Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …./119/2016

SENTINŢA CIVILĂ NR. 994

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : ……………

GREFIER : ………………..

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SC …………  SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE COVASNA, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de astăzi, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă, au avut loc în şedinţa din 27.10.2016, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (1) Cod procedură civilă în vederea deliberării cât şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 10.11.2016.

T R I B U N A L U L

Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 27.06.2016 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna sub nr. …./119/2016 reclamanta SC ……. SRL a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov să dispună anularea deciziei nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi a Deciziei  nr. 64060 din 3.03.2016 privind înregistrarea în scopuri de TVA, cu obligarea intimatei la înregistrarea în scopuri de TVA, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că prin Decizia atacată cererea reclamantei de înregistrare în scopuri de TVA a fost respinsă cu motivarea că nu a justificat intenţia de a desfăşura activitate economică declarată din sfera TVA şi nu a făcut dovada deţinerii resurselor economice care să justifice realizarea obiectului de activitate economică declarată din sfera TVA. Or, reclamanta a depus contracte comerciale încheiate cu un furnizor şi cu un client, din care reiese în mod evident activitatea pe care o va desfăşura şi faptul că aceasta deţine deja piaţă de desfacere pentru produsele comercializate. De la data depunerii cererii reclamanta a început activitatea de comerţ, în luna martie înregistrând vânzări în sumă de 21.175 lei. În consecinţă activitatea economică este deja realizată şi reclamanta este persoană impozabilă din punct de vedere al taxei. O activitate de comerţ de succes se realizează pe baza fondurilor furnizorilor şi nu pe seama fondurilor proprii.

Se arată că începând cu anul 2016 Noul Cod fiscal prevede la art. 11 că în domeniul taxei pe valoare adăugată şi al accizelor, autorităţile fiscale şi alte autorităţi naţionale trebuie să ţină cont de jurisprudenţa CJUE. În acest sens se invocă cauza C-527/11 Ablessio în care s-a reţinut că articolele 213, 214 şi 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administraţiei fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăţi pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administraţii, de mijloacele materiale, tehnice şi financiare pentru a exercita activitatea economică declarată. Or, prin decizia atacată, nu s-a menţionat niciun indiciu serios care ar duce la concluzia că reclamanta o să utilizeze codul de TVA în scopuri frauduloase.

În final se arată că în soluţionarea contestaţiei s-a omis în totalitate a se pronunţa asupra jurisprudenţei comunitare invocate.

În drept se invoca disp. Codului fiscal.

În apărare pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a depus la dosar  întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că, raportat la data cererii de înregistrare în scopuri de TVA 15.02.2016, în speţă erau aplicabile disp. Ordinului ANAF nr. 521/2016 şi nr. 3840/2015. Conform art. 3 din ordin criteriile erau: persoana impozabilă nu se află în situaţia de a nu desfăşura activitate economică în spaţiul destinat sediului social, niciunul dintre administratori nu are înscris în cazierul fiscal infracţiuni sau fapte prevăzute de OG nr. 39/2015 privind cazierul fiscal, şi evaluarea intenţiei şi capacităţii persoanei impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de TVA. S-a constatat că societatea îndeplinea primele două condiţii însă, în ce priveşte cea de-a treia condiţie, prin Referatul nr. 599/26.02.2016, s-a constatat că solicitantul nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică potrivit preved. art. 7 alin. 2 lit. b din OP ANAF nr. 3840/2015.

 În dovedirea acţiunii  părţile au depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

În fapt, la data de 15.02.2016 reclamanta SC …… SRL a depus Declaraţia de înregistrare fiscală (fila 97) prin care a solicitat înregistrarea în scopuri TVA.

Prin Decizia nr. 64060 din 3.03.2016, solicitarea a fost respinsă motivat de faptul că nu justifică intenţia şi capacitatea de a desfăşura activitate economică, potrivit preved. art. 7 alin. 2 lit. b din OPANAF nr. 3840/2015, nu a făcut dovada deţinerii resurselor economice care să justifice realizarea obiectului de activitate economică declarată din sfera TVA.

Împotriva acestui act administrativ fiscal reclamanta a formulat în termenul legal contestaţie (f.23), aceasta cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta DGFP COVASNA, sens în care contestatoarea a promovat prezenta acţiune.

În soluţionarea acţiunii se va avea în vedere în drept că potrivit disp. art. 3 din OPANAF nr. 3840/2015 (în vigoare la data depunerii cererii de înregistrare) criteriile în funcţie de care se condiţionează înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile sunt: a) persoana impozabilă nu se află în situaţia prevăzută la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 359/2004, respectiv în situaţia de a nu desfăşura activităţi economice în spaţiul destinat sediului social şi/sau sediilor secundare şi nici în afara acestora; b) niciunul dintre administratorii şi/sau asociaţii persoanei impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA nu au înscrise în cazierul fiscal infracţiuni şi/sau faptele prevăzute la art. 4 alin. (4) lit. a) şi b) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2015 privind cazierul fiscal; c) evaluarea, pe baza analizei efectuate de organele fiscale, a intenţiei şi a capacităţii persoanelor impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere.

În speţă, astfel cum reiese din actele depuse la dosar, reclamanta îndeplinea criteriile prevăzute la lit. a şi b ale art. 3, ca atare s-a procedat la evaluarea prevăzută de lit. c. Conform art. 7, solicitările de înregistrare în scopuri de TVA care îndeplinesc criteriile prevăzute la art. 3 lit. a) şi b) sunt supuse unei analize, prevăzute la art. 3 lit. c), care are ca scop evaluarea intenţiei şi a capacităţii persoanelor impozabile de a desfăşura activităţi economice care implică operaţiuni taxabile şi/sau scutite de TVA cu drept de deducere, precum şi operaţiuni pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate dacă taxa ar fi deductibilă în cazul în care aceste operaţiuni ar avea loc în România.

Se constată că prevederile legale redate în precedente nu menţionează cum se realizează efectiv această evaluare, ce anume se verifică în concret de către compartimentul cu atribuţii în domeniu.

Nici în decizia de respingere a cererii de înregistrare nu se menţionează în concret de ce nu a justificat reclamanta capacitatea de a desfăşura activitate economică, cu alte cuvinte decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia. Doar în Decizia de soluţionare a contestaţiei sunt redate aspectele verificate şi reţinute de compartimentul cu atribuţii în evaluarea intenţiei şi a capacităţii de a desfăşura activităţi economice, fără a se preciza concret care aspect corespunde şi care nu.

În lipsa argumentelor organului fiscal, contribuabilul nu este în măsură să-şi orienteze conduita, fiind nevoit să speculeze asupra posibilelor impedimente pe care administraţia le-a avut în vedere atunci când i-a respins cererea. Nu în ultimul rând, controlul de legalitate pe care îl înfăptuieşte instanţa de contencios administrativ devine imposibil de exercitat în contextul în care resorturile administraţiei nu îi sunt cunoscute.

În plus, astfel cum rezultă din procesul-verbal de şedinţă încheiat cu ocazia susţinerii orale a contestaţiei formulate (fila 66), inspectorul din cadrul AJFP Covasna a precizat că nu prin contestaţie se poate aproba înregistrarea în scopuri de TVA, ci doar prin depunerea unei noi declaraţii, susţinerea acestuia venind în totală contradicţie cu scopul pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea formulării de contestaţii la astfel de decizii şi ducând la concluzia că opinia celor care aveau de soluţionat contestaţia era deja formată în sensul respingerii acesteia.

Se impune a preciza şi faptul că în sprijinul contestaţiei a fost invocată jurisprudenţa comunitară, respectiv cauza C-527/11 Ablessio, însă decizia de soluţionare a contestaţiei nu analizează defel acest motiv.

 Pe fondul cauzei instanţa reţine că singurul motiv invocat în sprijinul cererii de respingere a înregistrării în scop de TVA pare a fi acela al lipsei dovezii deţinerii resurselor economice care să justifice realizarea obiectului de activitate economică declarată din sfera TVA.

În această problemă jurisprudenţa CJUE a reţinut, în cauza C-527/11 Ablessio, că articolele 213, 214 şi 273 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun refuzului din partea administraţiei fiscale a unui stat membru de a atribui un număr de identificare în scopuri de taxă pe valoarea adăugată unei societăţi pentru simplul motiv că aceasta nu dispune, în opinia respectivei administraţii, de mijloacele materiale, tehnice şi financiare pentru a exercita activitatea economică declarată. S-a statuat că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere atunci când adoptă măsuri pentru a asigura identificarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA. Cu toate acestea, marja de apreciere menţionată nu poate fi nelimitată. Astfel, deşi un stat membru poate refuza să atribuie unei persoane impozabile un număr individual, un asemenea drept nu poate fi exercitat fără motiv legitim. Pe de altă parte, decurge din noţiunea „persoană impozabilă”, astfel cum este definită la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112, că aceasta cuprinde orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.  Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunii menţionate trebuie să i se confere o interpretare largă. Orice persoană care are intenţia, confirmată de elemente obiective, să înceapă în mod independent o activitate economică şi care efectuează primele cheltuieli de investiţii în acest scop trebuie considerată o persoană impozabilă . Reiese din această jurisprudenţă, precum şi din modul de redactare a articolului 213 alineatul (1) din Directiva 2006/112 că sunt considerate persoane impozabile care pot solicita atribuirea unui număr de identificare în scopuri de TVA nu doar persoanele care exercită deja o activitate economică, ci şi cele care intenţionează să înceapă o asemenea activitate şi care efectuează primele cheltuieli de investiţii în acest scop. Respectivele persoane nu pot fi astfel în măsură să dovedească, în această etapă preliminară a activităţii lor economice, că dispun deja de mijloacele materiale, tehnice şi financiare pentru a exercita o astfel de activitate. Pentru a fi considerat proporţional cu obiectivul prevenirii evaziunii, un refuz de identificare a unei persoane impozabile printr un număr individual trebuie să se bazeze pe indicii serioase care permit în mod obiectiv să se considere că este probabil ca numărul de identificare în scopuri de TVA atribuit acestei persoane impozabile să fie utilizat în mod fraudulos. O astfel de decizie trebuie să se întemeieze pe o apreciere globală a tuturor împrejurărilor speţei şi a probelor care au fost strânse în cadrul verificării informaţiilor furnizate de întreprinderea în cauză.

În speţă, nu au fost menţionate acele indicii serioase care să fi permis luarea unei concluzii de posibilă fraudă.

Din actele aflate la dosar rezultă că reclamanta desfăşoară deja activitate economică, în luna martie înregistrând vânzări în sumă de 21.175 lei (fila 34). De asemenea, reclamanta încheiase deja, la momentul depunerii cererii, contracte de vânzare-cumpărare cu societăţi furnizoare pentru bunurile ce urmau a fi vândute (fila 139, 142).

Pentru aceste motive,  reţinând că  reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea în scopuri de TVA,  instanţa va admite  acţiunea formulată şi va dispune anularea  deciziei nr.  2/10.06.2016 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi a Deciziei  nr. 64060 din 3.03.2016, urmând a fi obligată pârâta  la înregistrarea în scopuri de TVA a reclamantei SC ……  SRL.

În temeiul art. 453 Ncpc. instanţa va obliga pârâta aflată în culpă procesuală la plata către reclamantă  a  sumei de 2.550 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru şi onorariu de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea formulată de reclamanta SC ….. SRL, cu sediul …….., cu sediul ales în …………………………., CUI …………, număr de înregistrare la Registrul Comerţului ……………, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul în Braşov, B-dul Mihail Kogălniceanu, nr. 7, judeţul Braşov, şi în consecinţă:

 Anulează Decizia nr. 2/10.06.2016 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Decizia nr. 64060 din 3.03.2016 privind înregistrarea în scopuri de TVA.

Obligă  pârâta la înregistrarea în scopuri de TVA a reclamantei SC …………. SRL.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs ce se va depune la Tribunalul Covasna în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi 10.11.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare