Fond funciar

Prin decizia civilă nr. 650 R/06.11.2009 tribunalul a respins ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă AF T. I.,- prin reprezentanţii săi legali T. D. L., şi T. M.,  împotriva sentinţei civile nr. 1709 din  22 iulie 2009 a Judecătoriei A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. V. şi intimatele-pârâte Comisia Locală M. pentru aplicarea Legii 18/1991, judeţul T. şi Comisia Judeţeană T.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea din 11 noiembrie 2008, reclamanta V. V. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al comunei M., Comisia Judeţeană T., Comisia Locală M. şi AF T. I., a solicitat obligarea primarului să o pună în posesie cu suprafaţa de 871 mp teren intravilan pe acelaşi amplasament şi pentru 2,4929 ha teren extravilan şi să se constate nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3831 din 03.12.2002, precum şi să i se elibereze titlul de proprietate pentru acest teren.

Judecătoria A., prin sentinţa civilă nr. 1709 din 22 iulie 2009 a admis acţiunea şi a obligat Comisia Locală M. să pună în posesie pe reclamantă cu suprafaţa de 2,4929 ha în extravilanul comunei M., sau dacă nu există suprafeţe în acest extravilan, pe un amplasament din terenul comunelor limitrofe în condiţiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 1/2000.

A constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3831 din 3 decembrie 2002 cu privire la terenul aferent de 871 mp.

A obligat Comisia Locală a comunei M. să pună în posesie pe reclamantă cu terenul de 871 mp situat în intravilanul comunei M. pe acelaşi amplasament delimitat de punctele ABCF din planul anexă la raportul de expertiză.

A obligat Comisia Locală M. şi Comisia Judeţeană T. să întocmească documentaţia necesară şi să elibereze titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren intravilan şi 2,4929 ha teren extravilan.

A obligat cele două comisii la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1253/14 iunie 2007 a Judecătoriei A. i s-a reconstituit reclamantei dreptul de proprietate pentru 2,58 ha teren pe acelaşi amplasament în comuna M. Dispozitivul sentinţei a fost lămurit prin încheierea din 21 mai 2008, în sensul că din cele 2,58 ha teren, suprafaţa de 871 mp este situată în intravilan.

A mai reţinut instanţa că suprafaţa de 871 mp pe care reclamanta a solicitat să fie pusă în posesie, a fost înstrăinată de Consiliul Local M. către AF T. I. prin contractul autentificat sub nr. 3831/03.12.2002. Acest teren a fost înstrăinat în timp ce exista un litigiu cu privire la acesta, înstrăinarea fiind nulă conform art. 15 din Legea nr. 54/1998, în vigoare la momentul vânzării.

Prin urmare, s-a dispus obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie cu aceste suprafeţe de teren, iar ambele comisii să întocmească documentaţiile necesare şi să îi elibereze titlul de proprietate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs AF T. I. prin reprezentanţii săi legali T. D. L. şi T. M., care arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică deoarece în cauză există putere de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 1253 din 14 iunie 2007 a Judecătoriei A.

De asemenea, cererea a fost tardiv formulată în raport de prevederile Legii nr. 247/2005, fiind formulată abia în anul 2007.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că suprafaţa de 871 mp ce face obiectul cauzei, nu este suprafaţa ce a aparţinut autorului reclamantei, aceasta aparţinând lui B. M., teren limitrof cu proprietatea acesteia.

În cauză nu operează nulitatea prevăzută de art. 15 din Legea nr. 54/1998 întrucât vânzarea terenului s-a produs la data emiterii celor două hotărâri ale consiliului local şi nu la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

De asemenea, se mai arată că pe terenul atribuit reclamantei se află două construcţii, proprietatea recurentei, iar terenul a fost dobândit printr-o tranzacţie legală.

Prin întâmpinarea depusă la 13.10.2009, intimata V. V. a solicitat respingerea recursului motivând, în esenţă, că în cauză nu există autoritate de lucru judecat întrucât prin sentinţa civilă nr. 1253/2007 i s-a reconstituit dreptul de proprietate iar prin prezenta sentinţă s-a solicitat punerea în posesie.

Cât priveşte tardivitatea formulării cererii, aceasta nu poate fi invocată în prezenta cauză care vizează punerea în posesie.

Terenul pentru care a solicitat punerea în posesie a aparţinut autorului său şi nu altei persoane.

La momentul formulării cererii de reconstituire de către autorul său, terenul era liber, contractul de vânzare fiind încheiat la 03.12.2002.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente :

În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât sentinţa civilă nr. 1253 din 14 iunie 2007 a avut ca obiect plângere împotriva hotărârii Comisiei Judeţene nr. 15707/2007 prin care s-a respins cererea de reconstituire formulată de petentă, aceasta fiind admisă şi reconstituit dreptul de proprietate pentru 2,58 ha teren, în timp ce prezenta cauză are ca obiect punerea în posesie pentru această suprafaţă de teren şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3831/2002.

În conformitate cu prevederile art. 1201 Cod civil este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi. Or, în cauză, obiectul celei de a doua cereri este diferit de prima cerere şi de asemenea, cauza acestora este diferită.

Prin urmare, în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat.

Cât priveşte tardivitatea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, aceasta poate fi formulată în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, aceasta fiind obiectul cauzei în care s-a pronunţat sentinţa 1253/2007.

În cauza de faţă ce vizează punerea în posesie cu suprafaţa reconstituită prin sentinţa civilă nr. 1253/2007, nu se mai pot invoca aspecte privind procedura reconstituirii dreptului de proprietate, cele dispuse prin această sentinţă bucurându-se de puterea lucrului judecat.

Nu sunt fondate nici susţinerile în sensul că, terenul pentru care s-a dispus punerea în posesie nu ar fi aparţinut autorului intimatei. Prin contractul nr. 813/958 din 13 martie 1958, autorul intimatei a înstrăinat Cooperativei de consum 918 mp din cei 1700 mp pe care îi avea în proprietate, rămânându-i după această înstrăinare 871 mp, aceasta fiind suprafaţa ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate şi pentru această suprafaţă a solicitat intimata punerea în posesie. Astfel că, sunt nefondate apărările în sensul că autorul intimatei nu ar mai fi avut teren în zonă şi că acest teren ar fi aparţinut lui B. M. Registrul agricol invocat în cauză nu cuprinde amplasamentul acestui teren pentru a se concluziona că a aparţinut familiei B.

De asemenea, nu sunt fondate nici susţinerile în sensul că terenul a fost înstrăinat anterior solicitării de reconstituire a dreptului de proprietate. Actul de înstrăinare a terenului este contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3631/03.12.2002 şi nu cele două hotărâri ale consiliului local. Aceste hotărâri sunt numai acte pregătitoare ale înstrăinării terenului şi nu acte prin care terenul a fost înstrăinat. De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în cauză nu există nici o dovadă din care să rezulte proprietatea publică sau privată a comunei M. asupra terenului pentru a putea fi înstrăinat de către aceasta. Acest teren nefiind proprietatea comunei, face parte din categoria terenurilor aflate la dispoziţia comisiei locale pentru reconstituirea dreptului de proprietate foştilor proprietari.

Faptul că s-au cumpărat clădirile fără a se verifica situaţia juridică a terenului, este un risc juridic asumat de cumpărător şi nu poate constitui un motiv pentru a nu se reconstitui fostului proprietar dreptul de proprietate asupra terenului.

Aşa fiind, tribunalul, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă va respinge recursul.

Domenii speta

Spete similare