Teren cooperativizat . Incidenţa dispoziţiilor art. 23 din legea nr. 18/1991

Teren cooperativizat .

Incidenţa dispoziţiilor art. 23 din legea nr. 18/1991

Dosar nr 8412/296/2009

Decizia civilă nr.509/R/27.09.2010

Prin Sentinţa civilă nr. 1476/03.03.2010 pronunţată de Judecătoria Satu-Mare în dosar nr.

8412/296/2009, a fost respinsă excepţia lipsei interesului invocată de pârâtul L. D. A fost

admisă în parte acţiunea de fond funciar formulată de reclamantul B A. E.  în contradictoriu

cu pârâţii L. D. ; COMISIA LOCALĂ SATU-MARE DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991

şi COMISIA JUDEŢEANĂ DE APLICARE A LEGII nr. 18/1991 SATU-MARE şi în

consecinţă:

A fost anulat parţial Titlului de proprietate nr. 31-3510 emis la data de 08.12.2003 în

favoarea numitei L. G. M.  pentru suprafaţa de 104 mp teren din terenul de sub nr. parcelă 10.

S-a dispus OCPI Satu-Mare rectificarea înscrierii din CF 10549 N. Satu-Mare nr.

cadastral 14392 în sensul diminuării suprafeţei cu 104 mp.

Au fost respinse restul pretenţiilor formulate.

Examinând acţiunea de fond funciar prin prisma excepţiei lipsei interesului

reclamantului invocată de pârât, a motivelor de fapt şi de drept invocate de reclamant, a

apărărilor de fond ale pârâţilor exprimate prin întâmpinările depuse, raportat la starea de fapt

rezultată din probele administrate în cauză şi la dispoziţiile legale aplicabile, judecătoria a

găsit-o ca fiind nefondată excepţia şi ca fiind fondată parţial acţiunea, motiv pentru care a

admis-o în parte în baza următoarelor considerente:

Instanţa de fond a fost investită a verifica, în prezenta cauză, legalitatea parţială a

Titlului de proprietate emis în favoarea defunctei L. M. nr. 31-3510 cu privire la suprafaţa de

736 mp de sub nr. top 10 şi radierea din cartea funciară a drepturilor înscrise în baza acestui

titlu de proprietate pentru terenul menţionat.

Terenul reconstituit prin Titlul de proprietate 31-3510 de sub nr. top 9 şi 10 se

suprapune, face parte din terenul înscris sub nr. top 4596/2 din CF 27640 Satu-Mare, aspect

ce reiese din expertiza tehnică efectuată extraprocesual de reclamant şi necontestată de pârâţi.

Terenul de sub nr. top. nr. top 4596/2 şi 4597/2 a fost transcris în CF 27640 Satu-Mare din CF

6020 Satu-Mare ca urmare a sistării acestei din urmă coli de carte funciară.

Constatarea nulităţii  - totale sau parţiale - absolute a unui titlu de proprietate este

condiţionată, pe de o parte, de un interes personal şi actual de a invoca aceea nulitate, iar pe

de altă parte, de existenţa unei cauze de nulitate de care este viciat titlul.

În ceea ce priveşte prima condiţie, interesul reclamantului, pârâtul a invocat lipsa

interesului raportat la împrejurarea că reclamantului i s-a validat întreaga suprafaţă la care este

îndreptăţit în baza Legii fondului funciar, inclusiv pentru terenul de sub nr. top 4596/2 şi

4597/2 din CF 27640 Satu-Mare. Deşi aspectele invocate de pârâtul L. corespund realităţii,

instanţa de fond a reţinut totuşi interesul reclamantului reportat la faptul că acesta este

proprietarul tabular al imobilului înscris în CF 27640 Satu-Mare nr. top. 4596/2 ce se

suprapune parţial cu terenul contestat în Titlul de proprietate 31-3510.

Astfel, reclamantul este proprietarul tabular al casei şi terenului înscris în CF 27640

Satu-Mare nr. top. 4596/2 şi 4597/2 cu titlu juridic moştenire în 1988 şi cumpărare în 1991.

Ceea ce reclamantul a moştenit în 1988 după mama sa, a fost cota de 3/4 părţi din cota de 1/2

parte din casa de locuit şi construcţiile gospodăreşti anexe, precum şi teren aferent în

suprafaţă de 4420 mp din imobilele înscrise în CF 6020 Satu-Mare nr. top. 4596/2 şi 4597/2,

conform certificatului de moştenitor nr. 633/1988 (fila 15 dosar nr. 4109/2005 al Tribunalului

Satu-Mare). Ca atare, în masa succesorală a intrat doar cota de 1/2 parte din suprafaţa de 4420

mp. Coroborând înscrierile din cartea funciară cu certificatul de moştenitor, reiese că restul

imobilului, inclusiv terenul a fost cumpărat de reclamant în anul 1991, dată la care era deja în

vigoare legea fondului funciar.

Pe de altă parte, reclamantul se prevalează şi de dispoziţiile Legii fondului funciar,

solicitând reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la tot terenul avut în proprietate de

antecesorii săi, în suprafaţă totală de 23,32 ha, din care face parte şi terenul de sub nr. top.

4596/2 şi 4597/2. Iniţial a depus cererile nr. 903/1991 şi nr. 110/1998. Apoi după modificarea

Legii fondului funciar prin legea nr. 247/2005 (fila 60), reclamantul solicită în mod expres

terenul din CF 27640 nr. top. 4596/2 şi 4597/2. În baza Legii fondului funciar reclamantului i

se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 13,22 ha teren în natură, aşa

cum acesta recunoaşte prin cererea nr. 204/2005 şi cererea nr. 5327/2006 (filele 61 şi 62) şi

este propus pe anexa 3 cu încă 10 ha (filele 57-59).

În al treilea rând, pentru terenul intravilan de sub nr. top. 4596/2 şi 4597/2 în suprafaţă

de 4351 mp din care face parte şi terenul din litigiu, reclamantul s-a adresat şi instituţiilor

abilitate a dispune restituirea în baza Legii nr. 10/2001, beneficiind de Sentinţa civilă nr.

441/D/2008 a Tribunalului Satu-Mare.

Reclamantul a înţeles astfel să obţină dreptul de proprietate pe trei căi: pe calea

dreptului comun; pe calea Legii fondului funciar; pe baza Legii  nr. 10/2001.

În privinţa existenţei unei cauze de nulitate de care este viciat titlul, instanţa de fond a

considerat că trebuie să aibă în vedere faptul că nulitatea absolută a titlului de proprietate

presupune examinarea respectării prevederilor legale în materie la data emiterii titlului de

proprietate contestat, respectiv, să aibă  în vedere prevederile art. II din Legea nr. 169/1997 ce

asigură respectarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, statuând că: „Dispoziţiile

modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere de nici

un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii

fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor.”

Titlul de proprietate contestat parţial în prezenta cauză a fost emis cu nerespectarea

parţială a dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii lui.

S-a reţinut mai întâi că obiect al Legii fondului funciar nu îl constituie exclusiv

terenuri aflate la data de 01 ianuarie 1990 în patrimoniul CAP, deşi cu precădere aceste

categorii de terenuri fac obiectul legii. Alături însă de această categorie, fac obiectul Legii

fondului funciar şi anumite categorii de terenuri preluate de către stat, agricole, intravilane sau

forestiere.

În privinţa terenului din litigiu (înscris iniţial în CF 6020 Satu-Mare pe numele

antecesorilor reclamantului), Primăria Municipiului Satu Mare comunică Tribunalului Satu-

Mare în dosar nr. 4105/2005 prin adresa nr. 12.792/11.05.2006 (fila 58), că  nu s-ar fi aflat în

patrimoniul CAP, ci a fost preluat de Statul Român prin Decretul nr. 115/1959. Pe de altă

parte, prin expertiza tehnică întocmită în dosarul nr. 7720/1991 al Judecătoriei Satu-Mare

(ataşat prezentului dosar), făcându-se referire la toate suprafeţele ce au fost proprietatea

antecesorilor reclamantului, inclusiv la terenul din CF 6020 Satu-Mare, reiese că în cadastrul

funciar terenurile ca şi amplasament la data de 1 ianuarie 1990 au fost la CAP

SĂTMĂREANA.

Cert este că din terenul intravilan de sub nr. top. 4596/2 şi 4597/2 în suprafaţă de 4351

mp, din care face parte şi terenul din litigiu, au fost atribute  ca urmare a schimbului de

terenuri, locuri de casă pentru mai multe persoane. Tatăl pârâtului, a primit terenul din litigiu

în anul 1963 în urma terenului pe care l-a dat în schimb la CAP SĂTMĂREANA (fila 47).

Dacă terenul a fost totuşi preluat de Stat în temeiul Decretului nr. 115/1959, modalitatea în

care a trecut terenul după preluare la CAP, nu are relevanţă pentru reclamant. De asemenea,

nu are relevanţă împrejurarea că terenul a fost dat în schimb de CAP SĂTMĂREANA nu de

către Stat.

Ceea ce are relevanţă este că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea

nr. 18/1991, invocate de reclamant, deoarece terenul nu a fost dat ca lot în folosinţă, ci 

primind în schimb terenul, incidente în cauză fiind dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991,

potrivit căruia „Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz a

moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de

locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi asupra curţii şi grădinii din jurul acestora,

determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru

stimularea ţărănimii,…”

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea

recursului, modificarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate

nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 31-3510 emis pe numele defunctei L. G.M. cu

privire la nr. topo.10 având suprafaţa de 736 mp, radierea nr. topo. 10 din Titlul de proprietate

nr. 31-3510 şi modificarea nr. cadastral 14392 din CF 10549 Ned. Satu Mare în sensul

diminuării suprafeţei cu 736 mp. Cu cheltuieli de judecată - onorar de avocat la fond şi recurs.

Recursul e nefondat pentru următoarele argumente:

1. Probele administrate în cauză şi pe care prima instanţă şi-a întemeiat

hotărârea converg spre concluzia potrivit căreia în mod judicios s-au reţinut ca temei de drept

al reconstituirii dreptului de proprietate al intimatului dispoziţiile art. 23 din Legea nr.

18/1991.

Astfel, din cererea aflată în copie la fila 42 din dosarul instanţei de fond rezultă că

defunctul L G, autorul intimatului, a intrat în C.A.P. cu suprafaţa de 4,69 ha teren „precum şi

întreg inventarul viu şi mort conform Statutului gospodăriei colective”. De asemenea şi în

registrul agricol acesta figurează cu 0,10 ha teren intravilan reprezentând curţi şi construcţii.

Prin cererea nr. 1029 adresată Comisiei locale Satu-Mare pentru aplicarea Legii nr. 18/1991,

la 14.03.1991 mama intimatului a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei

suprafeţe de 4,69 ha teren care a fost proprietatea soţului său şi cu care acesta a intrat în

C.A.P.

Din Adeverinţa nr. 304/15.04.1991 emisă de fostul C.A.P. Sătmăreana precum şi din

Adresa nr. 102/12.11.1974 emisă de aceeaşi instituţie, rezultă că, în anul 1963, între defunctul

L G şi C.A.P. Sătmăreana a intervenit un schimb de teren în temeiul căruia cooperativa a

atribuit o parcelă de 1000 mp teren lui L G, cel ce constituie obiect al litigiului, pentru a-şi

edifica o casă, în schimbul terenului deţinut de acesta în Satu-Mare. Deci nu a primit terenul

ca lot în folosinţă cum susţine recurentul, ci în proprietate, cu titlu juridic schimb aspect ce

rezultă fără echivoc din Adresa nr. 102/1974 menţionată mai sus şi, deşi nu a intrat în CAP cu

acest teren, a intrat cu cel predat în schimb, operând subrogaţia reală cu titlu particular, ca

atare în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 23 din lege.

Deşi recurentul susţine că şi în prezent este proprietar tabular al terenului în litigiu,

situaţia de carte funciară veche nu mai are relevanţă deoarece terenul intră sub incidenţa

legislaţiei speciale în ceea ce priveşte regimul său juridic, adică al Legii nr. 18/1991

2. Tribunalul apreciază că în mod judicios, cu argumentele reţinute şi probele indicate

în sentinţă, prima instanţă a apreciat că terenul a fost cooperativizat

3. Prin confirmarea validităţii titlului intimatului  de către prima instanţă nu înseamnă

ignorarea faptului că recurenta are un „bun” în sensul dat acestei noţiuni de jurisprudenţa

C.E.D.O. Există o lege specială – Legea nr. 18/1991 - care, anterior ratificării de către

România a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului a recunoscut dreptul unor persoane, în

anumite condiţii, la reconstituirea ori constituirea unor proprietăţi funciare, fără a nega dreptul

foştilor proprietari la măsuri reparatorii prin compensare. Aceste din urmă măsuri reprezintă şi

ele un bun iar recurentului, prin modul de soluţionare a cererilor formulate în temeiul legilor

reparatorii, i s-a respectat dreptul invocat.

4. Sentinţa recurată este temeinic motivată în fapt şi în drept, argumentele ce au stat la

baza respingerii acţiunii le înlătură implicit pe cele invocate de către recurent în sprijinul

cererii sale, fiind respectate dispoziţiile art. 261 C.proc.civ.

5. Soluţia primei instanţe este corectă şi din punctul de vedere al obligării recurentului

la plata cheltuielilor de judecată, fiind respectate dispoziţiile art. 274 C.proc.civ Din toate

aceste considerente, Tribunalul conchide că sentinţa recurată este temeinică şi legală astfel că,

în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare