si instituţiile publice,

De altfel, ANFP a comunicat, prin adresa nr. 1940/2015, că dispoziţiile legale menţionate se aplică personalului autorităţilor şi instituţiilor publice salarizat la acelaşi nivel cu personalul aparatului de lucru al Parlamentului, nefiind incidente în situaţia angajaţilor ANAF.

În 2016 a fost adoptată OUG nr, 20/2016, prin care s-a dorit soluţionarea acestei inechităţi. Prin această Ordonanţă de Urgenţă a fost modificată Ordonanţa Urgenţă nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, " în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcţiei de bază/ salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare".

Prin O.U.G. nr. 20/2016 s-a introdus un nou articol în cuprinsul OUG nr. 57/2015, respectiv art. 3 ind. 1, care la alin. (1) prevedea că "prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/ indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/ treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/ indemnizaţiei de încadrare din cadrul Instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Pentru că erau interpretări diferite şi de această dată, ulterior a fost adoptată OUG nr. 43/2016.

Prin Nota de fundamentare a O.U.G. nr.20/2016 s-a reţinut că, aplicând actul reparator din perspectivă salarială, respectiv OUG 20/2016, ordonatorii de credite trebuie să emită noi ordine de salarizare care să corespundă raţiunii de egalizare, în interesul salariatului, a câştigurilor de natură salarială.

Astfel, începând cu data de 01.08.2016, au fost puse în aplicare prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr, 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

Potrivit O.U.G. nr. 43/31.08.2016: "în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/ indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată în cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate".

Astfel, salariaţii cărora le-au fost incidente prevederile OUG nr.43/2016, după identificarea maximului în plată a aceluiaşi ordonator de credite, au fost aduşi la acest nivel.

Cu privire la petitul prin care se solicită instituţiei recurente să procedeze la acordarea diferenţelor salariale, recurenta a precizat că acest fapt nu este posibil, instituţia făcând în mod corect aplicabilitatea prevederilor legale aplicabile speţei.

Astfel, pentru anul 2015 :

-a aplicat dispoziţiile art.1*) a OUG 83/2014 care stipulează că:

1. „ în anul 2015. cuantumul brut ai salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii..."

2. a aplicat prevederile art. II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.27/2015 pentru completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi pentru stabilirea unor măsuri bugetare, care statuează:

"ART. II a-personalul încadrat în structurile, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, instituţiile publice coordonate de secretarul general al Guvernului, precum şi în instituţiile publice finanţate prin bugetul Secretariatului General al Guvernului, cu excepţia celor din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, care este salarizat, potrivit normelor legale în vigoare, la nivelul prevăzut pentru aparatul de lucru al Guvernului sau la nivelul de salarizare aferent funcţiilor din cadrul Secretariatului General al Guvernului, își menţine salarizarea la nivelul existent în plată în luna Iunie 2015, până la aplicarea legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Din punct de vedere al bazei legale în ceea ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici, a fost adoptată OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care la art. 1 alin.1 prevede în mod expres faptul că „cuantumul brut al salariilor de bază se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Din prevederea legală menţionată anterior rezultă în mod clar faptul că, cuantumul total al salariului de bază nu poate depăşi nivelul „cuantumului din luna decembrie 2014", contrar susţinerilor reclamanţilor.

Totodată, la articolul II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 27/2015 pentru completarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi pentru stabilirea unor măsuri bugetare este menţionat faptul că " Personalul încadrat în structurile, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale.... îşi menţine salarizarea la nivelul existent în plată în luna iunie 2015, până la aplicarea legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Intenţia manifestată prin inserarea art. II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 27/2015 nu s-a concretizat în nici un act normativ, starea de fapt întăreşte susţinerile în sensul că, în ceea ce priveşte anul 2015, nu există nici o bază legală care să susţină pretenţiile intimatului reclamant

Aceeaşi stare de fapt s-a menţinut şi în anul 2016. art. 1*) al OUG 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, statuând în mod expres: „cuantumul brut al salariilor de bază se menţine la aceiaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii” adică cuantumul prevăzut în anul 2015.

Intenţia de salarizare unitară s-a concretizat pentru prima dată prin OUG 20/2016, în preambulul căreia este regăsită motivarea legiuitorului pentru amânarea aplicării parţiale a Legii 284/2010, în principal datorată constrângerilor bugetare.

Astfel, prin OUG 20/2016 a fost modificată OUG 57/2015, în sensul introducerii art. 3 ind. 1, care stipulează că: „începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

După cum rezultă din prevederile menţionate anterior, egalizarea salariului de bază se va face la nivelul maxim existent în plată în cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, ceea ce înseamnă că nivelul la care se va face egalizarea este acela existent la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei 20/2016.

Întrucât OUG 20/2016 a generat anumite discrepanţe, legiuitorul a adus o seamă de completări concretizate în OUG 43/2016, care reiau conţinutul integral al articolului l*) al OUG 57/2015, în forma sa anterioară.

Mal mult decât atât, în art. (1^^) se defineşte noţiunea de « instituţie sau autoritate publică » în sensul că, prin « instituţie sau autoritate publică » se înţelege acea entitate cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şl cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

Corelând actele normative care reglementează egalizarea salarizării , "art. 3^1 al OUG 57/2015 introdus prin OUG 20/2016 este completat prin introducerea după alin.1 a patru noi alineate (1'^1) - (IM), sens în care rezultă faptul că legiuitorul prin toate completările aduse OUG 57/2015 a definit în primă fază egalizarea cuantumului salariilor de bază la nivelul maxim existent în plată la nivelul instituţiei sau autorităţii publice respective, sintagmă ce a fost definită ulterior.

"(IM) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile regăsite în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(1'^2) în aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii  publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

 (1^3) în aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie. Iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite, în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate."

Aceeaşi definiţie a sintagmei "instituţie sau autoritate publică" se regăseşte şi în prima teză a alin.(1^) din OUG 43/2016 din 31 august 2016 pentru modificarea şi completarea OUG 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, care statuează că „prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite”.

Sintagma "Instituţie" este definită de fapt ca şi unitatea unde personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea.

Deci, prin instituţie publică se înţelege acea instituţie cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

Or, în conformitate cu prevederile legale aplicabile speţei, recurenta nu a făcut altceva decât a realizat echivalarea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice la nivelul maxim existent în plată în cadrul instituţiei, respectiv în cadrul ANAF.

Recurenta pârâtă ANAF a procedat la stabilirea noilor drepturi salariale pentru personalul plătit din fonduri bugetare care beneficia de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Astfel, prin OPANAF nr.2500/30.08.2016, personalul din cadrul aparatului propriu care până la acea dată beneficia de un cuantum al salariului de bază mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad profesional, gradaţie şi vechime în funcţie, a beneficiat de un salariu de bază la nivel maxim cu cel identificat pentru funcţia, gradul profesional, gradaţia deţinută în cadrul aparatului propriu, care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În condiţiile în care salarizarea a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale în vigoare, instanţa nu se poate substitui legislativului privind stabilirea unor drepturi salariale, altele decât cele care au fost stabilite în considerarea legii, în situaţie contrară aceasta substituindu-se Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării şi ar determina încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat

Recurenta consideră ca instanţa nu poate interveni în soluţia aleasă de legiuitor, stabilind prin hotărâre judecătorească alte drepturi decât cele prevăzute de lege.

Intimatul a fost numit la A.N.A.F. prin concurs de recrutare, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014 şi ale Hotărârii Guvernului nr.677/2013 privind aprobarea Regulamentului de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei publice specifice de inspector antifraudă în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu data de 15 noiembrie 2013 la DGRF - DRAB -Direcţia control antifraudă 2 în funcţia publică de execuţie specifică de inspector antifraudă clasa I gradul profesional debutant gradaţia 3 clasa 31 de salarizare la Serviciul de control antifraudă Cu această dată, intimatului i-au devenit aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

În exercitarea raporturilor de serviciu ale intimatului cu A.N.A.F., în perioada 15.11.2013 până în prezent au intervenit, în condiţiile legii, următoarele modificări:

-cu 13 mai 2014 este mutat definitiv la Direcţia regională antifraudă 7 S în funcţia publică de execuţie specifică de inspector antifraudă clasa I gradul profesional debutant gradaţia 3 clasa 31 de salarizare la Serviciul de control antifraudă 1;

-cu 16 decembrie 2014 este numit funcţionar public definitiv la Direcţia regională antifraudă 7 S în funcţia publică de execuţie specifică de inspector antifraudă clasa I gradul profesional asistent gradaţia 3 clasa 49 de salarizare la Serviciul de control antifraudă 1;

-cu 23 februarie 2015 este mutat definitiv la Direcţia de verificări fiscale în funcţia publică generală de execuţie de inspector clasa I gradul profesional asistent gradaţia 3 clasa 49 de salarizare la Serviciul regional de verificări fiscale B (această direcţie s-a reorganizat cu data de 19.11.2015 conform Hotărârii Guvernului nr.816/2015, devenind Direcţia generală control venituri persoane fizice şi ca urmare reclamantul a fost numit în cadrul acesteia la Direcţia persoane fizice cu risc fiscal - Serviciul verificări fiscale B, în aceeaşi funcţie publică de execuţie).

În concluzie, recurenta a precizat că:

•potrivit prevederilor art.33 alin.(l) din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data intrării în vigoare a acestui act normativ, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în vedere în luna decembrie 2010, pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia:

•alin.(2) al aceluiaşi articol precizează că la funcţiile publice unde s-au eliminat treptele de salarizare, reîncadrarea personalului se va face la gradul deţinut;

Art. 41 pct.3 din actul normativ menţionat dispune că art.67 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, se abrogă; începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.284/2010 nu mai este posibilă avansarea în trepte de salarizare a funcţionarilor publici;

•În consecinţă, cu data intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, salarizarea se face la nivelul treptei de salarizare deţinută de fiecare funcţionar public în luna decembrie 2010;

•potrivit prevederilor punctului III lit. B din Ordinul comun nr.42/77/2011 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/ trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat. în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010;

•potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 253/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr, 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, în anul 2012, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010, prevederi care au fost menţinute şi pentru anul 2013, prin art.2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

•de asemenea, art.5 alin.(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu completări prin Legea nr.28/2014 prevede ca şi în anul 2014, în cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010.

Potrivit dispoziţiilor art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.103/2013, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată cu completări prin Legea nr.28/2014, în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare: potrivit prevederilor art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice în anul 2015, cuantumul brutal salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare: art. 5 alin.(3) din actul normativ anterior invocat stipulează că, în cazul funcţionarilor publici nou-încadrați sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010; dispoziţiile art.1 alin(5'^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr,71/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precizează că, prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Astfel, după cum se poate observa, textul invocat face referire la personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel cu acesta, nicidecum la personalul din toate autorităţile şi instituţiile publice. Începând cu data de 01.08.2016, prin aplicarea prevederilor art. 3' alin, (1) din OUG nr. 57/2015 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 20/2016, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr, 250/2016 şi OUG nr. 43/2016, intimatul a fost salarizat la nivelul maxim al salariului aflat în plată pentru funcţia de inspector clasa I, grad profesional asistent, gradaţia 3, clasa 49 de salarizare aflat în plată la nivelul Aparatului Propriu al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

• ulterior, începând cu data de 01.09.2016, prin acordarea gradaţiei corespunzătoare trecerii în tranşa de vechime în muncă unui funcţionar public, prin Ordinul nr. 3702/2016 al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a fost stabilit un nou nivel maxim al salariului aflat în plată pentru funcţia de inspector clasa I, grad profesional asistent, gradaţia 3, clasa 49 de salarizare, salariu de care beneficiază şi intimatul.

În consecinţă, intimatul beneficiază de un salariu stabilit la nivelul maxim al funcţiei publice pe care o ocupă.

Referitor la invocarea de către intimat a prevederilor OUG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, recurenta consideră că nu pot fi reţinute susţinerile privind discriminarea întrucât conţinutul normelor care se referă la nivelul de salarizare a funcţionarilor publici demonstrează cu claritate că legiuitorul, atunci când a dorit să exprime o regulă sau un principiu de determinare a nivelului de salarizare, a făcut-o în manieră expresă, neechivocă. Voinţa legiuitorului este clară şi nu lasă loc de interpretări,în condiţiile în care salarizarea a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale în vigoare, instanţa nu se poate substitui legislativului privind stabilirea unor drepturi salariale, altele decât cele care au fost stabilite în considerarea legii, în situaţie contrară aceasta substituindu-se Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a ţării şi ar determina încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

Or, în condiţiile în care salarizarea a fost stabilită în conformitate cu prevederile legale în vigoare, neputându-se reţine o culpa instituţiei recurente în ceea ce priveşte stabilirea drepturilor salariale, iar OUG. nr 20/2016 nu are efecte retroactive, instanţa de judecată nu are temei legal pentru a acorda diferențe de drepturi salariale pentru perioada solicitată de intimat.

Mai mult decât atât, invocarea OUG. nr 20/2016 nu are relevanţă în cauza, în condiţiile în care intimatul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, în sensul că nu a formulat contestaţie în termen de 5 zile de la data comunicării ordinului de stabilire a drepturilor salariale, anterior introducerii acţiunii.

Prin întimpinarea formulată de intimatul D.R.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, avându-se in vedere cele reținute de  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr.23/26.09.2016, care a stabilit că: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.1 alin.5 indice 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare sintagma salarizat la acelaşi nivel are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de ari.2 alin.1 lila) din legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare."

În concluzie, reţinând caracterul obligatoriu al interpretării dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că autorităţile şi instituţiile publice în favoarea cărora este reglementată ipoteza din art.1 alin.5^1 din O.U.G. nr.83/2014, aprobată cu modificări prin legea nr.71/2015, sunt nu numai autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod neechivoc în cuprinsul art.1 alin.5' din O.U.G. nr-83/2014, ci şi cele care se regăsesc în enumerarea de la art.2 alin.1 lit.a) din Legea cadru nr.284/20l0, respectiv: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi ), precum şi instituţiile din subordinea acestora (categorie în care se încadrează şi Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov), finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Pe cale de consecinţă, la data de 01.01.2016, faţă de prevederile art.1 alin.5^1 din O.U.G. nr.83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr.71/2015, toţi funcţionarii publici trebuie să beneficieze de un salariu la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Începând cu 01.01.2016 salarizarea personalului plătit din fonduri publice este reglementată de O.U.G. nr.57/2015 unde la art.1 se prevede că: "(1) în anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cei ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea - cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) în anul 2016, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia lunară brută de încadrare, se menţine  la acelaşi nivel cu cel ce se acordă persona decembrie 2015, în măsura în care personalul plătit din fonduri publice îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

(3) În cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, personalul beneficiază de  drepturile corespunzătoare noilor condiţii, la nivelul acordat pentru funcţiile similare în plată  din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat."

Ulterior, prin OUG nr.20/2016 s-a modificat OUG nr.57/2015 prevăzându-se introducerea unui nou articol, art.3 indice 1 conform căruia: „ Prin excepţie de la prevederile alin.1 §i 2, personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art.5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii"

Coroborând textele legale mai sus citate, a apreciat că şi pentru intervalul 09.04.2015 -01.08.2016, personalul plătit din fonduri publice trebuie să beneficieze de un salariu la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dat fiind că O.U.G. nr.57/2015 pleacă de la premisa salariului aferent lunii decembrie 2015, salariu care prin prisma prevederilor art.1 alin.5^1 din OU.G. nr.83/2014, aprobată cu modificări prin legea nr.71/2015 trebuie să fie un nivel maxim pentru aceeaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie.

Ulterior intrării în vigoare a actului normativ anterior menţionat, instituţiile publice au emis decizii, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, recunoscând că funcţionarii publici sunt îndreptăţiţi să beneficieze de un cuantum brut al salariului de bază la nivelul maxim ai funcţiei şi gradaţiei corespunzătoare, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea in aceleaşi condiţii. însă începând cu data de 01.08.2016.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legal invocate şi de considerentele Deciziei nr.23/26.09.2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, intimatul-reclamant a considerat că este îndreptăţit la plata drepturilor salariale, în cuantumul la nivelul maxim în cadrul ANAF pentru aceiaşi funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, în temeiul dispoziţiilor OUG nr.S3/2014, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr.71/2015, putând invoca beneficiul dispoziţiilor art.1 alin.5 indice 1 din OUG nr.83/2014, chiar începând cu data în vigoare a acestora, respectiv, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, prin care aceste dispoziţii legale au fost introduse - 09.04.2015.

Examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate conform art. 488 alin 1 pct 8 Cod de procedură civilă,Curtea reţine că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele:

O primă critica  a recurentei vizează faptul că instanţa de fond a acordat altceva decât s-a cerut, faţă de obiectul acţiunii, respectiv "stabilirea salariului potrivit prevederilor legale în vigoare, la nivelul funcţionarilor publici încadraţi pe funcţie în aceeaşi clasă şi grad profesional prin avansarea în cadrul fostelor trepte de salarizare şi acordarea diferențelor salariale ce trebuiau acordate începând cu data de 09.04.2015", iar soluţia dată de instanţa de fond prin sentinţa în prezent recurată este diferită, astfel: „a obligat pârâta ANAF să plătească reclamantului, începând cu data de 09.04.2014, sumele de bani reprezentând diferenţa dintre salariul de bază şi sporurile aflate în plată la nivelul maxim în cadrul ANAF pentru aceeaşi funcție/clasă/categorie/grad profesional/treaptă/gradație cu reclamantul şi salariul de bază şi sporurile încasate de către reclamant".

Faţă de aceasta critică, Curtea va reţine că este doar o eroare materială, care poate fi îndreptată conform art. 442 Cod de procedură civilă, cât timp din considerentele sentinței recurate rezultă în mod expres că instanța de fond a avut în vedere la acordarea diferențelor salariale, conform cererii de chemare în judecată, baza prevederilor art.1 alin.5^1 din OU.G. nr.83/2014, aprobată cu modificări prin legea nr.71/2015 aplicabile începând cu data de 9.04.2015

O altă critică vizează că intimatul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, în sensul că nu a făcut dovada că a formulat contestaţie în termen de 5 zile de la data comunicării ordinului de stabilire a drepturilor salariale.

Cu privire la acest aspect, Curtea va reţine că prin DECIZIA Nr. 9 din 29 mai 2017  a Înaltei  Curți de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că  „În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi a art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă”, decizie obligatorie conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În cauză, intimatul nu contestă decizii de încadrare,ci solicită acordarea de drepturi salariale în temeiul legii, care nu sunt recunoscute de către angajator, în speță de către recurentă, motiv pentru care nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, instanța de fond respingând în mod corect aceasta excepție.

Prin motivele de recurs, recurenta a apreciat corect că pentru rezolvarea diferenţelor salariale şi a inechităţilor existente, a fost emisă Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015.

Prin Legea nr.71/2015 s-a creat totuşi posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor, mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, în cadrul aceleiaşi instituţii. Astfel, prin Legea nr. 71/2015 a fost introdus un amendament care prevedea : "(5 indice 1) " Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şl autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Amendamentul a fost introdus pentru eliminarea discriminării între persoane care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi vechime.

Legea 71/2015 a intrat în vigoare la data de 09.04.2015 şi s-a aplicat până la 31.12.2015, fiind o lege anuală de salarizare.

Totodată susținerile recurentei că textul art.1 alin(5'^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, face referire la personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel cu acesta, nicidecum la personalul din toate autorităţile şi instituţiile publice, iar ANFP a comunicat, prin adresa nr. 1940/2015, că dispoziţiile legale menţionate se aplică personalului autorităţilor şi instituţiilor publice salarizat la acelaşi nivel cu personalul aparatului de lucru al Parlamentului, nefiind incidente în situaţia angajaţilor ANAF, nu pot fi primite avându-se în vedere cele stabilite prin Decizia nr.23/26.09.2016  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Astfel, prin Decizia nr.23/26.09.2016 a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept,s-a stabilit că: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.1 alin.5 indice 1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.71/2015, cu modificările şi completările ulterioare sintagma salarizat la acelaşi nivel are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de ari.2 alin.1 lit a) din legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare."

Având în vedere caracterul obligatoriu al interpretării dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că autorităţile şi instituţiile publice în favoarea cărora este reglementată ipoteza din art.1 alin.5^ din O.U.G. nr.83/2014, aprobată cu modificări prin legea nr.71/2015, sunt nu numai autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod neechivoc în cuprinsul art.1 alin.5' din O.U.G. nr83/2014, ci şi cele care se regăsesc în enumerarea de la art.2 alin.1 lit.a din Legea  cadru nr.284/20l0, respectiv: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome ( altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi ), precum şi instituţiile din subordinea acestora (categorie în care se încadrează şi Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Braşov), finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

În consecință prevederile art.1 alin.5^1 din O.U.G. nr.83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr.71/2015 sunt aplicabile si recurentei.

Instanța de fond în mod corect a reținut că interpretarea art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, are în vedere intenția legiuitorului ca, prin adoptarea acestei norme, să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii şi vechime, nivelul de salarizare al fiecărei persoane care poate invoca beneficiul normei de la art. 1 alin. 51 fiind cel care decurge din prevederile art. 1 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 83/2014.

De asemenea şi din  considerentele Deciziei nr. 23/26.09.2016 a ÎCCJ, în aplicarea art. 1 alin. 5 indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, se reţine că „nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților şi instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă şi gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare”.

Astfel, începând cu data de 09.04.2015, voința legiuitorului a fost de a elimina discriminările salariale existente între persoane care ocupă aceeași funcție, în aceleași condiții de studiu și vechime .

Totodată, în mod corect s-a reținut  de către instanța de fond în cadrul pârâtei ANAF s-au acordat pentru funcții similare intimatului reclamant, salarii de bază sau sporuri mai mari decât cele avute de acesta, așa cum rezultă din adresa nr. 5501/18.10.2018 – f. 27-29 dosar fond.

Astfel, pentru funcţia de inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradaţie 3, în perioada 09.04.2015 – 31.10.2015, intimatul a beneficiat de un salariu brut de 3191 lei, iar salariul maxim brut lunar în plată era de 3360 lei; în perioada 01.11.2015 – 03.11.2015 intimatul a beneficiat de un salariu brut de 3875 lei, salariul maxim brut lunar în plată era de 4150 lei; în perioada 04.11.2015 – 30.11.2015, intimatul a beneficiat de un salariu brut de 3191 lei, iar salariul maxim brut lunar în plată era de 3360 lei.

În consecință, fată de prevederile art. 1 alin. 5 indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2015, instanța de fond a reținut corect că drepturile salariale acordate intimatului erau mai mici decât cele pentru funcții similare acestuia.

În baza art. 496 alin 1 Cod de procedură civilă şi art. 488 alin 1, pct. 8 Cod de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare