Cale de atac dosar achiziții publice. Limitele judecării unei căi de atac determinate de ceea ce s-a judecat la prima instanță. Formulare împotriva aceleiași sentințe și a căii de atac a apelului și a căii de atac a recursului.

Cale de atac dosar achiziții publice. Limitele judecării unei căi de atac determinate de ceea ce s-a judecat la prima instanță. Formulare împotriva aceleiași sentințe și a căii de atac a apelului și a căii de atac a recursului.

-Legea nr. 101/2016

-Codul de procedură civilă, art. 478, 457

-Decizia 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pronunțarea unei hotărâri prealabile

„ceea ce contează în primul rând în cauză este faptul reclamanta a invocat în propria cerere de chemare în judecată, precum și în răspunsul la întâmpinare la prima instanță incidența Legii 101/2016 (f. 4 vol. I, f. 18 vol. II dosar prima instanță). Iar prima instanță nu a reținut o inadmisibilitate a cererii față de acest cadru procedural invocat, Legea nr. 101/2016, ci, dimpotrivă, a pășit la analiza pe fond a cererii. (…) Față de prevederile art. 478 C.pr.civ. conform cărora nu se poate proceda la schimbarea în calea de atac nici a cadrului procesual stabilit de prima instanță, nici a cauzei cererii, iar cadrul procesual și cauza presupun și temei de drept substanțial, dar și temei de drept procedural, rezultă că prezentul litigiu este supus, din punct de vedere procedural, prevederilor Legii nr. 101/2016.(…)

În prezenta cauză, pe lângă apelul YYY, în cauză a fost formulat și calea de atac a recursului de către reclamanta XXX. Atâta timp cât nici art. 457 C.pr.civ., nici un alt articol din Codul de procedură civil nu reglementează o astfel de situație particulară, atâta timp cât nu există nici uzanțe pentru o astfel de situație particulară, raportat la prevederile art. 5 C.pr.civ. conform cărora, în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, rezultă că și în prezenta cauză particulară trebuie aplicate dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare. Astfel că, față de exercitarea de către YYY a apelului în considerarea mențiunii aferente din cuprinsul hotărârii primei instanțe, care nu este însă cea corectă, prezenta instanță va face aplicarea art. 457 alin. (3) C.pr.civ., va respinge apelul formulat de YYY ca inadmisibil, reținând dreptul YYY la un termen pentru exercitarea recursului de 10 zile de la data comunicării prezentei și, în același timp, față de formularea deja de către reclamanta XXX și a recursului împotriva sentinței primei instanțe de către reclamantă, va acorda termen la 02.03.2021, ora 11.00, pe completul de recurs, cu citarea părţilor (…) art. 457 alin. (3) C.pr.civ. reglementează expres tocmai cazul în care partea exercită calea de atac în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, instanța nu poate face aplicarea art. 457 alin. (4) C.pr.civ. și nu poate proceda la recalificarea din oficiu a căii de atac formulate, aceste din urmă dispoziții putându-se aplica în orice alt caz decât cel reglementat expres de art. 457 alin. (3) C.pr.civ., în caz contrar am vorbi despre un paralelism legislativ inadmisibil.”

(Decizia civilă nr. 169/A din data de 2 februarie 2021)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 06.06.2019, reclamanta XXX SRL a chemat în judecată pe paratul YYY, solicitând:

- să se constate că şi-a îndeplinit, în termenul contractual, obligaţiile exclusive care ii reveneau potrivit contractului de prestări servicii nr. …. din 13.09.2016 încheiat între reclamanta si parata;

- obligarea pârâtei să achite suma de 58313,52 lei, reprezentând preţul contractului de prestări servicii nr…. din 13.09.2016 încheiat între reclamanta si parata;

- obligarea pârâtei să achite dobânda legala penalizatoare aplicată la valoarea contractuala totala de 58313,52 lei, începând cu data de 24.07.2017 şi până la momentul plaţii efective a debitului principal de 58313,52 lei, prevăzută în mod expres la art.10.2 din contractul de prestări servicii nr.24 din 13.09.2016

La data de 25.07.2019, pârâtul YYY, a depus întâmpinare  prin care a invocat excepţia necompetenţei instanţei, întrucât competenţa aparţine Secţiei de Contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului, deoarece conform art. 10 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obiectul litigiului îl constituie un contract de achiziţie publică cu valoare sub 3.000.000 lei, iar contractul de achiziţie publică al unei instituţii publice este act administrativ asimilat. Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 23.09.2019 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei ca neîntemeiata, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin sentința …./19.12.2019, Tribunalul București secția a VI-a a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9718,82 lei reprezentând pretenţii; la plata dobânzii penalizatoare potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011 la suma datorată, începând cu data de 15.11.2016 până la data plăţii efective; a respins restul pretenţiilor reclamanţilor ca nefondate; a obligat pârâta la plata sumei de 442, 35 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 05.03.2020, reclamanta XXX a formulat, în temeiul art. 444 C.pr.civ., cerere de completare dispozitiv, solicitând instanței să se pronunțe pe cererea completatoare depusă în 07.11.2019 în sensul admiterii acesteia.

Prin sentința …./06.07.2020, Tribunalul București secția a VII-a a respins cererea de completare hotărâre ca nefondată.

Reclamanta XXX SRL a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr…./19.12.2019 în temeiul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 (in forma in vigoare la momentul introducerii cererii de chemare in judecata - 06.06.2019), solicitând, casarea in parte a hotărârii si, judecând pe fond, admiterea in totalitate a cererii de chemare in judecata, cu obligarea intimatei parate la plata cheltuielilor de judecata.

Pârâtul YYY a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. …/19.12.2019, solicitând modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii ca fiind nefondate.

La data de 02.11.2020 a fost înregistrat recursul formulat de XXX SRL împotriva sentinţei civile nr. …./06.07.2020 (f. 29), recurenta solicitând instanței, în principal sa caseze sentinţa si sa trimită cauza spre rejudecare in temeiul art. 498 alin. (2) C.pr.civ., iar in subsidiar sa caseze în tot sentința și, judecând pe fond, sa admită in totalitate cererea de completare hotărâre prin admiterea cererii de modificare a cererii de chemare in judecata, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta – reclamantă XXX SRL a formulat întâmpinare la apelul formulat de apelantul-pârât YYY împotriva sentinţei civile nr. …./19.12.2019 (f. 45).

Recurenta a arătat că prezentul litigiu are un caracter special, reglementarea sa regăsindu-se în Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii - 06.06.2019. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 C.pr.civ. – „hotărârile rămân supuse cailor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.” Art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016: (3) Hotărârea poate fi atacata cu recurs, in termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ si fiscal a curţii de apel, care judeca in complet specializat in achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenta si cu precădere, intr-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

Aşadar, calea de atac in prezenta speţa este recursul, iar termenul in care poate fi formulat este de 10 zile de la comunicare. Faţă de aceste aspecte, a invocat excepţia tardivităţii formulării si motivării recursului.

În secundar, a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât motivele de recurs nu se încadrează in dispoziţiile art. 488 alin. (1) – (8) C.pr.civ..

În subsidiar, a solicitat instanței sa respingă recursul ca neîntemeiat și a reluat, încă o dată, din propriile cereri de recurs, întreaga pretinsă situație de fapt și pretinsa inexistență a unei culpe în sarcina sa și pretinsa existență a culpei Ministerului.

La data de 22.12.2020, apelantul YYY a depus Concluzii (f. 57) prin care a solicitat respingerea recursului declarat de XXX SRL ca nefondat, astfel denumit de reclamanta, aspect ce urmează a fi lămurit cu ocazia dezbaterilor.

În prealabil, a susținut că termenul si calea de atac sunt menţionate corect in sentinţa civila nr. …./2019, respectiv „apel” si „30 de zile de la comunicare” față de temeiul cererii înregistrate de XXX precum si obiectul acesteia, respectiv executarea contractului de prestări servicii nr.…/13.09.2016, prin invocarea art. 1170, 1270 şi 1672 C.civ. şi art. 663 C.pr.civ..

Caracterul special pe care recurenta reclamanta îl menţionează la acest moment în realitate nu există, nefiind nici susţinut pe parcursul litigiului, nici menţionat ca si temei al cererii. De altfel, si Curtea de Apel Bucureşti a comunicat citaţiile menţionând ca stadiul procesual al dosarului este „apel”, obiectul fiind „executare contract administrativ”.

În consecinţă, calea de atac a fost corect indicată de către YYY, iar exercitarea acesteia s-a făcut în termenul prevăzut de lege, astfel ca instanţa urmează a înlătura susţinerile XXX care a uzat de prevederi legale fără incidenţa in cauza.

YYYY a solicitat și anularea apelului XXX, intitulat greșit recurs, ca netimbrat, fie ca insuficient timbrat, dacă nu a fost achitată taxa de timbru.

Pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La data de 06.01.2021, apelantul YYY a depus Precizări (f. 60) cu privire la calea de atac pe care a formulat-o, arătând că poziția sa cu privire la calea de atac a fost exprimată și în Concluziile scrise depuse anterior, calea de atac este apelul cum corect a fost stabilit de prima instanță față de temeiul cererii și obiectul cererii reclamantei, respectiv executarea Contractului de prestări servicii prin invocarea art. 1270, 1170, 1672 C.civ. și 663 C.pr.civ..

Caracterul special pe care îl menționează recurenta,în realitate, nu există, nefiind nici susținut în cererea de chemare în judecată. Și pe citații s-a menționat obiectul dosarului ca fiind „executare contract administrativ”.

De altfel, instanța în virtutea rolului activ, are dreptul și posibilitatea legală de a dispune recalificarea căii de atac. Iar dacă s-ar achiesa la susținerile recurentei, din conținutul art. 49 din Legea nr. 101/2016, rezultă că secțiile de contencios administrativ și fiscal, prin completele specializate de achiziții publice, ar avea competența de soluționare. Or sentința a fost pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a, situație față de care în cauză sunt incidente dispozițiile legale invocate de Minister.

Prin Decizia 169/A/02.02.2021, Curtea a arătat că va analiza cu prioritate calea de atac incidență în cauză, respectiv admisibilitatea căii de atac a apelului formulată de YYY, numai dacă o cale de atac este admisibilă, putându-se proceda la verificarea respectării termenului de exercitare a căii de atac și curtea a reținut că:

Nu numai că însuși YYY a invocat în propria întâmpinare de la prima instanță că obiectul litigiului îl reprezintă un contract de achiziție publică (f. 2 vol. II dosar prima instanță) și la termenul din 09.12.2019 a arătat că nu mai susține necompetența secției de profesioniști și pretinsa competență a secției de contencios administrativ și fiscal pe care o invocase prin întâmpinare (f. 67 vol. II raportat la f. 1 vol. II dosar prima instanță). Dar ceea ce contează în primul rând în cauză este faptul reclamanta a invocat în propria cerere de chemare în judecată, precum și în răspunsul la întâmpinare la prima instanță incidența Legii 101/2016 (f. 4 vol. I, f. 18 vol. II dosar prima instanță). Iar prima instanță nu a reținut o inadmisibilitate a cererii față de acest cadru procedural invocat, Legea 101/2016, ci, dimpotrivă, a pășit la analiza pe fond a cererii.

Indicarea în cererea de chemare în judecată a prevederilor art. 1270 C.civ. și analiza făcută de prima instanță pe art. 1270 C.civ. fără trimitere la Legea nr. 101/2016 nu schimbă cauza cererii din punctul de vedere al dreptului procedural pentru că art. 1270 C.civ. este temei de drept substanțial, iar Legea nr. 101/2016 este temei de drept procedural și cele două nu se exclud, cu atât mai puțin cu cât Legea 101/2016 nici nu cuprinde dispoziții speciale în materie de drept substanțial, ci, așa cum îi spune și denumirea, doar „remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor”, deci numai chestiuni de ordin procedural.

Față de prevederile art. 478 C.pr.civ. conform cărora nu se poate proceda la schimbarea în calea de atac nici a cadrului procesual stabilit de prima instanță, nici a cauzei cererii, iar cadrul procesual și cauza presupun și temei de drept substanțial, dar și temei de drept procedural, rezultă că prezentul litigiu este supus, din punct de vedere procedural, prevederilor Legii nr. 101/2016.

Totodată, instanța reține că în cauză sunt incidente prevederile 55 alin. (3) din Legea nr.101/2016 forma pe care o aveau la data introducerii cererii la prima instanță 06.06.2019 (față de prevederile art. 24 și 25 C.pr.civ.), respectiv anterior modificării aduse prin O.G. nr. 23/2020 și, astfel, în cauză devine incidentă și Decizia 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pronunțarea unei hotărâri prealabile conform căreia „În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G nr.23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), stabilește că: Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.”

Prin urmare, așa cum a invocat și reclamanta XXX, calea de atac incidentă în cauză este recursul.

În ceea ce privește măsurile care pot fi luate de instanță odată reținută calea de atac incidentă în cauză ca fiind recurs, curtea reține că, potrivit art. 457 C.pr.civ. (forma în vigoare la data de 06.06.2019 când a fost formulată cererea la prima instanță – f. 3 dosar prima instanță - și, față de art. 24, 25 C.pr.civ., forma aplicabilă în cauză) „(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. Indicarea în mod greşit de către instanţă a termenului pentru exercitarea căii de atac constituie cauza de repunere în termen din oficiu a căii de atac exercitate cu respectarea indicaţiei greşite a instanţei. (3) Dacă instanţa respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea menţiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege. (4) Atunci când instanţa dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunţării încheierii, pentru părţile prezente, sau de la data comunicării încheierii, pentru părţile care au lipsit, va curge un nou termen pentru declararea sau, după caz, motivarea căii de atac prevăzute de lege.”

În prezenta cauză, pe lângă apelul YYY, în cauză a fost formulat și calea de atac a recursului de către reclamanta XXX.

Atâta timp cât nici art. 457 C.pr.civ., niciun alt articol din Codul de procedură civilă nu reglementează o astfel de situație particulară, atâta timp cât nu există nici uzanțe pentru o astfel de situație particulară, raportat la prevederile art. 5 C.pr.civ. conform cărora, în cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, rezultă că și în prezenta cauză particulară trebuie aplicate dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare. Astfel că, față de exercitarea de către YYY a apelului în considerarea mențiunii aferente din cuprinsul hotărârii primei instanțe, care nu este însă cea corectă, prezenta instanță va face aplicarea art. 457 alin. (3) C.pr.civ., va respinge apelul formulat de YYY ca inadmisibil, reținând dreptul YYY la un termen pentru exercitarea recursului de 10 zile de la data comunicării prezentei și, în același timp, față de formularea deja de către reclamanta XXX și a recursului împotriva sentinței primei instanțe de către reclamantă, va acorda termen la 02.03.2021, ora 11.00, pe completul de recurs, cu citarea părţilor, pentru moment cu calitățile recurent – reclamant XXX SRL, intimat – pârât YYY. Doar în măsura în care acesta din urmă va formula recurs, se va proceda la modificarea corespunzătoare a calității, pentru că art. 457 alin. (3) ultima teză reglementează doar un drept al părții la exercitarea căii de atac corecte, nu și o obligație în acest sens, calea de atac a recursului fiind și supusă prevederilor limitative de la art. 488 C.pr.civ..

Instanța a arătat că nu va proceda la aplicarea art. 457 alin. (4) C.pr.civ. și la recalificarea apelului formulat de YYY în recurs în condițiile în care nici YYY nu a solicitat expres această calificare, ci s-a limitat la formularea „de altfel, instanța de judecată, în virtutea rolului activ are dreptul și posibilitatea legală de a dispune recalificarea căii de atac” (f. 60 verso). Or, contrar susținerilor YYY rolul activ al instanței nu presupune niciodată calificarea unei cereri formulate de parte în contra susținerilor repetitive și exprese ale părții cu privire la menținerea naturii cererii formulate, cum este cazul YYY în prezenta cauză care, după ce a formulat apel și după ce i s-a comunicat și recursul formulat de partea adversă și întâmpinarea la apel formulată de partea adversă în care se susținea incidența în cauză a căii de atac a recursului, și-a menținut susținerile conform cărora apelul ar fi calea de atac aferentă prezentei cauze și în 22.12.2020 și în  06.01.2021 (f. 57, 60). Totodată, atâta timp cât art. 457 alin. (3) C.pr.civ. reglementează expres tocmai cazul în care partea exercită calea de atac în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, instanța nu poate face aplicarea art. 457 alin.(4) C.pr.civ. și nu poate proceda la recalificarea din oficiu a căii de atac formulate, aceste din urmă dispoziții putându-se aplica în orice alt caz decât cel reglementat expres de art. 457 alin. (3) C.pr.civ., în caz contrar am vorbi despre un paralelism legislativ inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare