Nulitate absoluta partiala. radiere din titlu de proprietate

Asupra apelului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. X/31.01.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017, s-a respins cererea formulată de reclamantul D A în contradictoriu cu pârâţii D I, A I, Comisia Locală P pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înaintată instanţei, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. X/27/07.11.2003 sub două aspecte, respectiv:

- radierii din titlul de proprietate a moştenitorilor D A şi A I, motivat de faptul că autorul D M. P le-a creat roluri separate, la momentul colectivizării ei fiind majori, iar după apariţia legilor fondului funciar fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă totală de teren de 10,50 hectare, respectiv 21,50 hectare şi

- radierii din titlul de proprietate a suprafeţei de 509 m.p. situată în T 123, P 2 şi a suprafeţei 793 m.p. situată în T 123, P 4, deoarece au aparţinut mamei sale D Maria Cecilia.

Totodată, reclamantul a solicitat obligarea comisiilor să emită un nou titlu de proprietate exclusiv în beneficiul său, în calitate de moştenitor al mamei sale D M C, prin care să i se reconstituie suprafaţa de teren de 2288 m.p şi 1300 m.p. la care are dreptul conform actelor de proprietate invocate respectiv actul de vânzare încheiat în formă autentică în data de 9 ianuarie 1957 şi autorizaţia din data de 21 noiembrie 1957.

Conform temeiului de drept invocat de reclamant, nulitatea absolută a unui titlu de proprietate emis în procedura Legii fondului funciar nr. 18/1991 poate fi constatată dacă actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri (art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997).

Verificând prin prisma acestui text de lege titlul de proprietate, Judecătoria a constatat că acesta a fost emis atât în privinţa persoanelor beneficiare, cât şi în privinţa suprafeţelor înscrise în titlul de proprietate în mod legal.

Astfel, legile fondului funciar au instituit o procedură specială obligatorie care trebuie urmată pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, procedură conform căreia persoana care se consideră îndreptăţită trebuie să formuleze cerere în termen legal către comisia locală în a cărei rază teritorială este situat terenul, la care să anexeze acte doveditoare (art. 8-11 din Legea nr.18/1991), după care, în situaţia în care propunerea de stabilire a dreptului de proprietate emisă de comisia locală de fond funciar se apreciază că nu este legală, aceasta poate fi contestată la comisia judeţeană (art. 27 alin. 3 şi 4 din H.G. nr.89/2005), iar ulterior, împotriva hotărârii Comisiei Judeţene, prin plângere la judecătorie (art. 27 alin. 8 din H.G. nr. 89/2005).

Prin urmare, în măsura în care din analiza actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate se constată că titlul a fost emis în conformitate cu acestea, nu există temei legal pentru anularea titlului.

Analizând din această perspectivă capătul de cerere privitor la radierea din titlul de proprietate a moştenitorilor D A şi A I, Judecătoria a constatat că aceştia au fost înscrişi în mod legal în titlul de proprietate.

Mai exact, aceştia au formulat cereri de reconstituire, la fel ca şi reclamantul, în calitate de moştenitori ai autorului D M. P (filele 73 şi 74) şi au fost înscrişi în actele premergătoare eliberării titlului de proprietate (fila 77), acte care nu au fost contestate de reclamant conform procedurilor expres prevăzute de lege arătate anterior.

Faptul că anterior, la momentul colectivizării, acestora li s-ar fi creat de către autor roluri separate, iar după apariţia legilor fondului funciar le-a fost reconstituit separat dreptul de proprietate pentru o suprafaţă totală de teren de 10,50 ha, respectiv 21,50 ha reprezintă un aspect care poate fi avut în vedere într-o procedură succesorală în care va fi stabilit caracterul actului respectiv (de creare a loturilor separate) şi, eventual, influenţa acestuia la partajarea masei succesorale, dar nu are efecte cu privire la legalitatea titlului de proprietate în cauză.

Nu există nicio dispoziţie care să înlăture de la dreptul de a beneficia de legile fondului funciar persoanele care au primit anterior alte suprafeţe de teren, prin deschiderea de rol separat, astfel că în lipsa unei astfel interdicţii şi în condiţiile deplinei concordanţe dintre actele premergătoare eliberării titlului  (care nu au fost contestate) cu titlul de proprietate, acesta din urmă nu poate fi anulat în temeiul art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997.

Pentru aceleaşi argumente, nulitatea titlului nu se poate constata nici chiar în situaţia în care persoanele respective înţeleg să nu beneficieze de drepturile recunoscute prin titlul de proprietate respectiv (aşa cum a susţinut pârâta A I prin întâmpinare – fila 39), existând însă posibilitatea ca în momentul ieşirii din indiviziune, aceştia să renunţe la aceste drepturi, care i-ar reveni astfel reclamantului.

În ceea ce priveşte suprafeţele din titlul respectiv de proprietate, verificând actele premergătoare, Judecătoria a constatat că toate aceste suprafeţe au fost trecute în registrul agricol în temeiul căruia s-a emis titlul de proprietate, la rolul autorului D P (fila 75).

În primul rând, Judecătoria a constatat că în acest registru agricol este înscrisă suprafaţa de 3,85 ha, adică exact suprafaţa pentru care s-a eliberat şi titlul de proprietate, fără nicio menţiune conform căreia o parte din teren ar fi provenit de la mama reclamantului D Maria Cecilia, iar în lipsa unor probe care să facă dovada acestui lucru, simpla susţinere în acest sens nu poate conduce la anularea titlului.

În al doilea rând, Judecătoria a reţinut că suprafaţa de teren înscrisă pe titlul de proprietate (3,85 ha) a fost trecută la fel ca şi beneficiarii în actele premergătoare emiterii titlului de proprietate, acte care nu au fost contestate de reclamant în procedurile speciale arătate anterior.

În aceste condiţii, pe de o parte pentru că titlul de proprietate este emis în deplină concordanţă cu actele premergătoare din punct de vedere al suprafeţelor înscrise, iar actele premergătoare nu au fost contestate, iar pe de altă parte pentru că în registrul agricol suprafaţa de 3,85 ha apare fără menţiuni referitoare la preluarea terenului de la mama reclamantului (şi nici nu există probe în acest sens), nici acest capăt de cerere nu poate fi admis.

În ceea ce priveşte obligarea comisiilor să emită un nou titlu de proprietate exclusiv în beneficiul reclamantului, în calitate de moştenitor al mamei sale D M C, pentru suprafeţele de teren de 2288 m.p şi 1300 m.p., cererea nu poate fi primită, deoarece pentru aceste suprafeţe de teren nu s-a urmat procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991.

Atâta vreme cât reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile arătate mai sus nu au fost iniţiată în procedura administrativă reglementată de Legea nr. 18/1991, aceasta nu poate fi adresată direct instanţei de judecată.

În materia fondului funciar, constituirea sau după caz reconstituirea dreptului de proprietate este condiţionată de parcurgerea unei proceduri expres şi imperativ reglementată de art. 8 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, procedură care se declanşează printr-o cerere adresată Comisiei Locale constituite pentru aplicarea legilor fondului funciar, conform art. 9 din Legea nr. 18/1991: cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancţiunea decăderii din termen.

Reclamantul solicită în prezenta cerere să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenurile de 2288 m.p şi 1300 m.p. pentru care indică drept titluri al mamei sale actul de vânzare încheiat în formă autentică în data de 9 ianuarie 1957 şi autorizaţia din data de 21 noiembrie 1957, fără ca pentru acest teren să fi formulat o cerere către comisia locală, conform dispoziţiilor normative arătate anterior.

Aşa fiind, Judecătoria nu a putut să dispună direct emiterea unui titlu de proprietate, deoarece procedând astfel ar trece în mod direct la reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamantului, cu eludarea procedurii administrative expres şi imperativ instituite de lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul D A, solicitând instanţei de apel anularea hotărârii instanţei de fond ca fiind netemeinică.

În fapt, cu privire la primul capăt al cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut în hotărârea atacată că până la emiterea titlului de proprietate nr. 13136/27 emis la data de 07.11.2003, timp de 13 ani, (din anul 1990 până anul 2003) procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate după autor nu a fost contestată de niciunul dintre cei patru moştenitori, conform întâmpinării depuse de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Olt.

Această probă este falsă. La dezbaterile pe fondul cauzei, care au avut loc în şedinţa din data de 17.01.2018, judecătorul nu a solicitat să precizeze o clarificare în acest sens. În cazul în care ar fi dorit ar fi spus că în jurul anului 1997 a formulat o acţiune împotriva pârâţilor din acest dosar, Judecătoria Slatina respingându-i acţiunea pe motivul că mama sa D Măria - Cecilia a murit fără să aibă moştenitori. În acel litigiu a fost reprezentat de o doamnă avocat şi întreg dosarul de instanţă, inclusiv hotărârea judecătorească a rămas la dumneaei, dar va face demersul de a o căuta în arhiva Judecătoriei Slatina.

Motivul pentru care a formulat acea acţiunea a fost că în jurul anului 1996, când a verificat la Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 P, planurile parcelare privind punerea în posesie a terenurilor sale, nu apărea ca şi suprafaţă niciuna din suprafeţele terenurilor cu care fusese anterior pus în posesie în anii 1993 şi 1994, fiind suprafeţe mai mici ale terenurilor situate în intravilan.

Conform obiceiului în răspunsul transmis privind documentaţia premergătoare eliberării titlului de proprietate contestat (f.69-77) din dosar, Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 P nu a depus procesul verbal de punere în posesie, care a stat la baza emiterii titlului de proprietate şi nici nu a făcut vreo referire la contestarea, sau necontestarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate din partea mea.

În schimb Preşedintele Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.l8/1991 P afirmă că pe raza comunei P nu mai există nicio rezervă de teren, în cazul obligării de către instanţă pentru emiterea unui nou titlu de proprietate după D Măria - Cecilia, în favoarea sa. Această probă este falsă.

A solicitat apelantul transmiterea unei adrese Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt, dacă la nivelul judeţului, care are cea mai mare suprafaţă de terenuri intabulate din România, există vreo localitate care nu deţine nicio rezervă de teren. Din informaţiile publicate pe site-ul oficial al instituţiei publice şi în comuna P sunt lucrări de înregistrare sistematică a imobilelor pentru câteva sectoare cadastrale, dar cu siguranţă Primarul Comunei P, care este şi Preşedintele Comisiei Locale de Fond Funciar, cunoaşte din schiţele cadastrale întocmite de firmele de cadastru, până acum, că are multe rezerve de teren.

Cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut în hotărârea atacată că pentru suprafeţele de teren de 2288 m.p. şi 1300 m.p. cererea nu poate fi primită, deoarece pentru aceste suprafeţe de teren nu s-a urmat procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, aceasta fiind adresată direct instanţei de judecată.

 Consideră că instanţa de fond nu a cercetat cu atenţie cererea sa formulată în baza Legii nr. 18/1991, deoarece nu se explică faptul cum aceste terenuri au apărut în procesul verbal de punere în posesie din anul 1994 şi în titlul de proprietate nr. 13136/27 emis la data de 07.11.2003.

Pentru a uşura sarcina instanţei de judecată: să verifice dacă a revendicat dreptul de proprietate pentru suprafeţele de teren de 2288 m.p. şi 1300 m.p. în baza Legii nr. 18/1991, să verifice actele premergătoare punerilor în posesie a terenurilor intravilane pentru toţi proprietarii din tarlaua 123 şi să identifice terenurile care au aparţinut mamei sale D Maria - Cecilia, conform actelor de proprietate anexate, solicită admiterea probei pentru efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate topografie, geodezie si cadastru.

Faptul că în registru agricol este înscrisă suprafaţa de 3,85 ha., iar suprafaţa pentru care a fost emis titlul de proprietate este tot de 3,85 ha., nu are nicio relevanţă, deoarece în locul suprafeţelor terenurilor, care puteau avea destinaţia de locuri de casa, situate în intravilanul localităţii, a primit în schimb terenuri situate în extravilan, care nu au nicio valoare.

Din această cauză nu a dezbătut taxa de succesiune după tatăl său, nici după 15 ani de la emiterea titlului de proprietate nr. 13136/27, pentru motivele precizate pe larg prin cererea de chemare în judecată, în timp ce taxa de succesiune după mama sa a dezbătut-o după un an de la decesul acesteia.

În concluzie, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, prin suplimentarea probatoriului cu documentele solicitate prin apel.

În drept, au fost invocate prevederile legilor fondului funciar, art. 470 şi următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.

Faţă de apelul promovat, intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. X/31.01.2018, pronunţată de Judecătoria Slatina, în dosar nr. X/311/2017, s-a respins cererea formulată de reclamantul D A în contradictoriu cu pârâţii D I, A I, Comisia Locală P pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Judeţeană O pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată motivat, în esenţă, de faptul că titlul de proprietate a fost emis în conformitate cu actele premergătoare necontestate, iar pârâţii persoane fizice sunt îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate.

Primul motiv de apel este reprezentat de reţinerea în mod greşit de către prima instanţă a faptului că actele premergătoare emiterii titlului de proprietate nr. X/27/07.11.2003 nu au fost contestate de către niciunul dintre moştenitori.

În susţinerea acestui argument, apelantul a învederat că în jurul anului 1997 a formulat o acţiune împotriva pârâţilor din acest dosar, respinsă întrucât mama apelantului, numita D M C a murit fără să aibă moştenitori.

Deşi la dosarul cauzei nu se regăseşte hotărârea menţionată, fiind astfel nesocotită obligaţia de probare a susţinerilor în conformitate cu disp. art. 249 Cpc care stipulează că sarcina probei aparţine celui care afirmă, se constată că, în raport de soluţia de respingere a respectivei acţiuni, contestarea în sine devine lipsită de relevanţă juridică.

De altfel, cauza acţiunii invocate, astfel cum afirmă apelantul, a fost reprezentată de neconformitatea suprafeţelor cu care partea a fost pusă în posesie, fără legătură deci, cu contestarea îndreptăţirii intimaţilor-pârâţi din prezenta acţiune.

Contextul în care judecătorul fondului a făcut menţiunea legată de necontestarea actelor premergătoare priveşte procedura anterioară emiterii titlurilor de proprietate, care a pus la dispoziţia beneficiarilor dreptului de reconstituire căi de atac specifice prevăzute de HG 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilro de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.

Or, chiar în situaţia urmării de către partea interesată a procedurii administrative şi contestării în termenul legal a propunerilor de validare, fapt de altfel nedovedit, o soluţie de respingere, astfel cum afirmă apelantul că a primit, nu face posibilă reanalizarea îndreptăţirii beneficiarilor la reconstituirea dreptului de proprietate.

Cu privire la motivul de apel referitor la greşita respingere a celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, apelantul a învederat că cele două terenuri se regăsesc în procesul-verbal de punere în posesie din anul 1994 şi în titlul de proprietate nr.X/27/07.11.2003.

Tribunalul constată că solicitarea apelantului nu poate fi primită, pentru cele ce urmează:

Astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. X/07.05.1993, numita D M C a decedat la data de 25.12.1992, fiind deci în viaţă la data formulării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 şi formulând cererea în nume propriu.

Or, în acest context, în raport de disp. art. 8 alin.2 din Legea 18/1991 care stipulează că  De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite, solicitarea apelantului-reclamant de a se emite un nou titlu de proprietate, avându-l ca beneficiar, nu poate fi primită, el neavând la momentul formulării cererilor de reconstituire calitatea de moştenitor al mamei sale.

Prin urmare, dacă numita D M C se considera îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de 2288 mp şi 1300 mp, avea posibilitatea de a formula cerere de reconstituire în nume propriu.

După cum a arătat chiar apelantul-reclamant, suprafeţele pentru care solicită reconstituirea distinctă a dreptului de proprietate se află înscrise în procesul-verbal de punere în posesie a numiţilor D A, D A şi D I, în calitate de moştenitori ai defunctului D P, proces-verbal întocmit la data de 08.09.1994, act premergător emiterii titlului de proprietate nr.X/27/07.11.2003, necontestat la data întocmirii sale sub aspectul cuprinderii unor terenuri proprietatea defunctei D M C.

Deşi apelantul-reclamant a participat împreună cu fraţii săi, la data menţionată în procesul-verbal, la punerea în posesie cu privire la terenurile despre care afirmă că aparţineau mamei sale în nume propriu, cu toate acestea, a ales să nu conteste decât ulterior faptul că terenurile nu făceau parte din masa succesorală a defunctului D P.

Acesta este şi motivul pentru care judecătorul fondului a reţinut în mod judicios că pentru terenurile proprietatea defunctei D M C nu a fost urmată procedura de reconstituire, întrucât actele premergătoare au fost efectuate în baza cererilor de reconstituire de pe urma autorului D M. P.

Faptul că apelantul ar fi luat cunoştinţă de existenţa titlului de proprietate în anul 2003 este lipsit de relevanţă, din moment ce acesta este emis în conformitate cu actele premergătoare pe care apelantul le-a cunoscut şi nu le-a contestat.

Nici nemulţumirea apelantului cu privire la categoria de folosinţă a imobilelor înscrise în titlul de proprietate, sub aspect valoric, nu poate fi supusă analizei, ea nefăcând, în primul rând obiectul sesizării instanţei prin acţiunea introductivă. Or, în acord cu disp. art. 478 alin.3 Cpc, în apel nu se pot formula pretenţii noi.

Nu este utilă nici verificarea rezervelor de teren de la nivelul UAT P, întrucât aceasta ar avea relevanţă juridică doar în situaţia în care acţiunea reclamantului ar fi fost admisă, cu consecinţa obligării Comisiei Locale la reconstituirea dreptului de proprietate în modalitatea solicitată de reclamant.

Cu privire la sentinţa civilă nr.X/12.10.2006 pronunţată în dosarul nr.X/2006 al Judecătoriei Slatina, se constată că aceasta este lipsită de valoare probatorie în cauză, în contextul în care vizează o cerere de reconstituire formulată apelant în baza Legii 247/2005, ulterioară deci, emiterii titlului de proprietate contestat în cauză.

În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de nulitate absolută prev. de art. III alin.1 lit.a) din Legea 169/1997, Tribunalul reţine că s-a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, astfel încât nu se impune schimbarea soluţiei în sensul solicitat de apelant, drept care, în raport de disp. art. 480 alin.1 Cpc, apelul va fi respins ca nefundat.

Data publicarii pe portal: 08.07.2019

Domenii speta

Spete similare