Rejudecare dupa extradare .- Mentinerea revocarii suspendarii pedepsei sub supraveghere .Reaua credinta in nerespectarea masurilor de supraveghere

Constata ca la data de 18 septembrie 2009 s-a înregistrat la aceasta instanta cererea formulata de condamnatul L M,  în prezent aflat în Penitenciarul Bârcea - Deva, pentru rejudecarea cauzei ce a facut obiectul dosarului  Tribunalului Sibiu unde, prin sentinta penala nr. 30/25.02.2009 s-a dispus revocarea suspendarii pedepsei sub supraveghere.

În motivarea cererii sale, petentul-condamnat a aratat ca a plecat în Spania unde a locuit cu forme legale si a avut un loc de munca, ca nu a urmarit sa se sustraga cu rea-credinta de la masurile de supraveghere stabilite de instanta, sens în care cererea de revocare a suspendarii pedepsei sub supraveghere este neîntemeiata.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 5221  C.p.p.

S-a dispus acvirarea dosarului nr. 4589/85/2008 al Tribunalului Sibiu si s-a procurat o fisa actualizata cu antecedente penale ale petentului.

La termenul din 3.II.2010, condamnatul prin avocatul sau ales, a depus înscrisuri la dosar si a solicitat judecarea cererii sale de rejudecare formulate în temeiul art. 5221 C.p.p. .

Examinând cererea de rejudecare formulata, tribunalul retine urmatoarele:

Prin sentinta penala nr. 206/11 octombrie 2006, Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe inculpatul L M,  în baza art. 12 al. 1 combinat cu art. 2 pct. 2 lit. b, e din  Legea nr. 678/2001 modificata, cu aplicarea art. 41 al. 2, 42 C.p. la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare precum si la pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b C.p. pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.

Prin aceeasi sentinta, s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 lit. a-c, e C.p. , în baza art. 861 C.p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate pe o durata de 5 ani iar în temeiul art. 863 C.p. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:

a) sa se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune al Tribunalului Sibiu;

b) sa anunte în prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare ce depaseste 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate în mijloacele lui de existenta.

Totodata s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor art. 864 C.p. iar în baza art. 350 C.p.p. s-a dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului de sub puterea  mandatului de arestare preventiva nr. 31 din 3 mai 2006, deducându-se din durata pedepsei aplicate timpul scurs dupa 2 mai 2006 pâna la efectiva eliberare.

Sentinta a ramas definitiva la data de 7 iunie 2007 prin decizia penala nr. 26/A/20.02.2007 a Curtii de Apel Alba-Iulia (prin care s-a respins apelul inculpatului, dar s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Sibiu, fiind majorat termenul de încercare la 6 ani si 6 luni) si prin decizia penala nr. 3067/7.06.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie (prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat).

Ulterior, constatând ca L M nu s-a prezentat la Serviciul de Probatiune si nu a respectat obligatiile impuse, Tribunalul Sibiu, prin sentinta penala nr. 30/25.II.2009 a admis cererea formulata de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Sibiu si în consecinta, în baza art. 864 al. 2 C.p. a dispus revocarea suspendarii pedepsei sub supraveghere aplicata inculpatului L M si executarea în întregime a pedepsei de 3 ani si 6 luni închisoare si a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b C.p., pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei principale.

De asemenea, prin aceeasi sentinta Tribunalul a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevazute de art. 64 lit. a-c, e C.p., iar în baza art. 88 C.p. a dedus din durata pedepsei aplicate, durata retinerii si arestarii preventive din data de 2.V.2006 pâna la data de 13.X.2006.

Sentinta penala nr. 30/2009 a ramas definitiva la data de 17.III.2009, prin nerecurare si drept consecinta, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 42/09 din 23.III.2009, dar si mandatul european de arestare nr. 10/1.04.2009 iar L M a fost arestat provizoriu de catre autoritatile judiciare spaniole, în localitatea Onterniente (Valencia), la data de 11.08.2009.

Condamnatul a fost adus în tara la 26.08.2009, data de la care a început executarea pedepsei (f. 51).

Analizând cererea de revocare a suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei cu închisoarea, tribunalul apreciaza ca aceasta este întemeiata  având în vedere disp. art. 864 C.p.  conform carora, daca cel condamnat nu îndeplineste cu rea-credinta, masurile de supraveghere prevazute de lege ori obligatiile stabilite de instanta, aceasta revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

Din perspectiva acestui text legal, instanta constata ca prin sentinta initiala de condamnare, nr. 260/2006, inculpatului L M i s-au impus respectarea unor masuri de supraveghere, obligatorii si i s-a atras atentia asupra consecintelor nerespectarii lor iar ulterior, la Serviciul de probatiune, condamnatul a semnat planul de supraveghere care i s-a întocmit precum si procesul verbal de aducere la cunostinta a planului de supraveghere si de consultare a dosarului nr. 44/2008.

Verificând dosarul de reintegrare si supraveghere, rezulta ca petentul-condamnat s-a prezentat doar de trei ori la Serviciul de Probatiune (la 6.09.2007, 24.09.2007, 16.10.2007), dupa care prin ultima convorbire telefonica purtata (din 7.V.2008) acesta s-a obligat sa revina în tara în luna august, iar în prealabil sa înainteze documente justificative privind locul sau de munca,  domiciliul.

Cu toate ca s-a obligat personal si cu toate ca avea cunostinta de masurile de supraveghere impuse în sarcina sa, condamnatul, începând cu data de 7.V.2008 nu a mai contactat Serviciul de Probatiune si nu a mai respectat masurile impuse.

Împrejurarea ca a plecat în Spania în cautarea unui loc de munca este o chestiune distincta de obligatiile pe care acesta le avea ca urmare a condamnarii suferite, obligatii pe care si le-a asumat si pe care trebuia sa le îndeplineasca, masurile impuse fiind obligatorii si nu optionale, facultative.

De asemenea, se impune a mai fi remarcat faptul ca, de la ultima convorbire telefonica cu condamnatul - din data de 7.V.2008, au trecut mai mult de 6 luni pâna când Serviciul de Probatiune a sesizat instanta, timp în care condamnatul ar mai fi avut posibilitatea sa îsi îndeplineasca obligatiile asumate.

Asa fiind, reaua-credinta a condamnatului, apare ca fiind pe deplin dovedita. În fapt, însusi condamnatul prin aparatorul sau, a recunoscut ca „a gresit” pentru ca nu a mai contactat Serviciul de Probatiune (f. 69 verso) si prin urmare, este indubitabil ca desi a fost constient ca avea anumite obligatii acesta, în deplina cunostinta de cauza, a ales sa nu le îndeplineasca.

Pentru toate aceste considerente de fapt si de drept, în conformitate si cu dispozitiile art. 5221 raportat la art. 406 C.p.p., cererea condamnatului de rejudecare fiind neîntemeiata a fost respinsa.

În acest context, tribunalul a considerat ca trebuie evidentiata usurinta cu care, în ultimul timp, tot mai multe persoane care au beneficiat de prevederile favorabile ale suspendarii sub supraveghere, ulterior aleg sa nu respecte masurile impuse, invocând diferite chestiuni de ordin personal ( familiale, sociale etc.), care chiar reale, nu pot avea ca efect încalcarea dispozitiilor instantelor si în fond, ale legii. Prevederile art. 861 si urm C.p. reprezinta doar o modalitate de individualizare a executarii unei pedepse cu închisoarea, aplicate de instante în favoarea inculpatilor, în considerarea persoanei lor iar masurile de  supraveghere impuse sunt obligatorii, nu optionale, motiv pentru care nerespectarea acestora trebuie sa atraga sanctiunile stabilite de legiuitor.

Totodata, fata de dispozitiile art. 406 C.p.p., instanta a mai constatat ca nu poate fi primita nici cererea condamnatului de anulare a sentintei penale nr. 30/2009 a Tribunalului Sibiu, întrucât instanta de rejudecare investita în conformitate cu dispozitiile art. 5221 C.p.p., nu reprezinta o instanta de control, superioara, motiv pentru care ar fi putut dispune anularea hotarârii si eventual, pronuntarea unei noi solutii doar în ipoteza în care cererea de rejudecare ar fi fost întemeiata.

S-a mai constatat  totodata ca  petentul-condamnat a fost arestat provizoriu la data de 11.08.2009 iar din data de 26.08.2009 se afla în executarea mandatului nr. 42/2009 emis de Tribunalul Sibiu. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 302/2004 modificata, s-a  computat din durata pedepsei si durata arestarii provizorii din 11.08.2009 pâna în 25.08.2009.

Domenii speta

Spete similare